Sentința penală nr. 128/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR.128
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. T.
Grefier: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petenții A. E., A. S. -L. și
A. C. -M., precum și pe făptuitorii G. S. -M., A. S. -I., C. L. - O. și M. A. -M., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror D. CRĂCIUNESCU.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 19 martie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 26 martie 2013 și apoi la data de 02 aprilie 2013 și 09 aprilie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă în dosarul nr. 155/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu, fals intelectual, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigarea la săvârșirea acestor infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și uz de fals", astfel cum sunt indicate și descrise în plângere de părțile vătămate A. E., A. S. L. și A. C. M. , față de făptuitorii: G. S. M., C. L. O., A. S. I. și M. A. M. .
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de 10 ianuarie 2012 la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. se înregistrează sub nr. 9/VIII/1/2012 plângerea penală formulată de A. E.
, A. S. L. și A. C. M. împotriva numiților G. S. M., A. S. I., C.
L. O. și M. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigarea la săvârșirea acestor infracțiuni, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și uz de fals.
Având în vedere că posibilele infracțiuni de corupție comise de către persoanele mai-sus menționate, ultima dintre acestea funcționar în cadrul Primăriei mun. C. -N. nu intrau în competența D.N.A., așa cum este ea reglementată limitativ de art. 13 din OUG nr. 43/2002, plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj unde a fost înregistrată sub nr. 155/P/2012.
În conținutul plângerii se susține, în esență, faptul că, persoanele menționate în preambul se fac vinovate de săvârșirea mai multor infracțiuni care au avut drept consecință cauzarea de prejudicii substanțiale părților vătămate A. E., A. S. L. și
A. C. M., deoarece în loc ca acestea să beneficieze de drepturile lor succesorale ca urmare a demersurilor făcute de tatăl lor A. V. Vasilie (zis M. ), beneficiază de ele G.
S. M., A. S. I., C. L. O., acestea fiind folosite abuziv și infracțional împotriva intereselor lor.
Totodată, se arată că întrucât aceste fapte au fost posibile datorită ignorării sau încălcării prevederilor Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, atât de către persoanele responsabile de la nivelul Judecătoriei C. -N., cât și a celor de la Primăria mun. C. -N., se solicită stabilirea existenței abuzului în serviciu și sub acest aspect.
In esență, pentru că motivarea plângerii este greu inteligibilă, procurorul reține că se susține că: funcționari din cadrul Primăriei mun. C. -N. au eliberat, la data de 26 noiembrie 2003, în fals, unor persoane neîndreptățite certificatul de deces privindu-1 pe defunctul A. V. Vasilie, în condițiile în care un astfel de certificat le fusese eliberat lor ca persoane îndreptățite la data de 02 iulie 1999, ar fi înscris în fals în anexa 3, în absența formulării vreunei cereri prevăzute de Legea nr. 18/1991, pe G. S. M. și A. S., fără a fi succesorii lui A. V. Vasilie, în mod corelativ, nu și-ar fi îndeplinit obligația de înaintare spre validare Comisiei Județene de Fond Funciar a deciziei Comisiei Locale prin care fusese aprobată o cerere favorabilă petenților și că nici nu au informat cu privire la modalitatea de soluționare a acestei cereri, dezinformându-1 voit pe A. V. Vasilie, prin necomunicarea acestuia a faptului că lui G. M. i s-a eliberat un titlu de proprietate.
Se mai invocă săvârșirea infracțiunii de fals intelectual pentru aceleași considerente mai sus arătate, instigarea la săvârșirea acestor infracțiuni exercitată asupra funcționarilor de către cei trei făptuitori G. S. M., A. S. I., C. L. O.
, înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave având ca scop obținerea unui folos material injust, prin folosirea de acte false, ceea ce ar realiza și elementele unui uz de fals și nu în ultimul rând, complicitatea la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune comisă de către M.
A., funcționar în cadrul Primăriei mun. C. -N., constând în faptul că i-a ajutat nemijlocit pe cei trei făptuitori la inducerea în eroare, prin emiterea certificatului de deces, adrese și a unui titlu de proprietate, deși ar fi cunoscut că provin și sunt urmarea unui fals intelectual.
