Încheierea penală nr. 71/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
ÎNCHEIEREA P. Ă NR. 71/R/2013
Ședința publică din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. F. JUDECĂTOR: I. -N. B.
JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: M. S.
S-au luat spre examinare recursul declarat de recurenții-inculpați F. Z., C.
și K. A. G., împotriva încheierii penale nr. 66/C/A/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, încheiere prin care s-a luat față de inculpați măsura arestării preventive, aceștia fiind cercetați, după cum urmează:
inculpatul F. Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Condruz G. ) și de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Nițoaia A. ), fiecare cu aplic. art. 37 lit. a, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.,
inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Condruz G. ) și de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Nițoaia A. ), fiecare cu aplic. art. 37 lit. a, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.,
inculpatul K. A. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Condruz G. ) și de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Nițoaia A. ), totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul-inculpat F. Z., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Florian A. Patric, cu delegație la dosar, recurentul-inculpat C. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Ilea I. -M., cu delegație la dosar, și recurentul-inculpat K. A. G., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. G. A. -L., cu delegație la dosar.
M. ului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror G. PRUNEAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța aduce la cunoștința recurenților-inculpați drepturile lor procesuale prev. de art. 70 alin. 2 C.pr.pen., înștiințându-i cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-le atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Recurenții-inculpați F. Z. și K. A. -G. arată că își mențin declarațiile anterioare și nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs. De
asemenea, arată că sunt de acord ca asistența juridică să le fie asigurată de apărătorii desemnați din oficiu.
Recurentul-inculpat C. A. arată că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, însă nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, dar nici nu dorește să-și angajeze un apărător, apreciind că este în măsură să-și facă singur apărarea.
Instanța aduce la cunoștința recurentului-inculpat C. A. disp. art. 171 alin. 2 C.pr.pen., potrivit cărora asistența juridică este obligatorie în cauzele cu inculpați arestați, precizând faptul că poate pune concluzii asupra cererii de recurs și personal.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul, în temeiul art. 38513C.pr.pen. rap. la art. 1491C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat F. Z. solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 66/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, casarea acestei încheieri și, rejudecând cauza, solicită să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și luarea unei alte măsuri
neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, prev. de art. 145 și art. 1451C.pr.pen.
În ce privește temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., apreciază că se susține arestarea preventivă raportat la participația inculpatului pe care îl asistă la comiterea infracțiunii, arătând că singura manifestare a acestuia a fost să dea un telefon care aparținea inculpatului K. . De asemenea, precizează că acesta nu a adus nicio amenințare părții vătămate, nu a uzat de mijloace de violență, nu a luat nici un bun în momentul în care a plecat și, de asemenea, nu s-a găsit nici un bun asupra sa. Mai arată că nu există la dosar nicio probă care să susțină afirmațiile parchetului care a arătat că, deși inculpatul Kanalos a fost cel care a avut ideea comiterii faptei și ar fi efectuat demersuri în acest sens, ceilalți doi inculpați erau pregătiți să acorde acestuia sprijinul necesar dacă situația ar fi impus-o, arătând că inculpatul F. Z., când a văzut că se îngroașă gluma și că părțile vătămate sunt amenințate, a părăsit locul faptei, cerând inculpatului K. să restituie telefonul.
Solicită a se avea în vedere faptul că arestarea preventivă este o măsură excepțională, care se impune a fi luată în condițiile în care nici o altă măsură nu ar fi suficientă, apreciind că cercetarea inculpatului se poate realiza și cu acesta în stare de libertate.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului inculpatului F. Z. .
Apărătorul recurentului-inculpat C. A. solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 66/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de acesta, casarea acestei încheieri și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, dacă instanța apreciază necesar, solicită să se dispună luarea unei alte măsuri preventive, însă neprivative de libertate, dintre cele prev. de art. 145 sau art. 1451C.pr.pen.
Consideră că, deși infracțiunea săvârșită de inculpatul pe care îl asistă este una extrem de gravă, la aprecierea pericolului social pentru ordinea publică trebuie avută în vedere contribuția inculpatului la săvârșirea faptei, aceasta fiind una minoră. În opinia sa, nu există la dosar probe din care să rezulte că inculpații au avut o înțelegere de natură a duce la concluzia că infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., referitor la existența pericolului pentru ordinea publică în situația în care s-ar dispune cercetarea
inculpatului în stare de libertate, apreciază că această condiție nu este îndeplinită, pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie să se confunde cu pericolul generic. Prin urmare, raportat la toate aceste aspecte și având în vedere contribuția minoră a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, solicită admiterea recursului formulat în cauză.
