Încheierea penală nr. 76/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.76/R/2013
Ședința publică din 31 Iulie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE: A. I.
Judecător: L. -A. C. Judecător: L. F.
Grefier: D. -P. O.
S-a luat spre examinare recursul formulat în cauză de inculpatul C. S.
R. împotriva Încheierii penale nr.67C/A/_ a Judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul C. S.
R. asistat de către apărătorul ales, av. Rebrean A. M., cu delegație la dosar. Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D.
MĂCIUCĂ PROD. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține recursul formulat în cauză și că nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs, menținându-le pe cele date anterior.
Apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei un set de scripte, respectiv caracterizări ale inculpatului.
La întrebarea instanței, părțile arată că nu au cereri de formulat ori excepții de invocat.
Față de împrejurarea că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ prevederile legale pentru luarea unei asemenea măsuri.
Arată instanței că inculpatul a recunoscut toate faptele imputate în sarcina sa, astfel că va dori să fie judecat în procedura simplificată prev. de art.320 ind.1 C.pr.penală.
Solicită a se avea în vedere că din declarația părții vătămate, aflată la dosar, rezultă că inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat și că urmărirea penală în prezentul dosar este finalizată, fiind întocmit și rechizitoriul.
Apreciază că nu se poate vorbi despre un pericol social concret ori de o reacție a comunității întrucât în cazul celuilalt coinculpat din dosar, deși acesta a fost reținut inițial, față de el nu s-a formulat o propunere de arestare preventivă.
Solicită instanței a se avea în vedere că deși inițial inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, ulterior în fața judecătorului, respectiv a instanței de fond a dat o declarație prin care arată că recunoaște și regretă comiterea faptei.
Consideră că nu se poate vorbi despre o perturbare a iniștii publice deoarece rezonanța faptei imputate nu a avut nici un ecou.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că acesta a recuperat prejudiciul, apreciind că din toate acestea rezultă faptul că inculpatul a conștientizat acțiunile sale.
Referitor la susținerea potrivit căreia inculpatul a fost implicat în comiterea faptei alături de un inculpat minor, solicită a se avea în vedere că acesta va împlini vârsta de 18 ani în curând, astfel că nu se poate susține despre coinculpat că nu a avut o reprezentare a acțiunilor sale, știind ce face.
Din fișa de cazier existentă la dosar, rezultă că inculpatul a primit scoatere de sub urmărire penală tocmai pentru că organul de urmărire penală a considerat că acțiunile sale nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Prin faptul că s-a luat măsura arestării preventive, consideră că inculpatul a realizat cele comise, dar apreciază că se poate dispune o altă măsură neprivativă de libertate deoarece acesta lucra la o societate de protecție și pază, iar la dosar nu există date din care să rezultă că odată lăsat în libertate, inculpatul va prezenta un pericol pentru ordinea publică, ori ar putea în vreun fel să influențeze urmărirea penală.
Solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza respingerea propunerii de arestare preventivă formulate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele. Arată că la dosarul cauzei există date și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, respectiv aceea de tâlhărie.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f C.pr.penală, întrucât pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea de care inculpatul este cercetat, fiind prevăzută cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul social al faptei rezultă și din modalitatea în care inculpatul a acționat, atrăgând în câmpul infracțional și o persoană minoră.
Consideră că temeiurile subzistă în continuare astfel că solicită respingerea recursului formulat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
T. UL
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea penală nr. 67/C/A/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 149 ind.1 Cpp, art.143 Cpp, art.136 lit. d Cpp, art.148 lit. f Cpp a fost admisă propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria C. -N. și pe cale de consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. S. -R., fiul lui
A. și S., născut la data de_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.pr.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pr.pen., pentru 29 de zile începând cu data de_, pana la_ inclusiv.
În motivare, instanța de fond a reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., în sensul că subzistă indicii temeinice că inculpatul ar putea fi autorul faptelor sesizate, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, toate coroborate cu împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs oral inculpatul, recursul fiind înregistrat pe rolul T. ului C. la data de_ .
