Încheierea penală nr. 984/2013. Prelungirea arestului preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 984/R/2013

Ședința publică din 22 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R.	, judecător
JUDECĂTORI	: L.	M.
	: V.	G.
GREFIER	: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații C.

C. și C. N. C. împotriva încheierii penale nr. 69/C din data de 18 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale ( art. 156 și următoarele Cod procedură penală .

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatele C.

C. și C. N. C., ambele în stare de arest, asistate de apărător ales, avocat C. Cuc Gianina C., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială nr. 108 la dosar ( f. 8 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul ales al inculpatelor C. C. și C. N. C., depune la dosar împuternicire avocațială.

Inculpatele C. C. și C. N. C. arată că își mențin recursurile declarate.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatelor C. C. și C. N. C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând să se dispună respingerea propunerii de prelungire a duratei arestului preventiv.

Susține că s-a reținut în sarcina inculpatei C. C. faptul că aceasta a procurat documente medicale false în baza cărora au fost eliberate certificatele cu grad de handicap pentru învinuiții din dosar, iar a inculpatei C. N. C. faptul că aceasta a intervenit pe lângă învinuiții din dosar, determinându-i să nu se prezinte la chemarea organelor de urmărire penală sau să nu se prezinte la

I.M.L. pentru efectuarea unor noi expertize medico-legale pentru a se verifica dacă aceștia suferă de bolile pe care le aveau trecute în certificatele de handicap.

Raportat la inculpata C. N. C. arată că aceasta a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a explicat motivația comiterii lor, cu precizarea că

ulterior săvârșirii infracțiunii a conștientizat gravitatea acestora. În consecință, având în vedere atitudinea de recunoaștere a inculpatei consideră că aceasta, în condițiile redate, nu mai poate influența în continuare urmărirea penală sau să

împiedice organele de urmărire penală să efectueze cercetările. Astfel, în condițiile evidențiate, consideră că este inoportun ca inculpata să rămân în arest preventiv,

având în vedere faptul că aceasta este arestată din data de 24 aprilie, respectiv privată de libertate de aproximativ 3 luni de zile, măsura fiind una excesiv de severă.

De asemenea, apreciază că urmărirea penală poate continua chiar cu inculpata aflată în stare de libertate, iar în situația în care instanța va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive solicită luarea măsurii prev. de art. 145 Cod de procedură penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Totodată, apreciază că obligațiile care pot fi impuse de către instanță în sarcina inculpatei ar fi suficiente pentru finalizarea urmăririi penale.

Apreciază că în cauză s-ar impune punerea în libertate a inculpatei având în vedere că în ipoteza în care aceasta ar fi condamnată în cauză la minimul pedepsei și-a ispășit deja condamnarea. În consecință, pentru considerentele expuse, solicită să se dispună față de inculpata C. N. C. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Raportat la inculpata C. C. arată că aceasta are multiple afecțiuni, atât fizice cât și psihice. Astfel, susține că datorită problemelor psihice de care suferă, aceasta s-a manifestat în unele momente într-un anumit fel, însă având în vedere declarațiile existente la dosarul cauzei, cu referire la declarația doamnei președintă a Comisiei de la Hunedoara, care este o persoană interesată în cauză, fiind cea care a dat efectiv acele certificate de handicap, precizează că profesionalismul ei ar fi trebuit să o împiedice să facă vreun act sau să încheie vreun act care ar fi neadevărat, independent de manifestările inculpatei. În acest context, susține că la dosar nu se află alte probe, exceptând declarația anterior evocată, iar în ipoteza în care inculpata s-ar fi manifestat în modalitatea descrisă aceasta nu ar fi putut să o determine să semneze și să ștampileze un certificat de handicap atât timp cât ea avea cunoștință despre faptul că acele acte nu sunt reale.