Recurentul-inculpat C. A. , având cuvântul în susținerea recursului, arată că achiesează la concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului-inculpat K. A. -G. solicită să se dispună admiterea recursului promovat de inculpatul pe care îl asistă, cu consecința casării încheierii penale nr. 66/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și, rejudecând cauza, să se pronunțe o hotărâre prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. În subsidiar, în măsura în care instanța apreciază că se impune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, solicită să se dispună o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art. 145 sau art. 1451
C.pr.pen. Totodată, solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu și depune la dosar în aceste sens referat.
Reprezentanta M. ului Public solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate în cauză, cu consecința menținerii încheierii nr. 66/C/A/_, prin care s-a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților F. Z., C. A. și K. A. G., apreciind că încheierea
atacată este legală și temeinică, instanța de fond constatând în mod corect întrunirea cumulativă a cerințelor art. 143 C.pr.pen., în sensul că sunt suficiente indicii si probe temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. Pe de altă parte, arată că instanța de fond a constatat a fi îndeplinite ambele teze ale art. 148 lit. f C.pr.pen., respectiv infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații este sancționată cu pedeapsa de la 5 la 20 ani închisoare, legea prevăzând un maxim special cu mult mai mare decât cel cerut de textul de lege menționat (4 ani), și anume 20 de ani.
Cu referire la teza a II-a art. 148 lit. f C.pr.pen., arată că instanța de fond a apreciat că există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și modalitatea de comitere a faptelor, comise într-un context ce acoperă mai multe circumstanțe de calificare, inculpații acționând împreună, în public, la adăpostul nopții, când orașul este puțin circulat, posibilitățile părților vătămate de a primi ajutor fiind semnificativ reduse. Totodată, arată că au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților
C. A. și F. Z., inculpatul C. A. fiind condamnat anterior și pentru alte fapte săvârșite încă din timpul minorității, majoritatea fiind îndreptate împotriva patrimoniului, iar inculpatul F. Z., deși a beneficiat de clemența instanțelor de judecată în urmă cu circa doi ani, când a primit o pedeapsă cu suspendarea condiționată pentru o infracțiune la legea circulației, acestea a înțeles să nesocotească încrederea dată de către instanța de judecată, comițând două infracțiuni deosebit de grave in timpul termenului de încercare.
În consecință, consideră că argumentele aduse de instanța de fond în hotărârea atacată sunt pertinente, legale și temeinice și solicită respingerea recursurilor formulate de cei trei inculpați și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Recurentul-inculpat F. Z. , având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și lasă soluția la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat C. A. , având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei, precizând că susținerile M. ului Public nu sunt adevărate.
Recurentul-inculpat K. A. G. , având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
INSTANȚA
Prin încheierea penală nr. 66/C/A/_, în temeiul art. 1491rap. la art. 148 lit. f C.pr.pen. Judecătoria Cluj-Napoca a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca privind arestarea preventivă a inculpaților K. A., C.
A. și F. Z. și a dispus luarea față de acești inculpați a acestei măsuri preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții K. A., C. A., F. Z. , pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă de tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen., cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 33 lit. a C.pen., cu reținerea art. 37 lit. b în sarcina ultimilor doi învinuiți.
În fapt, s-a reținut în sarcina acestora că, la data de_, pe timp de noapte și în loc public (Piața M. Viteazu), prin exercitarea de amenințări explicite - cu pumnul și cu o șurubelniță utilizată ca armă - și implicite, i-au sustras părții vătămate Condruz
G. un telefon mobil marca Nokia C3 și suma de 16 lei și au încercat să sustragă de la partea vătămată Nițoaia A. bunuri aflate asupra sa, fără să reușească acest lucru, întrucât nu au găsit bunuri care să prezinte interes.
Prin ordonanța din_, Parchetul de pe lângă judecătoria Cluj-Napoca a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina învinuiților K. A.
