Încheierea penală nr. 798/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.798/R/2013
Ședința publică din 4 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. |
JUDECĂTORI: L. | H. | |
: C. | I. | |
G.: L. C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata A. M., împotriva încheierii penale nr.357/_, pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatei, cercetată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și d, art. 176 alin. 1 lit. a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata A. M., aflată în stare de arest, asistată de av.G. Adela în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Bărbos
C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, cercetarea inculpatei în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv aceea prev.de art.145 sau art.145/1 C.pr.pen. Astfel, arată că măsura arestării s-a luat în baza art.148 lit.f C.pr.pen., apreciind că prima condiție ar fi îndeplinită, respectiv cea referitoare la limitele de pedeapsă însă, există dubii în ceea ce privește a doua condiție referitoare la pericolul social pe care l-ar reprezenta inculpata dacă ar fi cercetată în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere că aceasta suferă de un ușor retard mintal și are încă doi copii minori care nu au fost vreodată vătămați de inculpată. Mai mult, consideră că lăsarea inculpeti în libertate nu ar duce la tergiversarea procesului penal, inculpata obligându-se să respecte toate condițiile impuse de instanță. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată. De asemenea, sunt întrunite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., referitoare la limitele de pedeapsă dar și la pericolul social concret pe care l-ar reprezenta inculpata dacă ar fi cercetată în stare de libertate. Nu în ultimul rând, consideră că sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.136 C.pr.pen., care permit luarea măsurii arestării preventive pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata A. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheiereapenală nr. 357 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință:
În temeiul art. 1491C.proc.pen. raportat la art. 148 lit. f C.proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei A. M. - CNP 2., fiica lui T. și M., născută la_ în Timișoara județul Timiș, domiciliată în Satchinez sat B. str. L. nr. 10 județul Timiș - pe o durată de 29 zile începând din data de 24 mai 2013 până la 21
iunie 2013 inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus lata din fondurile M. ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către doamna avocat Libotean I. a.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 196/P/2013 din_, s-a solicitat arestarea preventivă pentru 29 de zile a inculpatei A.
M., cercetată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și d, art. 176 alin. 1 lit. a C.pen..
În sarcina inculpatei s-a reținut în esență că, la data de 3 aprilie 2013 în jurul orelor 22.00, în timp ce se afla în locuința bunicului său Duciuc M. din Petrova nr. 891 județul Maramureș, aceasta a suprimat prin cruzimi viața fiului său A. V., în vârstă de 2 săptămâni, după care l-a ars în soba de gătit, iar ulterior a dus cenușa în cimitirul ortodox de pe raza localității B. județul Timiș.
În cauză, urmărirea penală a fost începută prin rezoluția nr. 196/P/2013 din_, iar prin ordonanța din_ a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și d, art. 176 alin. 1 lit. a C.pen..
De asemenea, începând cu data de_, ora 21.00, față de inculpată a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, prin ordonanța nr. 196/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Analizând propunerea formulată prin prisma dispozițiilor art.1491C.proc.pen., instanța reține următoarele:
În raport de ansamblul probator administrat până în această etapă procesuală, în cauză au rezultat indicii temeinice în sensul art.681C.proc.pen. că inculpata A. M. a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav de care este acuzată.
Potrivit art. 1491C.proc.pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din C.proc.pen. și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.pen., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul a dispus arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
În cauză instanța a apreciat că există probe suficiente din care să rezulte presupunerea că persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală ar fi săvârșit fapta menționată, putându-se aprecia și caracterul plauzibil al acuzației aduse inculpatei în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav.
Mai precis, inculpata a născut un băiețel la spitalul din Timișoara la data de_ . Încă înainte de externarea din_, a luat hotărârea să abandoneze copilul pentru că
era născut dintr-o relație pasageră. Cum n-a reușit, singura soluție pe care a găsit-o în acel moment a fost aceea de a veni singură în Maramureș, după care a locuit bunicul ei, din localitatea Petrova. În acest context, la data de 3 aprilie 2013, în timp ce se afla singură în locuința bunicului său, inculpata a suprimat, în timp ce-l alăpta, viața copilului său A. V. în vârstă de 2 săptămâni, după care l-a ars în soba de gătit iar ulterior a îngropat cenușa în cimitirul ortodox de pe raza localității B. din județul Timiș, unde avea domiciliul.