De asemenea, fără a antama fondul cauzei, arată că inculpata nu a făcut decât să transporte niște acte, care proveneau de la învinuiții din dosar, sau de la familia acestora, să le depună la Comisie, iar apoi să ridice certificatul, în baza unui mandat pe care îl deținea și care era dat de către organizația nonguvernamentală al cărei președintă este. În consecință, reiterează faptul că inculpata nu a procurat și întocmit acte, ci doar a depus actele pe care învinuiții, împreună cu familia acestora, le dețineau, situație în care apreciază că nu se poate discuta despre complicitatea inculpatei la săvârșirea infracțiunii de către învinuiții din dosar.

Mai arată că și față de inculpata C. C. măsura arestului preventiv este una gravă raportat și la starea sănătății acesteia, confirmată de către actele medicale de la dosar.

Susține că detențiunea este foarte grea pentru inculpata C. C. și că perioada de 90 de zile reprezintă un termen rezonabil pentru ca și aceasta să fie pusă în libertate, sens în care solicită să se dispună luarea măsurii de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile care se impun.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de fiecare dintre cele două inculpate, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii atacate. Opinează că, atât soluția pronunțată de prima instanță, cât și motivarea acesteia, sunt pe deplin legale și temeinice și că reflectă într-un mod fidel și cu mare acuratețe situația probatoriului din dosarul cauzei, reflectată și de temeiurile juridice ale prelungii, reținute ca atare de prima instanță.

Raportat la fundamentarea propunerii Parchetului reținută ca atare de prima instanță arată că, din perspectiva celor două condiții esențiale pe care trebuie să le îndeplinească propunerea instanța a motivat într-un mod cât se

poate de concludent existența acestor condiții, motivarea oferind o argumentație serioasă din perspectiva arătată.

În primul rând, în concordanță cu reținerile instanței de fond, sub aspectul probatoriului ce reflectă condiția esențială a existenței temeiurilor de arestare, stabilite deja cu caracter definitiv, arată că acesta a fost nu doar confirmat până în prezent și nemodificat, ci îmbogățit cu o serie de alte probe, care nu au făcut decât să confirme elemente legate de indiciile de vinovăție pentru fiecare inculpată raportat la faptele pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Pe de altă parte, din perspectiva existenței sau subzistenței în continuare a art. 148 lit. b din Codul de procedură penală instanța a arătat, de asemenea într- un mod relevant, că indiciile și probele serioase administrate până în prezent în ceea ce privește conduita ambelor inculpate de obstrucționare a cercetărilor efectuate în cauză, cu toate consecințele din dosar, inclusiv consecința

intensificării activităților de urmărire penală specifice și creșterii complexității dosarului, sunt în continuare semnificative. Mai mult, în concordanță și cu reținerile instanței, verificând dosarul cauzei și dat fiind faptul că probațiunea necesită unele completări obiective, aspect asupra căruia se și precizează în final

îndeplinirea celorlalte condiții legale, susține că lăsarea în libertate a inculpatelor, tocmai datorită conduitei acestora avute înainte de arestare, creează serioase prezumții, care nu pot fi contracarate decât prin simple afirmații, în sensul că acestea, lăsate în libertate, nu vor face decât să încerce în continuare să obțină rezultatul pe care l-au urmărit și cu ocazia derulării primelor activități sau activităților anterioare de obstrucție a anchetei și împiedicarea aflării adevărului. În această privință menționează, în plus față de motivarea instanței, că aspectele legate de susținerile privind conduita sinceră a inculpatelor, efectuate și cu ocazia judecării cauzei anterioare de prelungire, respectiv la prima solicitare a Parchetului de prelungire, nu au fost însoțite până în prezent de o materializare a acestora, întrucât la dosarul cauzei declarațiile inculpatelor nu conduc la concluzia că atitudinea acestora a fost de sinceritate sau una de colaborare cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, ci dimpotrivă, tocmai aceste demersuri, relevate și de instanță în cuprinsul motivării, conduc la concluzia că inculpatele nu doresc să aibă o astfel de conduită, sau până în prezent nu au concretizat-o în declarații de recunoaștere sinceră. Astfel, în cazul în care ar fi făcut-o Parchetul ar fi avut, în mod evident, o atitudine diferă față de acestea.