În motivarea orală a recursului, inculpatul prin apărător a susținut în esență că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind justificată necesitatea luării celei mai drastice dintre măsurile preventive.
Analizând recursul declarat pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente, tribunalul constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică, având la bază o analiză judicioasă a materialului probator aflat la dosar. Fără a reitera considerentele care au stat la baza pronunțării încheierii de arestare preventivă, pe care tribunalul le însușește în totalitate, în continuarea vom analiza strict la motivele invocate de inculpatul recurent, sub aspectul pericolului social concret pe care lăsarea sa în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică.
Astfel, potrivit art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a crede că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind astfel necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art.149 ind. 1 C.pr.pen., rap.la art.148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen. și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În cauză, judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a reținut în mod judicios că subzistă indicii temeinice că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii sesizate, aspect de altfel necontestat în recurs întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Sub aspectul temeiului de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., tribunalul reține că în Codul de procedură penală, nu se definește noțiunea de ";pericol concret pentru ordinea publică, rolul de a decela conținutul acestei noțiuni revenind doctrinei și jurisprudenței.
Doctrina definește pericolul pentru ordinea publică drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale, ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei ca trăsătură esențială a infracțiunii, totuși acestea prezintă puncte de interferență, astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, precum și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii faptei.
Prin raportare la aceste criterii, magistratul este chemat a pune în balanță dreptul inculpatului la libertate individuală, pe de o parte, și necesitatea protecției ordinii publice împotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta lăsarea acestei persoane în libertate, pe de altă parte.
Aplicând aceste criterii la situația inculpatului C. S. R., tribunalul reține că pericolul social concret pe care lăsarea acestuia în libertate îl prezintă pentru ordinea publică derivă atât din pericolul social abstract al faptei reținute în sarcina acestuia (acesta fiind unul ridicat ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei- respectiv în loc public, pe timp de noapte, de două persoane împreună dintre care coinculpatul T. Gebe L. fiind minor la data săvârșirii faptei, inculpații săvârșind fapta împotriva vunei persoane de sex feminin lipsită de apărare și profitând de imposibilitatea acesteia de a opune rezistență, fapta fiind săvârșită prin mijloace violente). În egală măsură, este de reținut aspectul că inculpatul a fost anterior sancționat administrativ de nu mai puțin de 4 ori, dintre care de două ori pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, acesta perseverând în săvârșirea de infracțiuni deși a beneficiat de clemența organelor judiciare.
Cu toate că inculpatul nu a suferit condamnări anterioare, simplul fapt al lipsei antecedentelor nu exclude ipso facto luarea măsurii arestării preventive, ci trebuie apreciat în contextul tuturor datelor existente despre faptele săvârșite și despre persoana acestuia. Or, astfel cum s-a arătat, acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, gravitatea faptelor săvârșite crescând în mod progresiv, ceea ce impune luare măsurii arestului preventiv, o măsură preventivă mai puțin drastică fiind în mod vădit ineficientă.
Pe cale de consecință, lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită naturii și gravității faptei săvârșite, precum și a datelor care caracterizează persoana inculpatului, de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate socială, având în vedere multitudinea faptelor de aceeași natură săvârșite în cursul unei perioade semnificative de timp.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. S. R., fiul lui A. și S., ns. la data de_, deținut în A. I. C., împotriva Încheierii penale nr. 67/C/A/2013 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. S. R., fiul lui A. și S., ns. la data de_, deținut în A. I. C., împotriva Încheierii penale nr. 67/C/A/2013 din_ a Judecătoriei C. -N. .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
A. | -L. I. | L. -A. | C. | L. F. |
GREFIER
D. -P. O.
LF/LF/3 ex/_
Jud. fond- O. C.
| ← Încheierea penală nr. 3/2013. Propunere de arestare preventiva... | Încheierea penală nr. 9/2013. Propunere de arestare preventiva... → |
|---|