G., C. A. și F. Z. , în sarcina acestora urmând a se reține comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Condruz G. ) și de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. (parte vătămată Nițoaia A. ), cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., respectiv cu reținerea art. 37 alin. 1 lit. a în raport cu fiecare infracțiune comisă, în sarcina învinuiților C. A. și F.
Z. .
Prin ordonanța din data de 13 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. A. și F. Z. , pentru comiterea faptelor indicate anterior.
Prin ordonanța din data de 13 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul K. A.
G. , pentru comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
La baza propunerii de arestare preventivă a inculpaților stau dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f C.p.p., infracțiunea săvârșita de către inculpați se pedepsește cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea lor în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică
Într-adevăr arestarea preventivă a unei persoane împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală presupune pe de o parte existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte existența cel puțin a unuia din cazurile reglementate de art. 148 C.p.p.
Analizând actele și lucrările efectuate până în acest moment al urmăririi penale, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C.p.p., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie, respectiv tentativa la săvârșirea infractiunii de talharie existând indicii si probe temeinice că inculpatii au comis faptele si anume:
Astfel, inculpații C. A. și F. Z. . au fost depistați de un echipaj de poliție, la scurt timp după comiterea faptelor, în apropierea locului de comitere (inculpații au fost depistați în dreptul imobilului de la numărul 23 situat pe strada Horea din Cluj-Napoca, imediat după sesizarea faptelor prin dispeceratul de serviciu). Totodată, din procesul verbal încheiat cu ocazia depistării, rezultă că partea vătămată Condruz G. a fost chemată la sediul Secției 1 Poliție, unde i-a recunoscut pe C.
A. și F. Z. ca fiind două dintre persoanele ce le-au acostat pe părțile vătămate.
Audiați fiind, inculpații au recunoscut faptul că le-au abordat pe părțile vătămate, fiecare dintre ei arătând faptul că cel ce a exercitat amenințări explicite asupra acestora, cu ajutorul unei șurubelnițe, respectiv cu pumnul, a fost inculpatul K. A. G. . Inculpatul C. A. arată că, după ce a observat amenințările exercitate de K. A. G. , a căutat atât prin buzunarele uneia dintre părțile vătămate cât și prin bagajele acestora, admițând totodată că partea vătămată Condruz G. a predat bunurile solicitate din pricina temerii cauzate. Inculpatul F. Z. i-a înmânat părții vătămate Condruz G. un telefon mobil defect, pentru a justifica astfel un așa-zis "schimb"; de telefoane cu partea vătămată, deși a observat faptul că părțile vătămate erau speriate, fiind evident că partea vătămată Condruz G. nu consimțise la un așa-zis schimb net dezavantajos. Din declarația inculpatului K. A. G. rezultă că, într-adevăr, el a amenințat explicit una din părțile vătămate însă, totodată, rezultă și că atitudinea celorlalți doi inculpați a fost de natură să înfrângă libertatea psihică a părților vătămate. Acest din urmă inculpat arată cum inculpatul F. l-a lovit ușor peste abdomen pe Condruz G., sfătuindu-l să nu ceară nimic în schimbul telefonului și cum inculpatul C. A. o buzunărea efectiv pe partea vătămată.
Declarațiile părților vătămate se coroborează atât între ele cât și cu declarațiile inculpaților, acestea arătând cum inculpații le-au abordat simulând o nemulțumire legată de o atitudine pretins provocatoare a părților vătămate. Acestea din urmă descriu cum inculpatul K. A. G. (descris ca fiind cel mai solid) le-a amenințat cu o șurubelniță, fiind secondat de ceilalți doi inculpați, dintre care inculpatul C. A. (descris ca purtând o bluză pe spatele căreia se putea observa inscripția "Real Madrid";) căuta prin buzunare și prin bagaje iar inculpatul F. Z. (descris fiind ca cel cu geacă neagră) i-a înmânat lui Condruz G. un telefon mobil defect, pentru a justifica pretinsul "schimb"; de telefoane. Din declarațiile ambelor părți vătămate se desprinde concluzia că toți cei trei inculpați au avut o atitudine amenințătoare, intimidantă la adresa lor, fapt ce le-a produs o stare de temere. Potrivit afirmațiilor lui Condruz G., cei trei inculpați s-au poziționat astfel încât să încercuiască părțile vătămate, împrejurare ce denotă că, deși inculpatul K. A.