De asemenea, raportat la condiția esențială ca ancheta să nu se fi putut finaliza până în prezent din considerente obiective, opinează că și această poziție

a fost corect reținută ca fiind îndeplinită de către prima instanță, deoarece tocmai așa cum a arătat și așa cum se și reține în motivare, caracterul complex al verificărilor generate tocmai de conduita inculpatelor a determinat și ce-a dea doua solicitare de prelungire.

Consideră că, în aceeași ordine de idei, condiția duratei rezonabile este îndeplinită în continuare, pe de o parte raportat la criteriile legate de complexitatea cauzei și la durata de până în prezent a măsurii, care în opinia sa nu este lungă și care ar permite finalizarea în bune condiții a tuturor activităților efectuate până în prezent, iar pe de altă parte raportat la criteriile obiective stabilite constituțional și la durata determinată de legiuitor ca maximă în perioada urmăririi penale, care nu a fost atinsă, ceea ce exclude alte discuții legate de oportunitate și durată rezonabilă.

Prin urmare, pentru toate considerentele, insistă asupra necesității menținerii soluției date de prima instanță, atât din perspectiva judicioasei motivării și a reținerii în esență a problematicii care a stat și la baza propunerii Parchetului, cât și a necesității intrinseci, care rezultă evident din dosarul cauzei,

reținută și de către instanță, de finalizare în bune condiții a urmăririi raportat la caracterul deosebit de important al aflării adevărului în cauză, date fiind premisele complexe și necesitatea soluționării tuturor problemelor legate de anchetă în condiții care să asigure obiectivitatea.

Prin urmare, opinează că soluția este corectă, criticile aduse fiind practic simple susțineri subiective legate de o interpretare la fel de subiectivă a doar unora din premisele avute în vedere de prima instanță, motiv pentru care consideră recursurile nefondate și solicită să se dispună în consecință.

Inculpata C. C., având ultimul cuvânt, solicită punerea și cercetarea sa în stare de libertate, cu precizarea că se consideră nevinovată și că doar a depus niște acte.

Inculpata C. N. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu precizarea că a invocat disp. art. 320¹Cod procedură penală. Mai arată că este din județul Hunedoara și că nu poate să exercite vreo influență, pentru că nu cunoaște niciun medic și pe nimeni altcineva, în ipoteza în care s-ar afla în stare de libertate. Totodată, precizează că este studentă la cea de-a doua facultate și dorește să își susțină examenele din toamnă, pentru a nu repeta anul universitar raportat și la vârsta și la capacitatea sa de memorare.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr.69/C din_, Tribunalul Cluj a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În temeiul art.159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatele: C. C., fiica lui A. și I., născută la data de_ în localitatea Hăsdat, jud. Hunedoara, posesoare a C.I. seria HD nr.4. eliberată de S.P.C.L.E.P. Hunedoara, CNP 2. ; C. N. -C., fiica lui

I. -L. și C., născută la data de_ în Hunedoara, jud. Hunedoara, posesoare a C.I. seria HD nr.3. eliberată de S.P.C.L.E.P. Hunedoara, CNP 2.

;

- cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 iulie 2013 și până la data de 21 august 2013.

Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de_ inculpatele C. C. și C. N. -C. au fost reținute pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 21,00) prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă în dosarul nr.195/P/2012, la aceeași dată fiind audiate de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestora, pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate. Ulterior, prin încheierea penală nr.41/C/_ a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatelor pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, măsură fiind ulterior prelungită prin încheierile penale nr. 48/C/_ a Tribunalului Cluj și respectiv nr. 57/C/_ .

În fapt s-a reținut, în esență, că inculpata C. C., în calitate de președinte al Asociației de Psihiatrie Arizona a Persoanelor cu Handicap Mental și Boala Alzheimer - Hunedoara, a procurat documente medicale și de altă natură, false, în baza cărora au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de

handicap pentru mai mulți învinuiți (și anume, Vais A., David Ilona, Cadar I.

