Încheierea penală nr. 72/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr.72/R/2013
Ședința nepublică din 24 Iulie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. F.
Judecător: A. I. Judecător: L. C.
Grefier: A. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul-inculpat C. I.
B. , împotriva încheierii penale nr.58/_ pronunțată de Judecătoria Turda, încheiere prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea a unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și i, alin. 2 lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c ,alin. 2 ind 1 lit. a Cod Penal și tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1 ,alin. 2 lit. c Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a și art. 99 Cod Penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul C. I.
, aflat în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiuc, av. C. Manuela, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror
ROMANA RĂDUCANU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, având în vedere vârsta inculpatului C. I. B., declară ședință nepublică și dispune înlăturarea din sala de judecată, a tuturor persoanelor care nu au legătură cu prezenta cauză.
La întrebarea instanței, inculpatul C. I. B. arată că își menține recursul promovat în cauză, că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, și, totodată, că dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
În conformitate cu prev. art. 323 C.pr. pen., instanța procedează la ascultarea inculpatului C. I. B., declarația acestuia find consemnată în procesul-verbal semnat și atașat la dosarul cauzei.
În continuare, instanța întreabă participanții dacă au cereri de formulat sau excepții de ridicat, prealabile acordării cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Atât reprezentanta Ministerului Public, cât și apărătoarea inculpatului C.
I. B. învederează instanței că nu au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, sens în care solicită instanței acordarea cuvântului în dezbaterea judiciară a cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul participanților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătoarea inculpatului C. I. B. , solicită instanței, în principal, admiterea recursului formulat împotriva încheierii penale nr.58/_ pronunțată de Judecătoria Turda, casarea încheierii penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, în cazul în care instanța constată că se impune totuși luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În circumstanțiere, solicită instanței a avea în vedere faptul că inculpatul
I. B. este minor, și că a acționat de maniera aceasta doar pentru a-și asigura cele necesare existenței, iar faptul că i s-au pus în sarcina mai multe fapte cu autori necunoscuți trebuie să profite inculpatului.
Apreciază că cele 10 zile petrecute în arest preventiv au fost o lecție de viață pentru inculpat, iar timpul petrecut în arest nu ar face decât să își pună amprenta negativă asupra inculpatului și să îl învețe să continue activitatea infracțională.
Măsura arestării preventive este o măsură excepțională care trebuie luată după epuizarea celorlalte măsuri preventive, proporțional cu gradul de vinovăție al inculpatului și cu gradul de participare al acestuia la săvârșirea infracțiunii, iar scopul pedepsei poate fi atins și cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită instanței a se pronunța și asupra onorariului avocațial din oficiu, Avansat din F.M.J.
Reprezentanta Ministerului Public, învederează instanței faptul că, analizând in extenso dispozițiile și considerentele încheierii penale nr.58 din data de_ pronunțată de Judecătoria Turda, se poate constata cu ușurință aspectul că aceasta a fost pronunțată în deplină concordanta cu legea și cu probele cauzei, fiind întemeiată și judicios motivată. Prin urmare, singura concluzie care se poate desprinde este cea a menținerii încheierii atacate prin respingerea ca nefondat a recursului formulat în cauză de către inculpatul C.
B. .
Măsura preventivă luată față de inculpatul minor a fost analizată din punct de vedere al admisibilității legale de către prima instanță și considerată ca fiind oportună atât în scopul stopării activității infracționale repetate și din ce în ce mai grave a inculpatului minor, care a trecut de la săvârșirea unor furturi direct la tâlhărie, cât și pentru buna desfășurare a procesului penal și clarificare a stării de fapt în cursul urmăririi penale, față de atitudinea oscilantă și declarațiile contradictorii ale inculpatului, date chiar și astăzi în fața instanței.
Inculpatul C. I. B. , având ultimul cuvânt, solicită instanței a dispune cercetarea sa în stare de libertate.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea penală nr. 58/_ pronunțată de Judecătoria Turda, în baza art. 149 ind.1 al.9 Cpp, art. 160 ind. h, al. 2, Cpp, art.143 al.ult. Cpp, art.68 ind.1 Cpp, art.148 lit. f Cpp a fost admisă propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Turda și pe cale de consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I. B. , fiul lui natural și M., născut la data de_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și i, alin. 2 lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod Penal, tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c ,alin. 2 ind 1 lit. a Cod Penal și tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1 ,alin. 2 lit. c Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a și art. 99 Cod Penal, pentru 14 de zile începând cu data de_, pana la_ inclusiv.
În motivare, instanța de fond a reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., în sensul că subzistă indicii temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptelor sesizate, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, toate coroborate cu împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oral inculpatul, recursul fiind înregistrat pe rolul T. ului Cluj la data de_ .
