Încheierea penală nr. 9/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR.9/R
Ședința publică de la 6 martie 2013 Completul compus din:
Președinte: Ț. D. B., judecător
: T. C., președinte secție penală
: M. S., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul recurent H. I., în prezent deținut în A. I.P.J S., împotriva încheierii penale nr.12/A din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul penal nr._, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent H. I.
, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. Hîrza R. în substituirea apărătorului titular av. Hîrza C. (delegații f.13,14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după
care;
Întrebat fiind, inculpatul recurent H. I. declară că își menține
recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a luat față de el măsura arestării preventive iar motivele sunt faptul că în prezent trece printr-o perioadă grea a vieții sale.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent H. I., av. Hîrza R., susține recursul inculpatului solicitând instanței admiterea recursului cu consecința respingerii propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului și punerea sa deîndată în libertate a acestuia. În subsidiar, solicită a se lua față de inculpat o măsură preventivă mai puțin restrictivă respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Consideră că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter excepțional până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare iar inculpatul din prezentul dosar poate fi cercetat și în stare de libertate. Apreciază că la dosarul cauzei nu există probe că inculpatul ar avea intenția de a altera sau zădărnici în vreun fel bunul mers al procesului penal. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale iar recent tatăl său a decedat iar mama sa se află la muncă în Italia, circumstanțe personale care ar justifica comportamentul inculpatului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că la dosarul cauzei există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea
reținută în sarcina sa și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală respectiv că pedeapsa pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent H. I., având cuvântul, declară că este de acord cu cererile și susținerile apărătorului său desemnat din oficiu av. Hîrza R. .
T R I B U N A L U L :
Prin încheierea penală nr.12/A din_ a Judecătoriei Z. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău privind arestarea preventivă a inculpatului H. I. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul 542/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c, alin.21lit.b Cod penal.
În baza art.1491alin. 9 și 10 raportat la art. 143 și art.148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. I. fiul lui I. și M. -S., născut la data de_, în loc. Z., jud. S., domiciliat în mun. Z., str. Sfânta Vineri, nr. 18, bl. B21, sc. C, ap.46, jud. S.
, cu reședința în mun. Z., str. B. P. Hașdeu, nr. 29, bl. H 29, sc. A, ap.17, jud. S., CNP 1., cetățean român, 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, pe o durată de 29 zile, de la data de_ până la data de_ inclusiv.
În baza art.151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat arestarea preventivă a inculpatului H. I. față de care în dosarul de urmărire penală 542/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. b Cod penal.
Prin referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă s-a arătat faptul că prin rezoluția organelor de cercetare penală, confirmată de procuror, la data de_, s-a început urmărirea penală față de învinuitul H.
I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia faptul că la data de_, în jurul orei 05.40, folosindu-se de un cuțit a amenințat-o pe partea vătămată, P. șan I., cu scopul de a-i sustrage autoturismul (taxi) cu nr. de înmatriculare_ .
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. b Cod penal.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de_, inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de_ ora 11:00 până la data de_ ora 11:00.