G. avea rolul principal, ceilalți doi erau pregătiți să intervină în sprijinul acestuia, dacă situația ar fi impus-o.
Fara putinta de tagada stabilirea vinovatiei inculpatilor urmeaza a se face desigur numai in urma cercetarii judecatoresti de catre instanta investita cu judecarea fondului cauzei,probatiunea administrata in faza urmaririi penale pune insa in evidenta existenta unor indicii temeinice in intelesul art 143 C. proc. penala care justifica luarea masurii preventive fata de inculpati. Chiar si in versiunea expusa de catre inculpatii C.
si F. Z. aceea potrivit careia nu au folosit violenta sau amenintarea pentru a intra in posesia bunurilor, totusi, dincolo de aceste aspecte, exista savarsirea de catre inculpati a unei fapte de natura penala care indeplineste conditiile pentru luarea masurii arestarii preventive si care se circumscrie ca si incadrare juridica in acel mai rau caz aceleia de furt calificat in forma de participatie a complicitatii atat timp cat
inculpatii nu contesta faptul ca au fost prezenti la momentul la care o parte vatamata a fost deposedata de bani si telefonul mobil.
Sub aspectul cerințelor prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p. instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză până la acest moment, temeiul se regaseste în vederea luării măsurii arestării preventive față de inculpati, fiind indeplinite ambele teze ale textului de lege.
Referitor la cazul prev. de art. 148 al. 1 lit. f) C.P.P. și anume că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică";, existența acestui caz care să facă posibilă arestarea preventivă rezultă din următoarele aspecte:
Cu referire la art.148 lit.f C.P.P.,teza I, infracțiunea pentru care sunt cercetati inculpatii, și anume cea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. și de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a și b C.pen. este sancționată cu pedeapsa de la 5 la 20 ani închisoare, legea prevăzând așadar un maxim special cu mult mai mare decât cel cerut de art.148 lit.f C.P.P. (4 ani).
2 Cu referire la teza a II-a a aceluiași text, există probe certe că lăsarea inculpatilor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel trebuie avută în vedere în primul rând natura faptei și gravitatea acesteia, fiind vorba de o o faptă prin care se încalcă relațiile sociale privitoare la posesia și detenția bunurilor mobile ale altuia precum și relațiile sociale ce ocrotesc dreptul la viață, integritate corporală, sănătate, libertate și demnitate și pentru care legea prevede un maxim special al pedepsei cu închisoarea ridicat, și anume 20 ani. Deși pericolul concret la care se referă art. 148 lit.f C.P.P diferă de pericolul social al faptei reflectat în pedeapsa stabilită de legiuitor, totuși aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatilor pentru ordinea publica nu poate fi analizat făcându-se abstracție de pericolul social al faptei comise, pentru că în esență ambele noțiuni se referă la starea de nesiguranță creată membrilor comunității prin fapta inculpatului.
Astfel, trebuie avute în vedere modul de concepere a activității infracționale, împrejurările comiterii faptei, urmările acesteia.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și modalitatea de comitere a faptelor, aflându-ne în prezența unui concurs de infracțiuni grave, comise într-un context ce acoperă mai multe circumstanțe de calificare. Inculpații au acționat împreună, în public, la adăpostul nopții, când orașul este puțin circulat, posibilitățile părților vătămate de a primi ajutor fiind semnificativ reduse. Mai mult, inculpatul K.
A. G. a folosit o șurubelniță pe post de armă, pentru a spori gradul de veridicitate a amenințărilor aduse părților vătămate, împrejurare cunoscută și de ceilalți doi inculpați. În aceeași ordine de idei, se cuvine a fi menționat că rezoluția infracțională a inculpaților a fost consolidată de faptul că unul din aceștia s-a folosit de o astfel de armă, fapt ce le-a sporit încrederea în reușita demersului ilicit.
Totodată, pericolul concret generat de lăsarea în libertate a inculpaților C. A. și F. Z. se desprinde și din examinarea fișelor de cazier ale acestora, aceștia aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul C. A. fiind condamnat anterior pentru un număr impresionant de fapte îndreptate împotriva patrimoniului. Într-o atare conjunctură, comiterea de noi infracțiuni de o gravitate deosebită semnifică faptul că, deși inculpatul C. A. a executat anterior pedepse privative de libertate, acestea au rămas fără ecou în comportamentul său social. În ceea ce îl privește pe F. Z. , acesta a ales să nesocotească încrederea acordată de
instanța ce a dispus suspendarea condiționată a condamnării suferite, comițând două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social în timpul termenului de încercare.