In dezvoltarea motivelor se arată că, la data de 18 noiembrie 2011, părțile vătămate au aflat cu stupefacție despre existența și eliberarea în fals la data de 26 noiembrie 2003 a certificatului de deces privindu-1 pe A. V. Vasilie decedat la 02 iulie 1999, lui G. M. și C. Laureanțiu, persoane neîndreptățite pentru că nu sunt succesori ai defunctului. Se arată că eliberarea acestui act este cu siguranță consecința unor infracțiuni de fals, uz de fals și abuz în serviciu, în condițiile în care persoanele respective nu erau îndreptățite a intra în posesia unui astfel de act.
Pe de altă parte, se consideră că actul în cauză a fost obținut pentru a se influența soarta dosarelor civile în care părțile vătămate au contestat dreptul de succesiune al celor trei făptuitori G. S. M., A. S. I., C. L. O., motivația fiind aceea că nu au formulat cerere conform Legii nr. 18/1991 și nu au fost înscrise legal în titlul de proprietate.
Din nou, funcționarul care este considerat responsabil ar fi M. A., ale cărei inițiale apar pe actele redactate, dar și pentru faptul că se cunoaște cu A. S. și G. S.
M. și pentru că aceeași M. A. a favorizat și intermediat obținerea unei suprafețe de teren, provenită dintr-o parcelă comună cu un teren al petenților, devenind practic, beneficiara respectivei suprafețe de teren.
Citată procedural și audiată în cauză cu privire la conținutul plângerii formulate de către părțile vătămate, G. S. M. arată că A. S. I. este fratele său, în prezent plecat în Canada, astfel că nu poate da curs solicitării de prezentare în vederea audierii
nici atunci, nici la o dată ulterioară, cu atât mai mult cu cât nu este prima plângere formulată împotriva lor, fiind o modalitate de șicană și răzbunare din partea petenților.
Motivul formulării acelor plângeri multiple și acțiuni nenumărate împotriva sa, a fratelui său și mai recent a soțului, a fost acela că litigiul civil privind revendicarea unor terenuri din C. -N. a avut o finalitate favorabilă lor, multe procese și cheltuieli de judecată, acestea derulându-se pe parcursul a 10 ani și continuând, se pare, și în prezent.
În esență, A. S. L. dorește ca terenurile rămase de pe urma defunctului bunic
A. V. să-i rămână exclusiv ei și familiei sale, prin aceasta înțelegând mama sa - A. E. și fratele ei - A. C. M. . Încă de la început au contestat dreptul său de succesiune asupra unor terenuri, ocazie cu care a constatat că în mod fals s-au declarat unici moștenitori, acesta fiind punctul de plecare pentru mai multe litigii juridice favorizate oarecum și de greșeala de redactare a prenumelui unchiului lor, mai exact, în loc de Vasilie, era menționat în acte V., și de aici confuzia cu bunicul antecesor, care se numea V. . Acest aspect a fost speculat în demersul de obținere a terenurilor și așa se face că, deși în prezent, au fost intabulați cu privire la unele dintre terenuri, iar A. S. L. a fost cercetată și trimisă în judecată pentru infracțiuni de fals, refuză să accepte această realitate și continuă să formuleze plângeri nefondate, așa cum este și cea care formează obiectul prezentului dosar.
Punctual, în ceea ce privește eliberarea unei copii după certificatul de deces al unchiului lor A. Vasilie, pretins a fi făcută prin intermediul relațiilor de la Primăria mun.
C. -N., arată că nu este corespunzătoare adevărului o astfel de afirmație. În realitate, având nevoie la instanța de judecată pentru procesele intentate de unele dintre părți și pentru a-și formula apărarea, a solicitat în mod legal și îndreptățit de la Primărie o astfel de copie. Restul punctelor invocate în plângere sunt doar o reiterare a unor aspecte tranșate anterior de parchet și instanța de judecată, sens în care depune la dosar înscrisuri concludente.