, C. Gligor, Moja A. ca, Mureșan Aurelie, Tat M., Csete M., Tat Dumitru, Hrebenciuc Verona, Mureșan Nastasia, Abrudan M., Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Toșa-Abrudan E., Kiss Ilona-E., Hoț Nastasia și M. M. ), de către Comisia de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, fiind cauzat astfel un prejudiciu total de peste 537.000 lei Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj și primăriilor pe raza cărora domiciliază învinuiții (din prejudiciul total, prejudiciul cauzat D.G.A.S.P.C. Cluj fiind în sumă de 237.513 lei); în schimbul acestui "serviciu";, învinuiții (care sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, constând în aceea că, în perioada 2008-2010, au obținut indemnizații lunare pentru persoane cu handicap, prin inducerea în eroare a reprezentanților Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, cu ajutorul unor documente medicale false) plăteau inculpatei C. C. o cotizație lunară de 50 lei, aceasta eliberând chitanțe doar pentru suma de 20 lei.

În ceea ce o privește pe inculpata C. N. -C. s-a reținut că, în perioada februarie-aprilie 2013, în mod sistematic, a insistat pe lângă învinuiții Mureșan Aurelie, Cadar I., David Ilona, Bâlc Onisie, C. Gligor, Moja A. ca, M.

M. și Abrudan M., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, să nu se prezinte la chemarea organelor de urmărire penală, să-și retracteze declarațiile date și să refuze prezentarea la I.M.L. Cluj-Napoca în vederea expertizării, pentru îngreunarea desfășurării urmăririi penale.

Instanța constată că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de ambele inculpate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora (respectiv cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.b C.pr.pen.) subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate.

Astfel, cu observația că existența indiciilor temeinice că inculpatele s-ar putea face vinovate de săvârșirea infracțiunilor imputate a fost deja tranșată în mod definitiv prin decizia penală nr. 601/R/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ne vom rezuma la a arăta că și în opinia instanței, în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., raportat la declarațiile învinuiților Vais A., David Ilona, Cadar I., Moja A. ca, Bâlc Onisie, M. M., Peteleu Elisaveta, Kiss Ilona E., la comunicările făcute de Casa de Asigurări de Sănătate Cluj, la conținutul expertizelor medico-legale efectuate până în prezent (excepție făcând situația învinuitului Tat Dumitru), dar și la cuprinsul proceselor-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice efectuate în cauză.

În acest sens, instanța reamintește practica instanței de contencios european de la Starsbourg, în care s-a statuat în mod constant că faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie de același nivel ca și cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva persoanei reținute. (cauza Murray c/Royaume - Uni; Erdagoz c/Turquie).

În al doilea rând, în ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art.148 alin.1 lit.b C.pr.pen., este de menționat că ambele inculpate au încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului în cauză prin influențarea învinuiților sus-menționați. Astfel, după ce învinuiților li s-au comunicat acuzațiile, cele două inculpate au insistat pe lângă aceștia să nu mai răspundă la chemarea organelor de urmărire penală și în cazul în care au dat declarații să le retracteze, cu motivarea că ar fi fost constrânși de organele de poliție. Ulterior, după ce și alți învinuiți au fost invitați la organele de cercetare penală pentru audieri, inculpatele au procedat în aceeași manieră, respectiv le-au dat

