Sentința penală nr. 380/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 380
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petentul G. I. G. și pe făptuitorul M. S. , cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul G. I. G.
, asistat de apărătorul ales, av. P. Ilie, cu delegație avocațială depusă la dosar, și făptuitorul M. S. .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror D. CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de _
, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a remis la dosar rezoluția prim- procurorului nr. 495/II/2/2013.
Se procedează la identificarea făptuitorului M. S., legitimat cu C.I., seria, KX, nr. 9. eliberat de S.P.C.L.E.P. Dej.
Instanța întreabă participanții dacă au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentanta Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității plângerii, sens în care invocă Recursul în interesul legii nr. 57/2007 care arată că, "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781C.pr.pen., este inadmisibilă";. În prezenta cauză este vorba de o soluție prin care procurorul a propus prin referat neînregistrarea plângerii ca plângere penală,
folosindu-se expresia de "clasare";. Precizează că nu este vorba de clasare în înțelesul de netrimitere în judecată, ci de clasare în sensul neînregistrării plângerii penale. Având în vedere că instanța de judecată nu poate judeca în baza art. 2781C.pr.pen. decât soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală și încetarea urmării penale, apreciază că această plângere este inadmisibilă.
Instanța acordă cuvântul învinuiților asupra excepției invocare de reprezentanta Parchetului.
Apărătorul petentului solicită respingerea excepției inadmisibilității plângerii. Precizează că, într-adevăr, petentul a formulat plângere împotriva
făptuitorului M. S., iar procurorul a comunicat clientului său ca și rezoluție un referat în care se arată că plângerea urmează a fi clasată, iar împotriva aceste soluții de clasare, petentul a înțeles să formuleze plângere în baza art. 2781C.pr.pen. Mai arată că sesizarea petentului nu a fost înregistrată la Parchet în registrul cauzelor penale, astfel cum se prevede în Nomenclatorul Arhivistic, pe care îl depune în extras la dosarul cauzei. Consideră că plângerea îndeplinește toate cerințele legale ale unei plângeri penale conform legii, iar termenul de "clasare"; folosit de procuror are semnificația procedural penală de
la art. 11 C.pr.pen.
Făptuitorul M. S., cu privire la excepția invocată, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Apărătorul petentul G. I. G. arată că este de acord cu concluziile de amânare formulate de reprezentanta Ministerului Public.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate de reprezentanta Parchetului, urmând a califica natura juridică a actelor întocmite de procuror.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei penale de față reține că prin Referatul nr. 191/VIII/1/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus neînregistrarea plângerii formulate de petentul G. I. G. în rândul cauzelor penale și clasarea ei.
În motivarea soluției s-a arătat în esență că plângerea formulată de petentul G. I. G. împotriva agentului constatator M. S., prin care se reclamă săvârșirea de către acesta a unor fapte susceptibile de a fi calificate ca infracțiuni, reprezintă expresia unui abuz de drept, manifestat prin exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, apreciindu-se că prin formularea plângerii petentul ar urmări obținerea modificării esențiale a stării de fapt care a stat la baza trimiterii acestuia în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Împotriva acestei soluții petentul G. I. G. a formulat plângere pe cale ierarhică, soluționată prin Rezoluția nr. 495/II/2 2013 de la data de_ a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în sensul respingerii plângerii (ca inadmisibilă).
În motivare se apreciază că plângerea formulată de petentul G. I. G. împotriva agentului constatator M. S., după epuizarea căilor de atac împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, ar reprezenta în realitate doar o încercare de provocare a unei eventuale noi judecăți, deși în concret nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, se arată că împotriva soluțiilor de clasare a petițiilor legea nu ar prevedea nici o cale de atac, astfel că plângerea pe cale ierarhică a fost respinsă ca inadmisibilă.
După respingerea plângerii formulată pe cale ierarhică, petentul s-a adresat cu plângere la instanța de judecată, întemeind-o pe dispozițiile art. 278 ind. 1 C.pr.pen.
În motivare, petentul a arătat că formulează plângere împotriva soluției de clasare a dosarului, apreciind că legea procesual penală îi pune la dispoziție cel puțin o cale de atac împotriva acestei soluții.
Pe de altă parte, se reclamă faptul că soluția de clasare a dosarului a fost dispusă fără ca în cauză să fi fost efectuate acte minime de cercetare penală.
La termenul de judecată de la data de astăzi,_, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității plângerii adresate instanței în procedura prev. de art. 278 ind. 1 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității plângerii, tribunalul reține că în susținerea admisibilității plângerii formulate, petentul prin apărător invocă faptul că soluția pronunțată de procurorul de caz este cea de "clasare";, soluție care potrivit dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 1 C.pr.pen. poate face obiectul controlului instanței de judecată.