Pe de altă parte, C. L. O. susține la rândul său că nu este nimic adevărat din ceea ce se afirmă în conținutul plângerii, totul este o înscenare destinată a-i șicana pe cei care au câștigat procese civile împotriva familiei părților vătămate, nu cunoaște persoana din Primărie la care se face referire, nu i-a solicitat acesteia nici un act, iar titlul de proprietate invocat a fost anulat de instanță pe bună dreptate.
În final, apreciază că, cei trei reclamanți s-au constituit într-un grup infracțional în scopul obținerii de foloase necuvenite și șantaj, singura apreciere pe care o poate face având în vedere plângerile nefondate și vădit mincinoase formulate împotriva sa și a celorlalți.
Pe de altă parte M. A. afirmă că nu este adevărat nimic din ce se susține, în conținutul acestei plângeri cu referire la persoana sa, nu cunoaște persoanele indicate în plângere, respectiv G. S. M., A. S. I. și C. L. O. . Nu a eliberat nici uneia dintre aceste persoane un duplicat al certificatului de deces și de altfel nici nu putea să facă acest lucru pentru că, deși activează în cadrul Primăriei mun. C. -N. de circa 17 ani, niciodată nu și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului de Stare Civilă.
Deși este adevărat că la un moment dat a lucrat la Camera Agricolă, interval de timp în care a eliberat înscrisul atașat plângerii unde sunt menționate inițialele sale, dar înscris care este adresat domnului A. V. și prin care este îndrumat să se prezinte la Oficiul de cadastru pentru întocmirea titlului de proprietate, nu cunoaște care este legătura dintre această persoană și cei care au formulat plângerea, doar și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu referire la oricare altă persoană fără a se pune măcar vreodată problema unui interes personal sau unui folos în favoarea altei persoane. În concluzie întregul conținut al plângerii este total neadevărat și nefundamentat.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a apreciat că în cauză nu se poate reține niciuna dintre infracțiunile pentru care s-a formulat plângere întrucât faptele nu există în materialitatea lor.
Conform literaturii de specialitate, infracțiunea de abuz în serviciu în varianta de incriminare de la art.246 Cod penal sau art. 248 Cod penal examinată presupune, sub aspectul laturii obiective, neîndeplinirea unui act, în sensul de omisiune a autorului de a efectua operația pe care era ținut să o realizeze, să o materializeze sau îndeplinirea lui în mod defectuos, adică în alt fel de cum trebuia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. O altă cerință a laturii obiective vizează urmarea adoptării unei asemenea conduite de către un funcționar public sau de către orice alt funcționar, în sensul provocării unei vătămări intereselor legale ale unei persoane.
Astfel, falsul intelectual presupune falsificarea unui înscris oficial prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea cu știință, a inserării unor date sau împrejurări, uzul de fals constă în folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice iar conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune presupune o acțiune frauduloasă de amăgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate respectiv prin prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realității care să fie aptă de a inspira încrederea victimei și de a o induce în eroare, de a o amăgi sau de a o menține în eroarea produsă anterior.
Or, în speța dedusă soluționării, nu se concretizează, materializează, confirmă sau probează o astfel de activitate desfășurată nici de către făptuitori și nici de alte persoane și care, să aibă drept consecință, încălcarea sau exercitarea abuzivă a unor atribuții de serviciu și/sau să fie calificată prin obținerea unui folos injust și urmată de producerea unor înscrisuri false.
Față de modalitatea de formulare a plângerii și conținutul acesteia, nefundamentat prin suport probatoriu, susținerea este inaptă să formeze convingerea cu privire la
realitatea faptică, cu atât mai mult cu cât nu se coroborează cu alte indicii, suspiciuni sau probe.