instrucțiuni ferme să nu dea curs citațiilor, să refuze să dea orice declarație și să refuze efectuarea expertizelor medico-legale dispuse în cauză, asigurându-i că în acest mod vor scăpa de răspunderea penală. Mai mult, inculpata C. C. a convocat la locuința învinuitei M. M. din Turda și la locuința învinuiților Tat M. și Tat Dumitru din Cluj-Napoca, pe mai mulți dintre învinuiți, precum și pe alte persoane beneficiare de indemnizații frauduloase de handicap obținute în aceeași modalitate (persoane ce urmează a fi identificate), dându-le aceleași instrucțiuni. De asemenea, cele două inculpate le-au cerut învinuiților să simuleze simptomele unor afecțiuni psihice în cazul în care vor trebui totuși să fie expertizați și, de asemenea, le-au cerut să-și schimbe cartelele telefonice, bănuind că ar putea fi efectuate interceptări (de precizat că învinuiții Cadar I., Mureșan Aurelie și soția învinuitului Vais A. au dat chiar curs acestei solicitări, înlocuindu-și cartelele telefonice). Ca urmare a manoperelor inculpatelor, mai mulți învinuiți nu s-au prezentat în fața organelor de urmărire penală și nici la I.M.L. Cluj-Napoca în vederea expertizării, astfel că urmărirea penală a fost îngreunată în mod considerabil. Tot datorită acestor demersuri efectuate de cele două inculpate, de a influența învinuiții în vederea zădărnicirii aflării adevărului, în continuare urmărirea penală se desfășoară cu dificultate, o parte din învinuiți sustrăgându-se de la cercetarea penală (în acest sens fiind atitudinea învinuitei Toșa-Abrudan E. împotriva căreia a fost emis un mandat de aducere la sediul I.P.J. Cluj, pentru data de 14 mai 2013, dar care nu a putut fi executat în condițiile în care învinuita s-a baricadat în propria locuință).

Contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatelor, acestea ar avea în continuare posibilitatea influențării mersului anchetei chiar și sub aspectul probelor științifice (expertize medico-legale), în contextul în care inculpatele au dat instrucțiuni amănunțite învinuiților cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în sensul de a refuza orice examinare medico-legală și să se prefacă bolnavi psihic, învinuiții persoane în vârstă și dependente de sfaturile inculpatelor constituind o masă de manevră lesnicioasă pentru acestea. Sub acest aspect, experiența inculpatelor pare a fi una consolidată, prin prisma declarațiilor date de martorii Buda M. a, G. scu M. și P. escu V., toate

lucrători în cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului din Hunedoara (f. 15-28 vol. 11 d.u.p), care atestă modul în care se prezentau în vederea evaluării persoanele cu handicap care erau însoțite de inculpata C. C. (aveau legate cu sârmă de picioare borcane pentru a face zgomot, unii dintre ei erau desculți sau în șlapi fără ciorapi deși afară era iarnă și foarte rece, iar în fața comisiei sau când așteptau pentru redactarea certificatului aceștia făceau pe ei, fiind și într-o stare de somnolență permanentă ca și cum erau sedați), atitudini care par a fi teatrale și în concordanță cu "sfaturile"; date învinuiților din prezenta cauză.

Pe de altă parte, instanța a subliniat ca fiind deosebit de relevant cauzei și faptul că din procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, (f. 27-28 vol. 4 d.u.p) a rezultat că inculpata C. C. a luat legătura telefonic și cu o persoană care s-a recomandat a avea calitatea de avocat și care în această calitate a instruit-o pe învinuita David Ilona cu privire la conduita pe care să o adopte în fața organelor de urmărire penală, astfel că susținerea apărătorului inculpatelor în sensul că atitudinea procesuală a învinuiților, care au dat declarații în prezența apărătorului ales nu le poate fi imputată în vreun fel clientelor sale nu are suport probator. Dimpotrivă, se constată că inculpatele au încercat prin orice mijloc posibil să influențeze mersul anchetei, inclusiv prin punerea la dispoziția învinuiților a asistenței juridice calificate, aparent numai luarea celei mai drastice dintre măsurile preventive față de acestea fiind în măsură să determine schimbarea atitudinii procesuale a unora dintre învinuiți

(în speță fiind vorba despre Kiss Ilona E., M. M., Peteleu Elisaveta și Bâlc Onisie).

Actualitatea temeiului de arestare transpare și din atitudinea deosebit de agresivă de hărțuire a lucrătorilor D.G.A.S.P.C., despre care inculpata C. C. avea cunoștințe deosebit de aprofundate inclusiv cu referire la membrii familiilor acestora, subzistând un real risc de reluare a activității de obstrucționare a anchetei cu șanse crescute de reușită.

În egală măsură, temeiul de arestare este încă de actualitate și pentru inculpata C. N. -C., datorită gradului de rudenie cu coinculpata, a coeziunii de acțiune și psihice cu aceasta și independent de atitudinea procesuală (care este interpretată de instanță ca una recunoaștere nuanțată și de circumstanță) manifestată de aceasta.