Procurorul a arătat că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă următoarea stare de fapt:
În dimineața zilei de_, învinuitul H. I. s-a deplasat în stația de taxi situată în zona Spitalului Județean din mun. Z., jud. S. . Aici a abordat mai mulți taximetriști cărora le-a cerut să îl ducă până în loc. Satu-Mare, cu toate că le-a spus acestora că nu are bani la el. A fost refuzat de doi, trei taximetriști iar după acest moment a ajuns la partea vătămată P. șan I. care a fost de acord să efectueze cursa, cerând în schimb suma de 180 - 200 lei. Învinuitul H. I. s-a oferit să-i plătească părții vătămate contravaloarea cursei, însă i-a solicitat părții vătămate să accepte plata la destinație, unde urma să își întâlnească părinții veniți din Italia, întrucât nu avea bani la el. Pentru a dovedi că este de bună credință, învinuitul a pus portofelul cu actele personale pe bordul mașinii părții vătămate. Partea vătămată P. șan I. și învinuitul H. I. au pornit spre loc. Satu-Mare cu autoturismul victimei, marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ . Pe traseu la ieșirea din loc. Badon înspre loc. Borla învinuitul H. I. a scos din buzunarul hainei un cuțit pe care l-a pus la gâtul părții vătămate, spunându-i că o va omorî. Partea vătămată a prins de lama cuțitului și a împins-o. Tot în acest timp partea vătămată a oprit și motorul mașinii, după care a coborât din autoturism și a fugit înspre loc. Z. . După acest moment inculpatul s-a urcat la volanul mașinii cu scopul de a pleca cu aceasta. A încercat să pună în mișcare autoturismul însă nu a reușit, neștiind să acționeze sistemul de pornire al acestuia. De precizat este faptul că autoturismul părții vătămate este prevăzut cu un sistem de pornire cu cartelă având un cod de identificare iar pornirea propriu zisă se realizează prin acționarea unui buton, diferit față de autoturismele clasice cu cheie, aspecte pe care inculpatul nu le cunoștea. La fața locului, în spatele mașinii cu nr. de înmatriculare_, a oprit un autoturism la volanului căruia se afla martorul Laloș Vasile M., iar ulterior au ajuns și martorii B. e D. iel N. și P. șan Felix Paul care au observat faptul că partea vătămată P. șan I. era tăiată la trei degete de la o mână, precum și faptul că acesta avea o cârpă în zona degetelor. Martorul B. e D. iel
N. a observat pe bancheta dreaptă a autoturismului părții vătămate un cuțit, iar pe volan și pe portiera stângă față mai multe pete de sânge.
Procurorul a solicitat dispunere măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 zile susținând că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Pentru a dispune asupra propunerii de arestare preventivă a inculpatului
I. instanța trebuie să procedeze la verificarea îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții: existența calității de inculpat potrivit art. 23 C.p.p., să existe-potrivit art. 148 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 143 alin. 1 C.p.p. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art. 136 alin. 1 rap. la art. 136 alin. 6 C.p.p. pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, să existe unul din cazurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a-f C.p.p., realizarea scopului prev. de art. 136 alin. 1 C.p.p.- asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau judecată - să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestări preventive, conform criteriilor prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p.
Cu privire la prima condiție s-a reținut că prin rezoluția organelor de cercetare penală, confirmată de procuror, la data de_, s-a început urmărirea penală față de învinuitul H. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. b Cod penal, iar Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. b Cod penal.
Referitor la existenta unor probe sau indici temeinice ca inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se retine ca potrivit art. 63 alin. 1 C.pr.pen constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existentei sau inexistentei unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea constituie "indicii temeinice"; conform art. 68 ind. 1 C.p.p. atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosita de art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, respectiv conform jurisprudenței CEDO în materie - fapte sau informații de natură să convingă un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune (c. Varga c. României; Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit; Talat Tepe c. Turciei; K-F c. Germaniei) fara a fi necesar a se putea formula o acuzare completă.
În cauza de față, din analiza probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a apreciat că există indicii temeinice asupra săvârșirii de către inculpatul a faptelor reținute de procuror. Sunt relevante în acest sens declarațiile detaliate ale inculpatului de recunoaștere a faptei pentru care este cercetat, declarații care se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. șan
, cu declarațiile martorilor Laloș Vasile, B. e D. iel și P. șan Feix, procesul verbal de cercetare la fața locului,fotografiile judiciare și raportul de constatare medico legală 299/II/a/3 din data de_ . Inculpatul declară că a amenințat cu cuțitul pe partea vătămată pentru a o speria și a-i lua autoturismul pentru a-l conduce, nu intenționa să îl rănească pe conducătorul auto și nici să își însușească autoturismul, în acest scop a plecat de acasă și a luat cuțitul asupra sa.
Instanța a mai reținut că probele sau indiciile temeinice în baza cărora s- ar putea lua măsura arestării preventive în prezenta cauză nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare (c. Murray c. Regatului Unit), dar acestea sunt suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv privind existența faptelor și comiterea acestora de către inculpat. Din probele administrate până în acest moment în cauză instanța apreciază că există indicii suficiente care să creeze o suspiciune întemeiată că inculpatul H. I. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Pe lângă existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, art. 148 alin. 1 C.p.p. impune pentru luarea măsurii arestării preventive și existenta unui caz dintre cele prevăzute de lege în acest sens. Astfel se reține ca în referatul Parchetului
de pe lângă Judecătoria Zalău s-a invocat art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., instanța apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legale invocat, pe considerentele ce urmează.