În final procurorul a apreciat că plângerea penală a fost formulată de părțile vătămate ca reacție la modalitatea de soluționare a litigiului în plan civil și susținută cu rea credință, ceea ce echivalează cu exercitarea abuzivă a dreptului de a formula plângeri și sesizări,
Aceasta cu atât mai mult cu cât presupusa aflare despre existența acelui certificat de deces se situează, la nivel afirmativ unilateral, în luna noiembrie 2011 iar scriptul denumit " plângere penală" se adresează DNA Cluj, deci nu oricărei instituții, la data de 10 ianuarie 2012, script prin care, se urmărește demararea unei cercetări de natură penală, față de făptuitori, motivația fiind și aceea că "se cunosc cu M. A. ",
Împotriva acestei rezoluții petenții au formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj reiterând aceleași solicitări.
Prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.813/II/2/2012; 797/II/2012 din_, emisă în termenul legal de 20 de zile prev. de art. 278 alin. 1 C.pr.pen., s-a respins plângerea formulată de A. E., A. S. L., A.
C. M. împotriva rezoluției nr. 155/P/2012 din data de 11 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prim-procurorul a reținut că persoanele vătămate au susținut că în cursul anului 2003 ar fi fost eliberate în fals mai multe certificate de deces pe numele A. V. V. fapt care ar fi condus ulterior la eliberarea unor certificate de moștenitor folosite de către făptuitori în invocarea unor drepturi care le-ar fi revenit în urma succesiunii de pe urma
defunctului A. V. V. . Din actele premergătoare urmăririi penale a rezultat că demersurile efectuate de făptuitori, respectiv obținerea în cursul anilor 2002, 2003 a unor certificate de deces ale antecesorului lor A. V. V. s-a efectuat cu respectarea legii aceștia invocând împrejurarea că sunt moștenitori ai acestuia, fapt ulterior dovedit ca atare.
Pe de altă parte, faptele astfel cum au fost descrise, s-ar încadra ipotetic în dispozițiile art. 249 C.pen., neputându-se invoca încălcări concrete și intenționate a legii din partea funcționarilor care le-au emis, și cum aceste fapte ar fi fost comise în cursul anului 2002, 2003 se constată că este împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
Certificatele de deces emise ulterior, în mod total greșit se susține că sunt false, întrucât ele nu fac decât să ateste o împrejurare reală, respectiv decesul unei anumite persoane cu anumite date de stare civilă. Faptul că au fost emise mai multe certificate de deces cu serii diferite, pe numele aceleiași persoane, dar care toate au la bază actul de deces nr. 1989 din 2 iulie 1999, cu același conținut, toate atestând decesul aceleiași persoane, ca urmare a declarațiilor succesive ale unor persoane care pretind că sunt succesori, împrejurare reală, nu imprimă acestora caracterul fals.
Susținerile persoanelor vătămate că prin aceste acțiuni ar fi contribuit la comiterea unei pretinse infracțiuni de înșelăciune sunt total nedovedite și astfel s-a apreciat că în mod corect procurorul a constatat că faptele sesizate nu sunt confirmate dispunând neînceperea urmăririi penale în cauza sesizată.
Împotriva acestor rezoluții petenții A. E., A. S. L. și A. C. M. au formulat plângere la Tribunalul Cluj, în termenul legal de 20 de zile de la soluționarea plângerii de către prim-procuror, plângere înregistrată sub dosar nr._ .
În esență, se solicită admiterea plângerii, restituirea dosarului la Parchet în temeiul art. 2781alin. 8 lit. b C.pr.pen. și efectuarea urmăririi penale cu consecința trimiterii în judecată a făptuitorilor G. S. M., A. S. I. și C. L. O. pentru săvârșirea:
- infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C.pen. constând în aceea că au declarat necorespunzător adevărului că sunt succesori ai lui A. V. Vasilie decedat la data de_ și că le-a fost furat, au pierdut s-au s-a distrus certificatul de deces seria DM nr.