În fine, la aprecierea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie avută în vedere și împrejurarea că aceștia nu au loc de muncă ori alte mijloace licite de realizare a veniturilor, comiterea de fapte antisociale fiind privite de către inculpați ca fiind principala, dacă nu chiar unica modalitate de realizare a veniturilor, în disprețul total al dispozițiilor legale. În acest context, lăsarea în libertate a inculpaților ar crea premisele reiterării comportamentului infracțional al acestora, comiterea unor noi fapte antisociale fiind doar o chestiune de timp.
Astfel modul de comitere a faptei justifică presupunerea că inculpatii, lăsati în libertate, ar comite din nou fapte de același gen. Practic din toate elementele cauzei rezultă un dispreț profund pentru regulile de conviețuire socială, existând un risc real ca oricine să devină victimă unei acțiuni ilicite similare.
Ținând seama de modul și mijloacele de comitere a faptei (prin exercitarea de amenintari in plina strada), de scopul urmărit în disonanță cu regulile de conviețuire socială respectate de majoritatea membrilor comunitatii, inculpatii fiind in situatia obtinerii de venituri prin comiterea faptei neavand asigurate mijloacelor de trai prin prestarea unei activitati, cât mai ales de persoana inculpatilor, care fara o justificare intemeiata dovedesc un potențial criminogen ridicat, si care pot oricand, fara un anume motiv, sa adopte iarasi o atitudine similara cu aceasta, s-a apreciat ca lăsarea inculpatilor în stare de libertate constituie un pericol concret ridicat pentru ordinea publică iar o măsura restrictivă de libertate nu este suficientă, impunându- se privarea lor de libertate pentru a-i împiedica să comită noi infracțiuni grave, afectând climatul de siguranță și încredere ce trebuie să domnească într-o societate civilizată.
Nu în ultimul rând, amploarea deosebită pe care infracțiunile de tâlhărie au luat- o în ultimul timp în rândul tinerilor, impun o reacție promptă și eficientă din partea organelor judiciare, inclusiv prin cercetarea persoanelor împotriva cărora există probe privind săvârșirea faptelor în stare de arest preventiv, pentru a reda încrederea în siguranța colectivă
În urma analizei tuturor circumstanțelor referitoare la faptă și făptuitor, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatilor, chiar daca valoarea prejudiciului este relativ mica, prezintă pericol pentru ordinea publică și, prin luarea măsurii arestării preventive nu se înlătură continuarea operării în cauză a prezumției de nevinovăție, ci această măsură este luată prin îndeplinirea cerințelor legii și în urma aprecierii că este în interesul urmăririi penale,
Acest text de mai sus nu contravine nici CEDO care în art.5 pargraf 1 lit.c prevede că o persoană poate fi reținută sau arestată " în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. Așa cum fapta a fost plănuită și comisă de către inculpati, a creat un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de o gravitate ieșită din comun ar fi cercetate în stare de libertate, tinandu-se seama tocmai de modul de concepere a activitatii infractionale,de imprejurarile comiterii infractiunii si de importanta relatiilor sociale incalcate de inculpat
Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs în termenul legal, cu ocazia pronunțării hotărârii.
M. ivele invocate oral de apărătorii lor relevă faptul că participația inculpaților
C. și F. a fost una deosebit de mică, ei nu au adresat nici amenințări și nici nu au exercitat agresiuni asupra părților vătămate. pe de altă parte, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu este dovedit în cauză, față de ei putându-se lua în mod întemeiat și măsuri preventive neprivative de libertate.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele, ale cărei considerente instanța de recurs și le însușește.
