Sentința penală nr. 133/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR.133/2013
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.
Grefier: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petenta SA , cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror: G. PRUNEAN.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus, petenta SA a solicitat instanței să dispună, în conformitate cu dispozițiile art.2781C.pr.pen., desființarea rezoluției procurorului din data de 5 decembrie 2012, emisă în dosarul nr.366/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și a rezoluției nr.15/II/2/_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința retrimiterii cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor față de învinuiții M. I. și C. D. -C. și trimiterii acestora în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de
art.246 C.pen. (în ceea ce-l privește pe învinuitul C. D. -C. ), respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.25 C.pen. rap. la art.246 C.pen. (în ceea ce o privește pe învinuita M. I. ), în motivare arătând, în esență, că învinuiții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, dar organele de urmărire penale au dat dovadă de superficialitate în instrumentarea dosarului (acceptând cu ușurință ultimele depoziții ale martorilor audiați în cauză și întemeindu-și soluția de scoatere de sub urmărire penală doar pe aceste depoziții, fără a lua în considerare întregul material probator existent la dosar, administrat de la începutul cercetărilor, care dovedește vinovăția învinuiților, în special declarațiile martorilor Harko I., Farkaș M. și Zârnă E. ), neconformându-se dispozițiilor date de instanță prin
sentința penală nr.172/2012 a Tribunalului C. și motivând superficial rezoluțiile atacate.
Analizând plângerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală, precum și cu dispozițiile legale în materie, tribunalul reține următoarele :
Prin rezoluția procurorului din data de 5 decembrie 2012, emisă în dosarul nr.366/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus, în temeiul art.11 pct.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art.10 lit.a și d C.pr.pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților C. D. -C. și M. I., pentru faptele prev. de art.246 C.pen. (învinuitul C. D. -C. ), respectiv prev. de art.25 C.pen. rap. la art.246 C.pen. (învinuita M. I. ).
În considerentele acestei rezoluții s-a arătat că învinuiții au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (C. D. -
C. ), respectiv instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (M. I. ), reținându-se în sarcina lor că au participat, cu rea-credință, la "selectarea" martorilor ce puteau fi audiați în dosarul nr. 4536/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, nesocotind astfel, cu rea-credință, interesul legal al persoanei vătămate (SA
) din cauza respectivă.
Activitatea de urmărire penală efectuată în cauză nu a putut produce probe certe, indubitabile de vinovăție, în sarcina învinuiților, în sensul art. 264 C.pen. respectiv art. 25 C.pen. rap. la art. 264 C.pen.
Împrejurările în care, așa cum a reclamat numita SA, s-ar fi realizat
"înțelegerea frauduloasă" a învinuiților, nu au putut fi exploatate, tactic, în interesul aflării adevărului, decât prin abordarea mijloacelor de probă "declarative" (declarații ale părților și "martorilor"). Rezultatul probatorial al acestor declarații - obținute prin reaudierea persoanelor deja audiate - nu a reprezentat o sursă de informații utile justei soluționări a cauzei. "Noile" mărturii sunt expresia aceleiași neaduceri aminte a
"faptelor" și "împrejurărilor de fapte", concludente, ori a necunoașterii acestora, de către persoane de vârsta a treia. S-a avut în vedere la interpretarea în acest fel a probelor, inclusiv noua declarație a numitei Suciu - Melic R., "martor" propus chiar de persoana vătămată SA - nici aceasta "nu știe" cum s-a desfășurat audierea locatarilor (din imobilul unde s-a comis infracțiunea - obiect al cercetării penale în dosarul nr. 4536/P/2007) și nici dacă învinuita a colaborat sau nu, și în ce fel, cu învinuitul la luarea declarațiilor. Vârsta înaintată a martorilor audiați în cauză a determinat organul de urmărire penală să aprecieze că procedeul probatorial al confruntării acestora ar fi lipsit de eficiența dorită (martorii nu și-au mai amintit, la reaudiere, nici ce au declarat prima dată cu privire la aspectele de fapt relevante ale lămuririi speței pe care ei înșiși le-ar fi putut percepe), nemaifiind oportun.