/_, eliberat la data de_ . Declarația a fost făcută unei instituții dintre cele prevăzute de art. 145 C.pen - Primăria mun. C. -N., în vederea producerii unei consecințe juridice, declarația servind pentru obținerea certificatelor de deces seria DR nr. 132234/_ și a certificatului de deces seria DR nr. 887162/_ referitoare la același defunct, care nu puteau fi eliberate decât pe baza unei declarații pe proprie răspundere făcută în fața unui ofițer de stare civilă ce avea obligația să verifice identitatea solicitantului, astfel cum reiese din cererea tip depusă la dosar
infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.pen constând în aceea că au folosit certificatele de deces amintite cunoscând că sunt false pentru a produce consecințe juridice prin promovarea unor acțiuni civile și penale
instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 2481corob. cu art. 246, 248 și 249 C.pen a funcționarilor care au eliberat în mod nelegal cele două certificate de deces
infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1 și 5 C.pen constând în aceea că au indus în eroare toate persoanele cu care au venit în contact susținând în mod mincinos că G. S. M. și A. S. I. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, deși știau că nu au făcut acest lucru, înscrierea lor în Anexa 3 la poziția 33/61 a Hotărârii
80/_, pe Adeverința nr. 31951/_ și pe Titlul de proprietate nr._ fiind consecința unor infracțiuni, provocând petenților un prejudiciu mai mare de 200.000 lei,
respectiv a funcționarilor din cadrul Primăriei C. -N. , rămași neidentificați, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
fals intelectual prev. de art. 289 C.pen. constând în aceea că:
cu încălcarea atribuțiilor de serviciu au emis la cererea unor persoane fără calitate certificatele de deces privind pe A. V. Vasilie seria DR nr. 132234/_ și seria DR nr. 887162/_, false
cu încălcarea atribuțiilor de serviciu au înscris în fals, în absența cererii prev. de Legea nr. 18/1991 pe G. S. M. și A. S. I. în Anexa 3 la poziția 33/61 a Hotărârii 80/_
cu încălcarea atribuțiilor de serviciu au înscris în fals pe făptuitorii G. S. M.
, A. S. I. și C. L. O. în TP 28077/2302/_, în absența cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și știind de soluția dată cu privire la C.
L. O. de către Comisia Municipală de fond funciar din data de_ la cererea 15040/1997
cu încălcarea atribuțiilor de serviciu au redactat adresa nr. 38718/_ prin care antecesorul petenților - A. V. Vasilie a fost indus în eroare deoarece nu i s-a comunicat nimic despre emiterea TP nr. 28077/2302/_
- abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2481coroborat cu art. 246 și 248 C.pen constând în aceea că:
au eliberat în fals unor persoane neîndreptățite deoarece nu sunt succesori ai defunctului A. V. Vasilie certificatele de deces seria DR nr. 132234/_ și seria DR nr. 887162/_, deși mai exista un certificat de deces emis succesorilor reali la data decesului defunctului seria DM nr. 3. /_
au înscris în fals în Anexa 3 la poziția 33/61 a Hotărârii 80/_ pe făptuitorii
G. și A. deși știau că aceștia nu formulaseră cerere de reconstituire a dreptului de proprietate
cu știință nu și-au îndeplinit obligația să înainteze spre validare Comisiei Județene de fond funciar decizia Comisiei Locale de fond funciar C. prin care a fost aprobată cererea nr. 15040/1997 pentru modificarea corespunzătoare a Anexei 3, poziția 33/61 a Hotărârii 80/_
cu știință nu au respectat Decizia Comisiei Municipale de Fond Funciar din data de_ cu privire la modul de soluționare a cererii nr. 15040/1997 și totodată au dezinformat voit pe A. V. Vasilie prin adresa nr. 38718/304/_
, necomunicându-i acestuia eliberarea TP nr. 28077/2302/_, la cererea făptuitoarei G.
și a făptuitoarei M. A. , care în calitate de funcționar public din cadrul Primăriei C. -
N. pe diferite posturi a ajutat nemijlocit pe ceilalți făptuitori identificați să inducă în eroare factorii de decizie și pe antecesorul petenților cu privire la emiterea certificatului de deces din anul 2003, a adresei nr. 39718/_ și a TP nr._ cunoscând că acestea sunt consecința infracțiunii de fals intelectual, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1 și 5 C.pen.
Totodată s-a mai solicitat demararea acțiunii civile având ca obiect anularea tuturor înscrisurilor falsificate printre care și cele două certificate de deces din anul 2002 și 2003 anterior menționate.