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., condițiile acestui text trebuind analizate în primul rând din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică. Instanța a reținut că noțiunea de pericol pentru ordinea publică cerut de lege pentru dispunerea măsurii arestării preventive se regăsește în prezenta cauză și acesta decurge atât din modalitatea de comitere a infracțiunii și rezonanța socială puternic negativă a faptei.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen., întrucât pentru infracțiunea presupus a fi comisă legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social deosebit de grav al faptei reținute în sarcina sa, de modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei
M. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatei se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane "dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 148, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Astfel, este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de
"motive verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpatei este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 C.proc.pen. care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul a apreciat că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatei este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 1491din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpata se află în situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția măsurii arestării preventive fiind aplicabilă în cauză.
O altă măsură preventivă neprivativă de libertate cum este și măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitată de inculpat prin apărător, nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului, cel puțin în acest moment procesual.
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în temeiul art. 1491C.proc.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatei A. M. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 24 mai 2013 până la data de 21 iunie 2013 inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata A. M. , criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea încheierii atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, cererii de luare a măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv aceea prev.de art.145 sau art.145/1 C.pr.pen.
Recursul a fost motivat, în esenta, că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că prezintă un ușor retard mintal și are încă doi copii minori asupra cărora nu a exercitat acte vătămătoare, că nu va încerca tergiversarea procesului penal si că se obligă să respecte toate condițiile impuse de instanță.
Procedând la judecarea recursului prin prisma motivelor invocate,pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute la lit a-f.
În cursul urmăririi penale, conform art. 149/1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului. Or, examinând propunerea de arestare formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în materie, se constată că fondat prima instantă a statuat că este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit.b și f Cod procedură penală
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă că sunt probe sau indicii temeinice, în sensul precizat de art. 68/1 Cod procedură penală, că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și d, art. 176 alin. 1 lit. a C.pen., respectiv că în data de 3 aprilie 2013 în jurul orelor 22.00, în timp ce se afla în locuința bunicului său Duciuc M. din Petrova nr. 891 județul Maramureș, a suprimat prin cruzimi viața fiului său A. V., în vârstă de 2 săptămâni, după care l-a ars în soba de gătit, iar ulterior a dus cenușa în cimitirul ortodox de pe raza localității B. județul Timiș, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli
nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiții fiind mijloacele de probă administrate până în prezent.
Tot astfel, se constată că inculpata se află în situația prevăzută la art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, se au în vedere gravitatea faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia si modul de operare.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
În cauză, inculpata este cercetată pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, ci și prin consecințele produse deoarece prin fapta pretins comisă a adus atingere valorii supreme ocrotite prin legea penală, respectiv viata unei persoane.
Așa fiind, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii acestor fapte și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Apărarea inculpatei potrivit căreia prezintă un retard usor nu poate fi primită în acest moment procesual atâta timp cât nu s-a probat că ar avea discernamântul abolit, iar un eventual tratament medical i se poate asigura si în regim de detentie.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, ordinea publică implicând un climat social firesc, în care să fie asigurată funcționarea normală a instituțiilor statului.
Prin prisma celor mai sus arătate, se constată că măsura arestării preventive a inculpatei se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1 C.p.p., iar circumstanțele personale ale acesteia vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei, în măsura în care va fi trimisă în judecată, iar instanța se va orienta spre o soluție de condamnare. Sub acest aspect, situatia familiala și conduita în societate a inculpatei nu sunt de natură a determina instanța să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatei i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 100 Ron în favoarea Baroului de Avocați C. ce se va avansa din FMJ.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatei recurente să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D I S P U N E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata A. M. împotriva încheierii penale nr. 357 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. L. H. C. I.
G. ,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. G. O. M.
| ← Încheierea penală nr. 15/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 129/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
