Încheierea penală nr. 85/2013. Propunere de arestare preventiva a inculpatului
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIEREA P. Ă NR.85/R/2013
Ședința nepublică din data de 14 august 2013 Instanța constituită din:
Președinte R. M. Judecător M. L. Judecător A. Ț. Grefier A. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul O. R. împotriva încheierii penale nr. 74 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul O. R., aflat în stare de arest preventiv în A. ul IPJ C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Ceapa Ion, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P. .
Procedura de citare este legal îndeplinita. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța, având în vedere că inculpatul O. R. este minor, declară ședința de judecată nepublică și dispune evacuarea publicului din sala de judecată.
Instanța constată că la dosarul cauzei a fost acvirat dosarul de urmărire penală nr.
7075/P/2013 al P. ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
La întrebarea instanței, inculpatul O. R. arată că își menține recursul formulat.
Instanța procedează la identificarea inculpatului O. R. care arată că este fiul lui M. și Somna, născut la data de_ în mun. C. -N. .
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dreptul de a fi asistat de un apărător ales, fiindu-i desemnat un apărător desemnat din oficiu.
Inculpatul O. R., arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului faptul că, în cadrul soluționării acestui recurs audierea sa este obligatorie, având dreptul să nu dea nicio declarație și să se prevaleze de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. 2 C.p.pen.
Inculpatul O. R., arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal aflat la fila 6 din dosar.
Având în vedere că inculpatul O. R. a arătat că nu știe să citească, președintele completului de judecată dă citire declarației date de acesta.
Instanța întreabă participanții dacă sunt cereri de formulat sau excepții de invocat.
Atât reprezentanta M. ului Public cât și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul participanților în susținerea acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O. R., solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și în consecință respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Arată că regula de desfășurare a unui proces penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate pentru orice inculpat. Există o excepție care este cu un grad mult mai ridicat în ceea ce îi privește pe inculpații minori și anume că măsura arestării preventive este cu totul excepțională și trebuie luată doar atunci când într-adevăr există elemente care ne conduc să credem că inculpatul
minor se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni foarte grave și se referă la pedepse privative de libertate mai mari de 10 ani sau detențiunea pe viață.
Din punctul său de vedere, în cauză ar putea fi incidente două motive de nelegalitate, unul dintre ele privește încadrarea juridică dată de către organul de urmărire penală. Cu privire la acest aspect, arată că există o jurisprudență la nivelul Î., în care în cadrul unui proces penal, în cursul urmăririi penale, judecătorul detenției are posibilitatea să cenzureze actele procurorului și anume actul de încadrare juridică a unei fapte. Consideră că în cauza de față instanța de recurs ar putea să cenzureze actul procurorului sub aspectul încadrării juridice, pentru că, în opinia sa, nu suntem în condițiile unei fapte de tâlhărie. Elementele de fapt care formează fapta se circumscriu, după părerea sa, unei infracțiuni de furt calificat, nicidecum de tâlhărie, acea cădere a victimei o consideră un act inerent acțiunii de deposedare a părții vătămate și nu un act subsecvent. Din punctul său de vedere există o singură acțiune, acea de deposedare și nu posedare, iar căderea ulterioară a victimei este doar o acțiune inerentă celei de luare a bunului din posesia altei persoane, apreciind că ar fi vorba de o infracțiune de furt calificat.