În al treilea rând, este de precizat faptul că, din motive obiective, datorită complexității cauzei, urmărirea penală nu a putut fi finalizată până la momentul expirării duratei arestării preventive dispuse inițial față de inculpate, urmând a se proceda în continuare la finalizarea expertizelor medico-legale de stabilire a stării de sănătate a mai multor învinuiți, urmată de eventuala extindere a cercetărilor pentru alte persoane (medici, psihologi) care au ajutat la comiterea infracțiunii de înșelăciune prin furnizarea de documente medicale false, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.

Cu referire la invocarea duratei arestului preventiv, s-a reținut faptul că instanța de contencios European de la Strasbourg a statuat că pentru determinarea caracterului rezonabil a duratei arestului preventiv trebuie făcute aprecieri in concreto, evaluate prin prisma complexității cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente. (decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97). Or, așa cum s-a arătat în precedent, nu se poate imputa autorității culpa în celeritatea desfășurării procedurilor, mai ales în contextul ingerinței inculpatelor în activitatea de cercetare desfășurată în cauză.

De altfel, durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.pr.pen. rap. la art. 159 alin. 13 C.pr.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că sesizarea este întemeiată, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod pr.pen., a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatelor cu 30 de zile, începând cu_ și până la data de_ .

În privința stării de sănătate a inculpatei C. C., s-au reamintit dispozițiile art. 139¹C.pr.pen., referitoare la tratamentul medical sub pază permanentă de care ar putea beneficia inculpata, iar sub aspectul stării de sănătate a soțului inculpatei C. C., respectiv tatăl inculpatei C. N.

C., și-ar putea găsi aplicarea dispozițiile art. 161 C.pr.pen., referitoare la măsurile de ocrotire în caz de reținere sau arestare preventivă, astfel că înlocuirea prevenției nu este singura soluție legală care poate fi dispusă în cauză.

În consecință, propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj urmează a fi admisă, iar în temeiul art.159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatele C. C. și C. N. -C.

, cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 23 iulie 2013 și până la data de 21 august 2013.

Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatele C. C. și C.

N. C., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpata C. C., a învederat faptul că nu se face vinovată de comiterea faptelor pentru care este cercetată, că suferă de multiple afecțiuni fizice și psihice, ceea ce îi face deosebit de dificil de suportat regimul e detenție, că martora audiată în cauză este interesată fiind președinta Comisiei de la Hunedoara și a fost persoana care a eliberat certificatele de handicap, iar inculpata nu a făcut decât să transporte unele acte de la învinuiții din dosar și să le depună la Comisie, iar, apoi, să ridice certificatul în baza unui mandat deținut legal.

În motivarea recursului său, inculpata C. N. C. a învederat faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că nu există date că ar putea influența în vreun fel cercetarea ce se efectuează în cauză, că a colaborat cu organele de cercetare penală, recunoscând și regretând faptele, dorind, de altfel, să fie judecată în procedura simplificată, cea prevăzută de art.320 ind.1 C.p.p., iar cu privire la faptele ce i se impută, apreciază că a acționat în acest mod pentru că așa a înțeles să-și ajute mama, conștientizând abia ulterior gravitatea faptelor comise.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Din probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale cuprinse în cele 12 volume ale dosarului întocmit în cauză, rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art. 68 ind.1 C.p.p. care conduc a presupunerea rezonabilă că inculpatele sunt autoarele faptelor pentru care sunt cercetate.