În această stare a probațiunii, în care învinuiții își declară nevinovăția, invocând inexistența vreunei intenții de a ocoli, interesat, prin încălcarea regulilor de procedură penală, exploatarea acelor "mărturii" care puteau conduce la aflarea adevărului, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuiților este împiedicată de cazurile (care privesc lipsa de temei a acțiunii penale) prev. de art. 10 lit. a) C. pen. (fapta nu există), care se invocă pentru învinuită, și art. 10 lit.
d) C. pen. (lipsa laturii subiective, a intenției infracționale), care se invocă pentru învinuit.
Împotriva acestei rezoluții, petenta SA a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.278 C.pr.pen. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Cluj, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.15/II/2/_, în motivare arătându-se în principal că, în urma administrării întregului material probator, faptele sesizate de petentă nu se confirmă, cercetările penale sunt complete, iar soluția dispusă în cauză de către procuror este legală și temeinică.
Tribunalul constată că cele două rezoluții sus-menționate sunt legale și temeinice, în cauză fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art.11 pct.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art.10 lit.a C.pr.pen. în ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.25 C.pen. rap. la art.246 C.pen., adusă învinuitei M. I., respectiv dispozițiile art.11 pct.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. în ceea ce privește acuzația de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 C.pen., adusă învinuitului C. D. -C., criticile formulate de petenta SA la adresa acestor rezoluții fiind nefondate.
Aceasta deoarece, pe de o parte, organul de urmărire penală, în urma admiterii în parte a plângerii anterioare formulate de petenta SA, împotriva soluției procurorului adoptate la data de_ în același dosar de urmărire penală, prin sentința penală nr.172/_ a Tribunalului C. (hotărâre prin care s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii C. D. -C. și M. I., pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, stabilindu-se, totodată, în sarcina organului de urmărire penală obligația reaudierii celor doi făptuitori și a mai multor martori în vederea clarificării unor împrejurări esențiale pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei), s-a conformat dispozițiilor date de instanța de judecată, dispunând începerea urmării penale față de cei doi învinuiți, audierea acestora cu privire la faptele ce constituiau obiectul învinuirii (ambii învinuiți declarându-se nevinovați în raport cu acuzațiile aduse), precum și audierea martorilor indicați de către instanța de judecată (f.227 și urm. d.u.p.), respectiv motivând corespunzător soluțiile adoptate în cauză, pe baza întregului material probator aflat la dosar și nu doar pe baza probelor administrate după momentul începerii urmăririi penale, cum susține petenta.
Pe de altă parte, în urma administrării întregului material probator, a rezultat cu certitudine că depozițiile martorilor audiați în cauză nu au fost influențate în vreun fel de învinuita M. I. și că nu a existat vreo înțelegere între aceasta și învinuitul C. D. -C. în sensul selectării și influențării martorilor (fapta de care învinuita este acuzată neexistând în materialitatea ei), după cum depozițiile martorilor nu au fost influențate nici de învinuitul C. D. -C. (în cazul acestuia nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sub aspectul laturii subiective, respectiv nefiind dovedită vreo intenție din partea acestuia de a selecta și influența martorii ce urmau a fi audiați în legătură cu furtul mobilierului aparținând petentei SA ).
În plus, este de menționat faptul că dispozițiile procesual penale permit audierea martorilor și în alte locații decât sediul instituției din care face parte organul de urmărire penală, în condițiile în care acesta din urmă, ținând seama de împrejurările cauzei, apreciază că, procedând în acest mod, administrarea probelor se poate efectua cu celeritate, obiectivitate și în condiții corespunzătoare. Or,
împrejurarea că martorii au fost audiați în imobilul în care se susține că a fost comisul furtul mobilierului aparținând petentei SA, nu este, prin ea însăși, în măsură să conducă la concluzia că depozițiile martorilor au fost influențate, fără alte probe din care să rezulte cu certitudine o înțelegere între cei doi învinuiți în sensul selectării și influențării martorilor, probe care nu există în cauză (și în lipsa cărora nu se poate dispune punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor doi învinuiți).
Petenta SA face referire în plângerea formulată la depozițiile martorilor Harko I., Farkaș M. și Zârnă E., ca fiind probe care ar conduce la concluzia vinovăției celor doi învinuiți, dar care ar fi fost ignorate de organul de urmărire penală cu ocazia adoptării soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală atacate prin prezenta plângere.