Un alt motiv de nelegalitate privește faptul că încheierea penală a instanței de fond este nemotivată. Sub acest aspect, consideră că relatarea stării de fapt, după care doar o trimitere formală la textele pentru care se dispune arestarea preventivă nu satisface exigențele dreptului la un proces echitabil astfel cum au fost lansate de CEDO sub aspectul motivării hotărârii, orice hotărâre trebuie motivă în fapt și în drept. Se reține art. 148 lit. f C.p.p., din punctul său de vedere o transpunere a textului de lege fără să se aducă argumente sau probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Totuși, inculpatul este la prima abatere și prima confruntare cu legea penală, este la o vârstă foarte fragedă, apreciind că luarea unor măsuri preventive asupra inculpaților minori trebuie să urmeze un grad succesiv. Odată, organele judiciare trebuie să îi arate inculpatului consecințele faptelor sau consecințele care s-ar putea produce dacă astfel de comportamente infracționale ar putea fi reiterate, iar ulterior, dacă sunt repetate, să se acționeze un pic altfel, dar totuși gradual, pornind de la niște măsuri educative special prevăzute pentru minori, continuând cu alte măsuri care sunt specifice unor persoane aflate la o vârstă la care altfel privesc lucrurile decât inculpații minori, chiar dacă răspund din punct de vedere penal și chiar dacă acel raport de expertiză medico-legală arată că înțelege consecințele faptelor sale.
Crede că împrejurările în care s-a comis fapta nu denotă un așa grav pericol pentru ordinea publică, mai ales că există acea declarația dată de partea vătămată în care își exprimă poziția că inculpatul ar putea fi cercetat și în libertate. Arată că inculpatul este minor, se află într-o situație materială, familială și psihică destul de șubredă și consideră că cercetarea sa în stare de libertate ar satisface pe deplin scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 C.p.p. și, în general, scopul procesului penal. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentanta M. ului Public, solicită instanței să respingă recursul declarat de inculpat, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.p.p. existând probe și indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat în acest moment, fiind îndeplinite și cele două teze de la art. 148 lit. f C.p.p., aceea în ce privește pedeapsa prevăzută de lege și aceea în ce privește pedeapsa pericolul concret pentru ordinea publică, care rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită această faptă, de către două persoane împreună, în loc public, pe timp de noapte, prin smulgerea borsetei din posesia unei persoane cu dizabilități, pe care inculpatul a cunoștea și nu a avut vreo reținere să facă acest lucru. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Inculpatul O. R., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală nr.74/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._
, s-a dispus, în baza art.149/1 rap. la art.143 și 148 lit. f C.pr.pen., arestarea preventivă a inculpatului minor O. R., fiul lui M. și Somna, născut la data de_ în C. -N., jud. C.
, deținut în prezent în A. ul IPJ C., acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c, al. 2/1 lit. a C.pen., cu aplicarea art.99 al. 3 C.pen.,
în motivare arătându-se în esență că sunt întrunite cumulativ în cauză dispozițiile art.143 și art.148 lit. f C.pr.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul O. R., care a criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, deoarece a dat declarații de recunoaștere a faptei și nu are antecedente penale.
Analizând recursul formulat de inculpat, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că este nefondat.
A. area preventivă a unei persoane presupune pe de o parte, existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii de către aceasta a unei fapte prevăzute de legea penală conform art. 143 C.p.pen. iar pe de altă parte, existența cel puțin, a unuia dintre cazurile reglementate de art. 148 C.p.pen.
Din acest punct de vedere, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut ca justificată propunerea de arestare preventivă formulată în privința inculpatului O. R., reținând în mod just, că în cauză există indicii temeinice că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Concret, s-a reținut sub aspectul stării de fapt aceea că în noaptea de 05/_, în jurul orei 04,00, inculpatul O. R. și învinuita Dioszegi Denisa, în timp ce se aflau pe str. Cardinal Iuliu H. din loc. Florești, jud. C., l-au observat pe partea vătămată Cântă Ilie, persoană în vârstă de 63 ani, care se afla în fața porții locuinței sale, situată pe aceiași stradă, despre care aveau cunoștință că este o persoană care are anumite dizabilități locomotorii și de vorbire și care avea asupra sa o borsetă în mână, că atunci la îndemnul învinuitei Dioszegi Denisa, s-au apropiat amândoi de partea vătămată, învinuita Dioszegi Denisa i-a cerut acestuia o țigară, iar la scurt timp l-a îndemnat în limba romanes pe inculpatul O. R. să-i smulgă părții vătămate borseta din mână, că atunci învinuitul O. R. a acționat în consecință și s-a repezit și a tras cu putere de borseta părții vătămate, care încercând să se opună, ținând cu putere de borsetă, a căzut la pământ ca urmare a forței cu care i-a fost trasă borseta, lovindu-se la cap și la picioare, că învinuitul O.