Astfel, reiese în mod cert din actele și lucrările dosarului de urmărire penală împrejurarea că toți cei trei inculpați au fost prezenți la locul comiterii faptelor, de altfel ei nici nu neagă această împrejurare, respectiv împrejurarea că toți trei au participat la comiterea lor. Că încadrarea juridică a acestora va rămâne sau nu pentru toți aceea de tâlhărie sau va fi schimbată în aceea de furt calificat nu are relevanță prea mare de vreme ce pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare din ele este mai mare de 4 ani închisoare, iar la dosarul cauzei sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acesta reiese, în primul rând, așa cum a menționat și judecătorul propunerii, din pericolul social abstract și concret al faptelor, deosebit de ridicat. Rezultă tot din actele dosarului că prejudiciul produs părților vătămate a fost atât de mic din cauză că acestea nu aveau bunuri de valoare asupra lor, deci nu are legătură cu conduita inculpaților valoarea mică a prejudiciului. De asemenea, nu trebuie omis că inculpații au acționat noaptea, în loc public, împreună și că unul dintre ei avea asupra sa o șurubelniță, deși nici unul nu lucrează și deci nu ar utiliza în mod normal în toiul nopții o astfel de unealtă decât în scopuri ilicite, în pofida faptului că doi dintre ei aveau antecedente penale, știau ce înseamnă o infracțiune și care sunt consecințele comiterii acesteia, consecințe pe care și le-au asumat.
În plus, persoana fiecăruia dintre inculpați impune concluzia că este necesară arestarea preventivă a acestora.
Astfel, inculpatul C. A. are 5 pagini de cazier și 13 condamnări la pedepse privative de libertate la vârsta de 21 de ani, fiind liberat condiționat din executarea ultimei condamnări de 5 ani închisoare la data de_ cu un rest rămas de executat de 384 zile închisoare în interiorul căruia a comis presupusele fapte. Nu are loc de muncă, nu are mijloace materiale de trai licite și ocupația sa de bază este comiterea de infracțiuni contra patrimoniului. Este cel care a buzunărit pe unul dintre băieții părți vătămate și a căutat în rucsacurile amândurora, pretins după mâncare pe motivul că îi era foame și nu a găsit vreun local deschis de unde să cumpere mâncare. Împrejurarea că ar fi căutat de mâncare pentru motivul amintit nu corespunde adevărului deoarece în imediata apropiere a locului în care se aflau există un non-stop de mâncare. La acestea se mai adaugă începerea urmăririi penale față de inculpat pentru alte 2 acte materiale de furt calificat și o instigare la înșelăciune prin rezoluția procurorului din data de _
, fapte comise în data de_ și, respectiv,_ .
Inculpatul F. Z. se află în interiorul unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 347/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, ce a început să curgă la data de_ și, la momentul comiterii noilor fapte, știa că săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare atrage
revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Cu toate acestea, a participat la faptă și a înclinat balanța numeric în favoarea grupului lor față de cel al părților vătămate.
Inculpatul K. A. G., deși nu are antecedente penale, este cel care a avut ideea săvârșirii faptelor, cel care a adresat amenințările cu bătaia și cu șurubelnița și a intimidat părțile vătămate și cel mai agresiv dintre toți, cel în posesia căruia a rămas suma de bani și telefonul părții vătămate.
Nici ultimii doi inculpați nu au locuri de muncă sau ocupații și au abandonat
școala.
Considerăm că în prezenta speță este de importanță primordială temerea pe
care astfel de fapte o produc în rândul populației și sentimentul de insecuritate pe străzile municipiului Cluj-Napoca, în condițiile în care nu doar periferia sau anumite cartiere pot fi periculoase ci chiar centrul Clujului, precum și reacția opiniei publice la aflarea veștii că "tâlharii"; în general sunt lăsați liberi.
Având în vedere cele anterior menționate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F. Z., C.
A. și K. A. G. împotriva încheierii penale nr. 66/C/A/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu (av. G.
A., Ilea I. M. și Florian A. Patric - câte 100 lei) ce se va avansa din fondul
M. ului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F. Z., fiul lui C. și I., născut la data de_, C.
A., fiul lui natural și M., născut la data de_ și K. A. G., fiul lui V.
G. și C. L., născut la data de_, aflați cu toții în Arestul IPJ Cluj, împotriva încheierii penale nr. 66/C/A/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu (av. G. A., Ilea I. M. și Florian A. Patric - câte 100 lei) ce se va avansa din fondul M. ului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
Liminița M. F. | I. -N. B. | S. T. |
GREFIER
M. S.
| ← Încheierea penală nr. 130/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 885/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