Analizând rezoluțiile procurorului și prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin prisma actelor și lucrărilor de urmărire penală, a dispozițiilor legale în materie, precum și a motivelor invocate în plângere, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește infracțiunile legate de certificatele de deces seria DR nr. 132234/_ și seria DR nr. 887162/_, precizăm în primul rând că petenții și făptuitorii G. S. M., A. S. I. și C. L. O. sunt rude și au ca
antecesori comuni pe A. V. și A. M. în sensul că aceștia au avut 4 copii, pe A. I. ,
M., A. O. și A. Vasilie (zis M. ).
I. a decedat și are ca moștenitori pe copiii săi - făptuitorii G. S. M. și A. S. I. .
A. M. s-a căsătorit cu C. V., a decedat și moștenitorul ei este făptuitorul
L. O. .
Vasilie (zis M. ) a decedat la data de_, iar moștenitorii lui sunt petenții:
A. E. în calitate de soție supraviețuitoare, A. S. L. și A. C. M. în calitate de descendenți direcți, cărora li s-a eliberat la data decesului antecesorului lor certificatul de deces seria DM nr. 3. .
Potrivit art. 11 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 119/1996, în forma în vigoare în anul 2002 și 2003 "pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificatele de deces membrilor familiei sau altor persoane îndreptățite. În cazul în care certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanei îndreptățite. Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusă taxei de timbru, potrivit legii.";
Din textele anterior menționate deducem că certificatul de deces se eliberează membrilor familiei, atunci când aceștia există, iar când nu persoanelor îndreptățite, lucru care s-a întâmplat și în prezenta speță la data de_, prin urmare numai acestora - petenților li se putea elibera un nou certificat de deces dacă primul ar fi fost pierdut, sustras, distrus sau deteriorat. Deci, atât timp cât petenții erau în viață nu era posibilă eliberarea certificatului de deces altor persoane.
Facem de asemenea precizarea că eliberarea unui nou certificat de deces se face în baza unei cereri în care solicitantul declară pe proprie răspundere calitatea în care solicită certificatul de deces, la ce îi servește, dacă vechiul certificat a fost sustras, pierdut sau distrus, în ce împrejurări, identitatea solicitantului trebuind a fi verificată de ofițerul de stare civilă (f. 18 dosar instanță).
Făptuitoarea G. S. M. a recunoscut că la un moment dat au avut nevoie de certificatul de deces al unchiului lor pentru a le servi în probațiune în cadrul proceselor civile și penale pe care le derulau și l-au solicitat, fiindu-le eliberat. Acest lucru înseamnă că la un moment dat au declarat calitatea adevărată (că defunctul este unchiul lor) sau falsă (că defunctul este bunicul lor, folosindu-se de coincidența de nume) și deci că este posibil să fi comis infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 C.pen.
Deși în speță procurorul nu a făcut absolut nici un fel de cercetări (pentru că petenții nu au indicat textual că fac plângere și pentru fals în declarații) este real ceea ce a menționat prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, respectiv faptul că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile de fals, întrucât potrivit art. 122 alin. 1 lit. d C.pen termenul de prescripție este de 5 ani, iar din anul 2002 sau 2003 nu numai că s-a împlinit acest termen, dar presupunând că la un moment dat a fost întrerupt datorită multiplelor procese avute de părți, s-a împlinit și termenul de prescripție specială prev. de art. 124 C.pen în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 63/2012. Cu toate că nu s-a indicat în mod expres că se formulează plângere pentru infracțiunea de fals în declarații, am făcut precizările de mai sus pentru că petenții au descris fapta, iar procurorul trebuia să constate încadrarea juridică reală a acesteia chiar
dacă atât A. S. L. cât și A. a C. M. sunt avocați.
Certificatele seria DR nr. 132234/_ și seria DR nr. 887162/_ e posibil să fi fost obținute în mod fraudulos, nu sunt însă false, pentru că ele atestă exact aceleași
împrejurări ca și certificatul de deces inițial aflat în posesia petenților, fiind întocmite pe baza aceluiași act de deces nr. 1989/1999, prin urmare nu se poate discuta despre infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C.pen.