S-a constatat că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat este îndeplinită prima condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. în sensul că pedeapsa prev de lege ( între 3 ani și 6 luni și 10 ani) este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea se constată că este îndeplinită și a doua condiție prev. de art 148 alin.1 lit. f) C.p.p. in sensul ca din probele existente la dosar reiese că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai exact un pericol pentru siguranța patrimoniului persoanelor dar și a sănătății și integrității corporale.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social
- ca trăsătură esențială a infracțiunii - practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă astfel și din săvârșirea de către inculpat a unor fapte de o gravitate sporită, pentru care legiuitorul a stabilit limite foarte mari de pedeapsă, dar și din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, din modul de acțiune al acestuia rezultă periculozitatea crescută a persoanei inculpatului. Astfel acesta și-a premeditat fapta și a pregătit în detaliu modul de acțiune, a acționat noaptea, în loc izolat împrejurări în care să îi fie asigurată reușita faptei iar partea vătămată să nu poată apela la ajutorul altor persoane, a amenințat partea vătămată cu un cuțit cu lama de 35 cm pe care i l-a pus la gât, în încercarea de apărare partea vătămată rănindu-se. În ce privește urmările faptei, care au de asemenea relevanță în aprecierea pericolului reprezentat de persoana inculpatului și rezonanța socială a faptei, instanța reține că aceste urmări sunt mai redus datorită unor factori independenți de voința inculpatului, după modul de acțiune urmările faptei putând fi mult mai grave. Integritatea corporală și sănătatea părții vătămate puteau fi mult mai grav afectate în condițiile în care partea vătămată nu reușea să fugă din autoturism, de asemenea dacă inculpatul cunoștea sistemul de pornire al autoturismului l-ar fi sustras fiind astfel îngreunată și descoperirea și prinderea acestuia.
Raportat la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 21 ani nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are o ocupație sau un loc de muncă. Deși este la prima confruntare cu legea penală inculpatul prezintă o periculozitate crescută ce rezultă din modul de concepere activității infracționale, premeditarea, modul de inducere în eroare al părții vătămate și mijlocul extrem de periculos folosit pentru atingerea scopului urmărit - a pus cuțitul la gâtul părții vătămate. Periculozitatea persoanei inculpatului este cu atât mai mare cu cât așa cum declară el însuși, aceste manifestări i-au fost potențate de consumul de alcool și frustrările acumulate, pe acest fond săvârșirea de fapte antisociale fiind foarte probabilă și în viitor. Inculpatul nu conștientizează pe deplin gravitatea faptei sale și a avut la început o atitudine nesinceră, nu și-a asumat fapta și consecințele săvârșirii acesteia încercând să inducă impresia că este de fapt o victimă părții vătămate.
Așa cum s-a statuat in doctrina juridică, pericolul pentru ordinea publică presupune temerea că, odată pus în libertate, un inculpat ar comite fapte contrare ordini sociale ori ar declanșa reacții în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul comunității locale, având în vedere rezonanța faptei săvârșite prin prisma modului și mijloacelor folosite și a pericolului creat pentru viața, sănătatea și patrimoniul părții vătămate.
Se impune a fi analizat și dacă pericolul reprezentat de inculpat poate fi contracarat prin măsuri preventive mai puțin restrictive și limitative decât arestarea preventivă. În alegerea unei măsuri preventive instanța trebuie să aibă în vedere criteriile prev. de art. 136 alin.8 C.p.p. și măsura aleasă trebuie să corespundă scopului prev. de art. 136 alin.1 C.p.p. Instanța are in vedere de asemenea că regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului (art. 5 Cod procedură penală), arestarea preventivă fiind excepția. Este evident ca măsura arestării preventive este cea mai severa măsura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat pentru motive temeinice și numai în condițiile în care scopul măsurii nu ar putea fi atins prin alte masuri preventive mai puțin restrictive.
Instanța a apreciat că în contextul celor analizate mai sus, periculozitatea persoanei inculpatului este crescută, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret real pentru ordinea publică și generează un sentiment de insecuritate care nu pot fi contracarate de măsurile preventive alternative la detenție. Lipsa unei reacții ferme din partea autorităților poate avea un efect de încurajare a inculpatului în comiterea în continuare de fapte penale de o gravitate sporită.