Examinând depozițiile testimoniale la care face referire petenta, tribunalul constată că martora Harko I. arată, în declarația dată la 26 septembrie 2011, că învinuita M. I. a anunțat-o că este chemată să dea declarație despre furtul mobilierului aparținând petentei SA, moment în care martora a întrebat-o pe învinuită ce anume să declare, învinuita răspunzându-i că trebuie să spună ce anume a văzut sau ce nu a văzut referitor la furtul mobilierului (f.189-190 d.u.p.). Ulterior începerii urmăririi penale, fiind audiată de procuror la data de 5 septembrie 2012, martora arată aceleași împrejurări, respectiv că înainte de a ajunge în biroul unde urma să dea declarația în fața polițistului, învinuita "nu i-a spus ce să zică sau să nu zică despre mobila numitei SA ";, precizând totodată că învinuita M. I. nu a fost de față la luarea declarației sale de către polițist (în birou mai aflându-se însă o altă persoană, și anume "doamna Fărcaș";, care a fost și ea audiată în calitate de martoră - f.245 d.u.p.).
De asemenea, martora Farkaș M., fiind audiată la data de 11 octombrie 2011, arată că a dat o declarație în fața polițistului, în locuința ei și nu în biroul învinuitei M. I., cu privire la dispariția mobilierului doamnei SA, declarație pe care a scris-o personal (în prezența soțului ei și a polițistului) și în care a arătat că nu cunoștea nimic referitor la furt (f.194 d.u.p.). Ulterior începerii urmăririi penale, martora a mai putut fi audiată de procuror, deși a fost citată cu mandat de aducere, ea nemailocuind la vechea adresă și necunoscându-se o altă adresă la care să poată fi citată (f.254 d.u.p.).
În sfârșit, martora Zârnă E. arată în declarația dată la 11 octombrie 2011 că a fost audiată de către polițist cu privire la furtul mobilierului în biroul doamnei
M. I. (de față la audiere mai aflându-se doi locatari și M. I. ), martora menționând că nu cunoștea nimic despre furtul respectiv (f.191 d.u.p.). Fiind reaudiată de procuror, ulterior începerii urmăririi penale, conform indicațiilor date de instanța de judecată, martora a arătat că a fost audiată de polițist în biroul administratorului blocului, dar nu își mai amintește dacă au fost prezente și alte persoane în birou pe parcursul audierii. Precizează că nu a discutat niciodată cu învinuita M. I., nici anterior și nici ulterior audierii sale în calitate de martor, despre furtul mobilierului numitei SA (f.246 d.u.p.).
Este limpede că aceste declarații de martor nu pot constitui probe care să stea la baza punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată a învinuiților C.
D. -C. și M. I., pentru infracțiunile menționate mai sus, după cum nici
celelalte depoziții testimoniale, administrate anterior sau ulterior momentului începerii urmăririi penale în cauză (și anume cele date de martorii Haratek Francisc, Mănășturean M. și Suciu-Melic R. ), nu relevă date sau indicii în sensul existenței vreunei înțelegeri între cei doi învinuiți pentru a selecta sau influența martorii, ori în sensul existenței măcar a vreunei încercări din partea învinuiților de a le influența depozițiile, astfel încât, față de lipsa unor probe de vinovăție a celor doi învinuiți, concluzia instanței de judecată nu poate fi alta decât aceea la care au ajuns și organele de urmărire penală prin rezoluțiile atacate de petentă.
În consecință, în baza art.2781alin.8 lit.a C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petenta SA, împotriva rezoluției procurorului din data de 5 decembrie 2012, emisă în dosarul
nr.366/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției nr.15/II/2/_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Totodată, vor fi menținute în întregime rezoluțiile atacate.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. petenta va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SA , dom. în C.
-N., str. P., nr. 6, bl. A6, ap. 13, jud. C., împotriva rezoluției procurorului din data de 5 decembrie 2012, emisă în dosarul nr.366/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției nr.15/II/2/_ dată de prim- procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Menține în întregime rezoluțiile atacate.
Obligă petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. M. S.
Red. M.L./B.C./2 ex.
| ← Decizia penală nr. 1094/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 12/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