De asemenea, în ce privește celelalte infracțiuni conexe, aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 2481rap. la art. 246 și art. 248 C.pen, în primul rând nu se specifică care interese legale ale petenților au fost vătămate, ce fel de tulburare însemnată a bunului
mers al unui organ sau al unei instituții prev. de art. 145 C.pen s-a creat și care sunt consecințele deosebit de grave produse de fapta funcționarilor publici care au eliberat în mod neîntemeiat cele două certificate de deces. Nici instanța nu poate întrezări aspectele menționate pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale pentru acest act material al presupusei infracțiuni.
În ce privește infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen este corectă soluția de netrimitere în judecată pentru că, pe de o parte a intervenit prescripția și în cazul ei, iar pe de altă parte funcționarii care au întocmit certificatele de deces nu au atestat nici un fapt sau împrejurare necorespunzătoare adevărului și nici nu au omis cu știință de a insera unele date sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. Certificatele de deces sunt întocmite exact în conformitate cu actul de deces și nu există nicio suspiciune că nu ar fi așa.
Chiar dacă am considera că eliberarea certificatelor de deces s-a făcut din culpa funcționarului public și nu cu intenția de a prejudicia interesele cuiva, tot nu s-ar putea dispune începerea urmăririi penale pentru că și pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C.pen a intervenit prescripția răspunderii penale, eventualele consecințe deosebit de grave nefiind indicate în mod concret.
În concluzie, este corectă soluția de netrimitere în judecată a făptuitorilor G. S.
M., A. S. I. și C. L. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals și instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, respectiv de neîncepere a urmăririi penale față de funcționari din cadrul Primăriei mun. C. -N. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave și fals intelectual referitoare la cele două certificate de deces.
În ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate al tuturor petenților și făptuitorilor, rude, după defunctul A. V. - bunicul făptuitorilor G., A., C. și al petenților A. S. și A. C. (deci nu tatăl ultimilor doi) facem precizarea că instanța civilă a stabilit cu putere de lucru judecat că se impune reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele lui A. V. Vasilie (antecesorul petenților), G.
S. M., A. S. I., A. O. și C. L. O., analizând deja toate apărările formulate de actualii petenți în sensul că doar o parte din moștenitorii cu vocație succesorală ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, prin urmare nici Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și nici instanța nu pot reinterpreta acum actele pe care instanța civilă le-a luat în considerare pentru a stabili că și A. S. I. și G. S.
M. pot fi trecuți pe titlul de proprietate. Menționăm că din analiza tuturor actelor depuse în probațiune de petenți la dosarul cauzei nu transpare vreun fals intelectual întocmit de funcționarii publici din cadrul Primăriei C. -N., problema punându-se doar în ceea ce privește răspunsul la o cerere pe care a formulat-o antecesorul petenților către Comisia Locală de fond funciar C. -N. .
Astfel, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate au formulat C. L.
O. (f. 6 d.u.p), A. O. (f. 7) și A. V. Vasilie zis M. (f. 8), acesta din urmă solicitând pe de o parte suprafața de 800 stp doar pentru el pentru că a fost el personal împroprietărit în anul 1945 chiar dacă în registrul agricol al Primăriei C. terenul este inclus în suprafața trecută pe numele părinților săi A. V. și A. M., iar pe de altă
parte, pentru restul terenului pe care părinții lui l-au adus ca aport în CAP a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate alături de ceilalți moștenitori. Această cerere a primit numărul de înregistrare 8060/402/_ .
În anul 1997 A. V. Vasilie revine la cererea nr. 8060 pe care o precizează în sensul că arată numărul real de moștenitori după părinții săi și cotele lor de moștenire, incluzându-i și pe G. S. M. și A. S. I., menționând și că făptuitorul C. nu ar avea vocație succesorală pentru că a renunțat expres la succesiune. Respectiva precizare, înregistrată la Primăria Municipiului C. -N. sub nr. 15040/304/_ se termină cu următoarea precizare, cităm "Deci, persoanele ce urmează a fi completate pe titlul de proprietate ce se va elibera cf. L. 18/1991 sunt în ordine A. O., A. V. (cel ce redacta actul), A. M. (sora lui și mama lui C. L. O. ), G. SA, A.