Din analiza circumstanțelor deja reținute de instanță, a rezultat că pentru a se realiza scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., având în vedere criteriile prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p. în această cauză se impune a se lua măsura arestării preventive față de inculpat, care este cea mai potrivită, alegerea sa făcându-se ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, mobilul săvârșirii faptelor,de vârsta, persoana inculpatului și periculozitatea acestuia.
Față de toate aceste motive, văzând dispozițiile art. 1491alin. 9 și 10 raportat la art. 143, art.148 alin.1 lit. f) Cod penal, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. I. pe o durată de 29 de zile, de la data de_ până la data de_ inclusiv, urmând a se emite mandat de arestare preventivă a inculpatului în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H. I., solicitând admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, întrucât faptele comise nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
Examinând motivele invocate de către inculpat, tribunalul a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. b Cod penal.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de_, inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de_ ora 11:00 până la data de_ ora 11:00.
Prin încheierea penală din data nr.12/A/2012 a Judecătoriei Z. s-a luat fata de inculpat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.
În fapt se reține ca în dimineața zilei de_, învinuitul H. I. s-a deplasat în stația de taxi situată în zona Spitalului Județean din mun. Z., jud. S. ,iar după ce a contactat mai mulți taximetriști a ajuns la partea vătămată P. șan I. care a fost de acord să efectueze cursa, cerând în schimb suma de 180 - 200 lei. Învinuitul H. I. s-a oferit să-i plătească părții vătămate contravaloarea cursei, însă i-a solicitat părții vătămate să accepte plata la destinație, unde urma să își întâlnească părinții veniți din Italia, întrucât nu avea bani la el. Pentru a dovedi că este de bună credință, învinuitul a pus portofelul cu actele personale pe bordul mașinii părții vătămate. Partea vătămată P. șan I. și învinuitul H. I. au pornit spre loc. Satu-Mare cu autoturismul victimei, marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ . Pe traseu la ieșirea din loc. Badon înspre loc. Borla
învinuitul H. I. a scos din buzunarul hainei un cuțit pe care l-a pus la gâtul părții vătămate, spunându-i că o va omorî. Partea vătămată a prins de lama cuțitului și a împins-o. Tot în acest timp partea vătămată a oprit și motorul mașinii, după care a coborât din autoturism și a fugit înspre loc. Z. . După acest moment inculpatul s-a urcat la volanul mașinii cu scopul de a pleca cu mașina ,fapta fiind comisă în acest scop ,însă nu a reușit să o pornească,având un sistem de pornire cu cartela.În încercarea de a scăpa de sub amenințările inculpatului victima s-a tăiat la 3 degete cu cuțitul cu care a fost amenințată de inculpat.
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că există indiciile cerute de art.143 Cod procedură penală, și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, temeiul arestării preventive constituindu-l dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Raportat la aceste temeiuri s-a dat eficiență atât practicii CEDO în materia masurilor preventive, cât și jurisprudenței naționale, pericolul concret fiind raportat atât prin prisma gravitații faptei, cât și prin persoana inculpatului și nu în ultimul rând prin modalitatea concretă de comitere a faptei pentru care inculpatul este cercetat.
De asemenea, instanța a analizat și posibilitatea luării unei alte măsuri neprivative de libertate, însă raportat la toate elementele descrise anterior a apreciat că lipsa unei reacții ferme din partea autorităților poate avea un efect de încurajare a inculpatului și a altor persoane cu comportament infracțional în comiterea de fapte penale de o gravitate sporită.
Măsura arestării preventive dispusă de către instanță de fond este necesară și pentru realizarea scopului masurilor preventive, prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale.
Pentru aceste motive, întrucât susținerile formulate de inculpat nu sunt justificate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. I., împotriva încheierii penale nr.12/A/2012 a Judecătoriei Z. .
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII :
DISPUNE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. I., împotriva încheierii penale nr.12/A/2012 a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 6 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
Ț. | D. B. | T. | C. | M. S. | B. M. |
Red.TC/_
Dact.BM/_ 3 ex.
Jud. fond/M. D.
| ← Încheierea penală nr. 9/2013. Propunere de arestare preventiva... | Decizia penală nr. 223/2013. Propunere de arestare preventiva a... → |
|---|