În motivarea orală a recursului, inculpatul prin apărător a susținut că acestuia i-au fost reținute în sarcină mai multe acte materiale de furt calificat decât cele comise în realitate, precum și infracțiunea de tâlhărie de la data de _
, în realitate comise de autori necunoscuți, iar starea de minorat a inculpatului ar impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Analizând recursul declarat pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente, tribunalul constată că acesta nu sunt fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică, având la bază o analiză judicioasă a materialului probator aflat la dosar. Fără a reitera considerentele care au stat la baza pronunțării încheierii de arestare preventivă, pe care tribunalul le însușește în totalitate, analiza strict la motivele invocate de inculpații recurenți, sub aspectul indiciilor temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptelor sesizate și a pericolului social concret pe care lăsarea sa în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică.
Astfel, potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art.149 ind. 1 C.pr.pen., rap.la art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză, judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a reținut în mod judicios că indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul C. I. B. ar putea fi autorul faptelor sesizate constau în procesul-verbal de conemnare a actelor premergătoare, procesele verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșe foto, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorului Rezmiveș S. Mirel, ale martorilor Ciurar S., Gabor V. Andrei și Michi V., dar în egală măsură și din declarațiile inculpatului C. I. B. (f. 90-97 d.u.p)- care deși arată că nu este autorul faptei de tâlhărie săvârșită la data de_, totuși acesta cunoștea culoarea telefonului sustras și a dat declarații contradictorii sub aspectul activităților pe care le desfășura la momentul săvârșirii faptei, ceea ce nu este în măsură să profite inculpatului, mai ales în contextul în care partea vătămată S. Ionel l-a și recunoscut după planșe foto ca fiind autorul tâlhăriei.
Toate aceste probe conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul minor ar putea fi autorul infracțiunilor care fac obiectul cercetării penale. Sub acest aspect, instanța reamintește jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la Strasbourg, în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate. Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit). Sub aspectul temeiului de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., tribunalul reține că în Codul de procedură penală, nu se definește noțiunea de ";pericol concret pentru ordinea publică, rolul de a decela conținutul acestei
noțiuni revenind doctrinei și jurisprudenței.
Doctrina definește pericolul pentru ordinea publică drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale, ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei ca trăsătură esențială a infracțiunii, totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia,
precum și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptei.
Prin raportare la aceste criterii, magistratul este chemat a pune în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestei persoane în libertate, pe de altă parte.
Aplicând aceste criterii la situația inculpatului minor, tribunalul reține că pericolul social concret pe care lăsarea acestuia în libertate îl prezintă pentru ordinea publică derivă atât din pericolul social abstract al faptei reținute în sarcina acestuia (acesta fiind unul ridicat ținând cont de numărul mare de acte materiale de furt calificat, inculpatul întreținându-se practic din săvârșirea de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului, aspect care denotă un total dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege), cât și din atitudinea procesuală adoptată de inculpat, acesta negând responsabilitatea faptelor mai grave, probabil în speranța obținerii clemenței organelor judiciare. În egală măsură, este de menționat intervalul mare de timp de desfășurare a activității infracționale care a fost stopată numai prin intervenția organelor statului, inculpatul debutând în sfera faptelor penale imediat după momentul împlinirii vârstei responsabilității penale.
Cu toate că inculpatul nu a suferit condamnări anterioare, simplul fapt al lipsei antecedentelor nu exclude ipso facto luarea măsurii arestării preventive, ci trebuie apreciat în contextul tuturor datelor existente despre faptele săvârșite și despre persoana acestuia. Or, astfel cum s-a arătat, acesta a dat dovadă de o perseverență infracțională impresionantă, ceea ce impune luare măsurii arestului preventiv, o măsură preventivă mai puțin drastică fiind în mod vădit ineficientă.
Pe cale de consecință, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită naturii și gravității faptelor săvârșite, precum și a datelor care caracterizează persoana inculpatului, de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate socială, având în vedere multitudinea faptelor de aceeași natură săvârșite în cursul unei perioade semnificative de timp.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I. B., fiul lui N. și M., născut la data de_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. Cluj, împotriva încheierii penale nr. 58/_ a Judecătoriei Turda.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu cuvenite av. C. Manuela, care se avansează din FMJLC.
Va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, sumă care include și onorariul avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I. B., fiul lui N. și M., născut la data de_, în prezent deținut în Arestul I.P.J. Cluj, împotriva încheierii penale nr. 58/_ a Judecătoriei Turda.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu cuvenit av. C. Manuela, care se avansează din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 2 obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iulie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. F.
A.
I.
L. C.
GREFIER
T.
C.O., semnează grefier- șef secție penală
LF/LF/2 ex./_
Jud. fond- O. G. O.
| ← Încheierea penală nr. 92/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 37/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