Dimpotrivă, reprezentanta Ministerului Public susține că dincolo de termenii folosiți de procurorul de caz, acesta a dispus în sensul neînregistrării petiției în rândul cauzelor penale, soluție care nu poate face obiectul cenzurii instanței, astfel cum s-a statuat în recurs în interesul legii (decizia nr. 57/2007, obligatorie pentru instanțe).
Prin urmare, instanța urmează a decela natura juridică a soluției pronunțate de procurorul de caz, pentru a putea concluziona în consecință, cu privire la admisibilitatea plângerii adresate instanței în procedura prev. de art. 278 ind. 1 C.pr.pen.
Ca și o primă observație, instanța constată că procurorul care a dat referatul nr. 191/VIII/1/2013 a dispus în sensul neînregistrării plângerii formulate de petentul G. I. G. în rândul cauzelor penale și "clasarea ei";, așadar s-a dispus în sensul clasării plângerii, iar nu a dosarului, așa cum susține petentul prin apărător. Distincția este importantă pentru a se putea înțelege sensul dispoziției procurorului de caz, dincolo de terminologia folosită.
Pe de altă parte, așa cum petentul însuși recunoaște în chiar cuprinsul plângerii adresate instanței, în cauză a fost pronunțată prezenta soluție fără să fi fost efectuat nici un act de urmărire penală.
Or, pentru a se putea vorbi despre o soluție de clasare în înțelesul art. 11 pct. 1 lit. a C.pr.pen., care să poată fi supusă cenzurii instanței de judecată, textul legal impune două condiții, respectiv: în cauză să fi fost începută urmărirea penală și să nu existe învinuit sau inculpat în cauză (cu alte cuvinte, să fie vorba despre începerea urmăririi penale in rem, iar nu in personam).
Prima dintre condiții se desprinde din redactarea art. 11 pct 1 partea introductivă C.pr.pen., care stipulează că soluția de clasare se pronunță "în cursul urmăririi penale";, iar pentru a fi îndeplinită cea de-a doua condiție este necesar ca fapta fie să nu poată fi atribuită unei persoane umane, fie ca făptuitorul să nu fie cunoscut ca persoană, independent de cunoașterea identității sale.
În speță, în mod evident nu este îndeplinită nici una dintre condițiile impuse cumulativ de textul art. 11 pct. 1 lit. a C.pr.pen., întrucât urmărirea penală nu a fost începută în cauză, iar, pe de altă parte, făptuitorul a fost
identificat prin chiar plângerea penală formulată de petent și adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
În realitate, procurorul de caz a concluzionat (implicit) în sensul că plângerea formulată de petent nu ar îndeplini condițiile prev. de art. 221 C.pr.pen. referitor la condițiile cerute de lege pentru ca organele de urmărire penală să fie legal sesizate, acesta fiind sensul dispoziției de neînregistrare a plângerii în rândul cauzelor penale și a clasării ei. De altfel, din conținutul plângerii formulate pe cale ierarhică și care a făcut obiectul lucrării nr. 495/II/2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, rezultă că petentul a contestat tocmai sub acest aspect referatul nr. 191/VIII/1/2013, semnificația juridică a acestei soluții fiind așadar însușită de acesta.
În aceste condiții, dincolo de interpretarea regretabilă pe care atât procurorul de caz, cât și procurorul ierarhic superior au înțeles să o dea plângerii penale formulate de petentul G. I. G. împotriva agentului constatator M.
S., față de natura juridică a soluției pronunțate și care nu poate în nici un caz fi calificată ca fiind una de clasare în înțelesul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a C.pr.pen., instanța se vede pusă în imposibilitate juridică de a analiza legalitatea și temeinicia soluției de "neînregistrare a plângerii în rândul cauzelor penale și de clasare a ei";, față de dispozițiile exprese ale deciziei nr. 57/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, dispoziții obligatorii pentru instanțe sub aspectul dezlegării date problemelor de drept. Prin decizia indicată s-a statuat în mod expres că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278 ind. 1 alin. 1 C.pr.pen., este inadmisibilă.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite excepția de inadmisibilitate invocată de reprezentanta Ministerului Public.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității plângerii invocată de reprezentanta Ministerului Public.
În baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.pr.pen., respinge plângerea formulată de petentul G. I. G., domiciliat în Dej, str. Pandurilor nr. 2, bl. X1, ap. 6, jud. Cluj, împotriva Referatului nr. 191/VIII/1/2013 dat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj la data de_, în contradictoriu cu făptuitorul M. S.
, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obliga petentul la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,_ .
PRESEDINTE | GREFIER | |
L. F. | M. | S. |
LF/LF/2 ex/_
| ← Sentința penală nr. 129/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 27/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