a reușit să fugă cu borseta părții vătămate în care se aflau suma de 400 lei, actele de identitate, actele autoturismului și mai multe seturi de chei de la locuință, iar învinuita Dioszegi Denisa a fugit în sens opus pentru a îngreuna prinderea acestora, că partea vătămată, după ce s-a ridicat de jos, a început să alerge după inculpatul O. R., strigând insistent să îi dea borseta înapoi, până ce l-a pierdut din vedere, că inculpatul O. R., după ce a văzut că nu mai este urmărit de către partea vătămată, a deschis borseta, de unde a luat portmoneul, a scos banii care se aflau în acesta, după care l-a aruncat pe jos, că apoi a aruncat și borseta la marginea unui teren viran, că ulterior, s-a întâlnit cu învinuita Dioszegi D. în fața magazinului non-stop "La L. "; unde i-a dat acesteia suma de 100 de lei, restul banilor păstrându-i pentru el, bani care au fost găsiți în pantoful acestuia, la efectuarea examinării corporale.
În sensul existenței de probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a acestei fapte, au fost avute în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarația martorului P. M. C., declarațiile inculpatului O. R., ale învinuitei Dioszegi Denisa, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesul verbal întocmit cu ocazia examinării urmelor de pe corpul părții vătămate, procesul verbal întocmit cu ocazia descoperirii sumei de 280 lei în pantoful inculpatului și concluziile preliminare ale IML C. .
Drept urmare, apreciem că sunt îndeplinite cerințele art. 143 C.p.pen. referitoare la existența de probe ori indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat, cu mențiunea că inculpatul recunoaște fapta în materialitatea sa, respectiv că a smuls borseta din mâna părții vătămate, susținând însă că nu a observat ca acesta să cadă la pământ în urma acestei acțiuni de deposedare. În acest context, raportat la motivul de nelegalitate invocat în apărare în sensul că am fi în prezența infracțiunii de furt calificat, precizăm faptul că și în opinia noastră, cel puțin până la acest moment al urmăririi penale, raportat la mijloacele de probă administrate, încadrarea juridică reținută în propunerea de arestare preventivă este cea corectă
Pe de altă parte, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din natura și gravitatea
concretă a infracțiunii săvârșite, din modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpatul acționând împreună cu învinuita, asupra unei persoane în vârstă și cu anumite dizabilități, fără a se preocupa că ar putea fi ușor identificat de către acesta, dând dovadă de o totală lipsa de empatie față de victimă, constatăm că sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f C.pen.
Nu putem fi de acord cu susținerea conform căreia încheierea penală atacată nu ar fi motivată corespunzător, deoarece la o simplă lecturare a acesteia se poate observa că în considerente, judecătorul a redat propunerea parchetului doar sub aspectul stării de fapt, în completare analizând judicios temeiurile de arestare, în fapt și în drept, precum și circumstanțele care caracterizează situația personală a inculpatului.
Pentru aceste motive, concluzionând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. R. împotriva încheierii penale sus-menționate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. Ceapă Ion, care se avansează din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs, în care se include și suma reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. R. , fiul lui M. și Somna, născut la data de_ în C. -N., jud. C., deținut în A. ul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.74 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. Ceapă Ion, care se avansează din FMJ.
Obligă pe inculpat la plata către stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, în care se include și suma reprezentând onorariul avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. M. L. A. Ț.
GREFIER
B.
| ← Încheierea penală nr. 117/2013. Propunere de arestare... | Încheierea penală nr. 23/2013. Propunere de arestare... → |
|---|