S. I. .";(f. 10 verso)
La această cerere, înregistrată așa cum am menționat sub nr._, Primăria Cluj-Napoca a răspuns printr-un act redactat de făptuitoarea M. A. care specifică faptul că cererea nr. 15040/1997 a fost discutată în Comisia Municipală din data de_ și s-a aprobat cererea așa cum a fost formulată. Cu alte cuvinte au fost trecuți pe titlul de proprietate toți moștenitorii pe care i-a indicat A. V. Vasilie, așa cum i-a indicat el, deci inclusiv C. - pentru că a indicat-o ca moștenitoare pe mama lui, predecedată - A. M.
, pe care C. o moștenea și inclusiv pe G. S. M. și A. S. I. . Deducem așadar că presupusa faptă de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave a funcționarei M. A. nu există. Ea nu a făcut altceva decât să comunice antecesorului petenților că a fost admisă cererea sa de precizare a tuturor moștenitorilor și că acesta trebuie să se prezinte în vederea ridicării titlului de proprietate.
Deși nu există o cerere propriu-zisă de reconstituire a dreptului de proprietate efectuată de către G. S. și A. S., instanța civilă a interpretat cererea lui A. V. Vasilie nr. 15040/1997 ca fiind o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru acești doi moștenitori și acesta este motivul pentru care s-a dispus includerea lor pe titlul de proprietate. Cât timp sentința civilă nr. 7136/_ a Judecătoriei C. -N. a rămas irevocabilă sub acest aspect prin decizia penală nr. 842/R/2011 a Curții de Apel C.
, iar prezenta instanță nu constată vreun element de ilegalitate de natură penală, neputând reinterpreta cele stabilite de instanța civilă, nu există altă soluție decât aceea a respingerii plângerii petenților și sub acest aspect. Dovada faptului că cererea petentului A. V. Vasilie a fost admisă așa cum a fost formulată de acesta este și faptul că s-a emis un titlu de proprietate separat pentru suprafața de teren pentru care a solicitat titlu de proprietate doar pe numele său (T.P. nr. 28044/2161).
Nu în ultimul rând, în legătură cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1 și 5 C.pen constând în aceea că făptuitorii au indus în eroare toate persoanele cu care au intrat în contact prin aceea că au afirmat că G.
S. M. și A. S. I. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate știind că nu au făcut-o, menționăm că reconstituirea dreptului de proprietate și pe numele acestora nu s-a făcut din cauza acestor afirmații ci din cauza cererii nr. 15040/1997 pe care antecesorul pe ten ților a formulat-o și pe care atât comisia de fond funciar cât și instanța civilă au interpretat-o ca fiind o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate făcută de un moștenitor pentru alți doi moștenitori după antecesorul comun.
În concluzie, față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. se va respinge plângerea formulată de petenții A. E., A. S. L. și A. C.
M. împotriva rezoluției din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă în dosarul nr. 155/P/2012 și a rezoluției prim-procurorului aceluiași parchet nr. 813/II/2/2012; 797/II/2/2012 din_ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat fiecare petent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a C.pr.pen. respinge plângerea formulată de petenții A.
E., A. S. L., ambele cu domiciliul în mun. C. -N., b-dul N. T., nr. 147, ap. 35, jud. C. și A. C. M., domiciliat în mun. C. -N., C. D. nr. 109, ap. 109, jud. C. împotriva rezoluției din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă în dosarul nr. 155/P/2012 și a rezoluției prim-procurorului aceluiași parchet nr. 813/II/2/2012; 797/II/2/2012 din_ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe fiecare petent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. M. S.
Red. S.T./C.B./2 ex.
← Sentința penală nr. 14/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 750/2013. Plângerea împotriva... → |
---|