Astfel, fără a antama fondul cauzei, curtea apreciază că există date că inculpata C. C., în calitate de președinte al Asociației de Psihiatrie Arizona a Persoanelor cu Handicap Mental și Boala Alzheimer - Hunedoara, a procurat documente medicale și de altă natură, false, în baza cărora au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de handicap pentru mai mulți învinuiți (și anume, Vais A., David Ilona, Cadar I., C. Gligor, Moja A. ca, Mureșan Aurelie, Tat M., Csete M., Tat Dumitru, Hrebenciuc Verona, Mureșan Nastasia, Abrudan M., Peteleu Elisaveta, Bâlc Onisie, Toșa-Abrudan E., Kiss Ilona-E., Hoț Nastasia și M. M. ), de către Comisia de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, fiind cauzat astfel un prejudiciu total de peste 537.000 lei Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj și primăriilor pe raza cărora domiciliază învinuiții (din prejudiciul total, prejudiciul cauzat D.G.A.S.P.C. Cluj fiind în sumă de 237.513 lei); în schimbul acestui "serviciu";, învinuiții (care sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, constând în aceea că, în perioada 2008-2010, au obținut indemnizații lunare pentru persoane cu handicap, prin inducerea în eroare a reprezentanților Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, cu ajutorul unor documente medicale false) plăteau inculpatei C. C. o cotizație lunară de 50 lei, aceasta eliberând chitanțe doar pentru suma de 20 lei.

Apoi, curtea împărtășește întrutotul opinia instanței de fond cu privire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, constatând că acestea subzistă în continuare, fiind relevant în cauză procesul verbal de redare

rezumativă a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpata C. C. a luat legătura și cu o persoană care s-a recomandat a avea calitatea de avocat și care în această calitate a instruit-o pe învinuita David Ilona cu privire la conduita pe care să o adopte în fața organelor de urmărire penală, astfel că susținerea apărătorului inculpatelor în sensul că atitudinea procesuală a învinuiților, care au dat declarații în prezența apărătorului ales nu le poate fi imputată în vreun fel clientelor sale nu are suport probator. Dimpotrivă, se constată că inculpatele au încercat prin orice mijloc posibil să influențeze mersul anchetei, inclusiv prin

punerea la dispoziția învinuiților a asistenței juridice calificate, aparent numai luarea celei mai drastice dintre măsurile preventive față de acestea fiind în măsură să determine schimbarea atitudinii procesuale a unora dintre învinuiți (în speță fiind vorba despre Kiss Ilona E., M. M., Peteleu Elisaveta și Bâlc Onisie).

Astfel, inculpatele recurente prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care au manifestat-o dar și din urmările greu de reparat sub aspect patrimonial produse.

În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că după o perioadă de 3 luni de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect.

Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968). Ori, raportat la complexitatea deosebită a cauzei, la numărul mare de persoane învinuite care au fost s-au urmează a fi expertizate, apreciem că în cauză nu a fost încălcat termenul rezonabil, urmărirea penală nefiind finalizată până în prezent din motive obiective.

Totodată, în speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentelor este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Față de cele de mai sus, fiind îndeplinite cerințele art.159 și urm. C.p.p. curtea va constata legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, motivarea instanței de fond cuprinzând și argumentele pentru care se impune privarea de libertate în continuare a celor două inculpate, independent de starea de sănătate a inculpatei

C. C., în cazul acesteia fiind aplicabile dispozițiile art. 139 ind.1 C.p.p.

De asemenea, este de reținut că atitudinea sinceră a inculpatei C. N.

C. ( precum și o eventuală judecată potrivit art.320 ind.1 C.p.p.) va putea fi avută în vedere la judecarea în fond a cauzei, aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatelor.

De altfel, menținerea stării de arestare preventivă a inculpatelor, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ele având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile formulate.

Va obliga pe recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele C. C., fiica lui A. și I., născută la_ și C. N. C., fiica lui L. și C.

, născută la_, aflate în Arestul IPJ Cluj împotriva încheierii penale nr. 69/C din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj.

Obligă pe recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iulie 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI			GREFIER
M. R.	L.	M.	V.	G. L.	A.	S.

red.M.R./A.C.

3 ex. - _

jud.fond.F. L.

← Încheierea penală nr. 40/2013. Prelungirea arestului preventiv		Încheierea penală nr. 82/2013. Prelungirea arestului preventiv →

Încheierea penală nr. 984/2013. Prelungirea arestului preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 984/2013. Prelungirea arestului preventiv