Sentința penală nr. 381/2013. Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 381
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe condamnatul C. I., având ca obiect sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 139/_ a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă pin Decizia penală nr. 1583/_ a Î. în dosarul nr._ ( art. 447 C.p.p. și art. 86 indice 4 C.p.p. ).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru condamnat apărătorul ales Gânscă Iulia-D. a, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind condamnatul C. I. .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța constată că, la data de,_, condamnatului a depus la dosar note de ședință și decizia I. nr. 13/2008, precum și înscrisuri în probațiune.
De asemenea, se constată că Judecătoria Suceava a comunicat copia dosarului penal nr._ .
Apărătorul condamnatului învederează instanței faptul că s-a dispus internarea condamnatului C. I., urmând ca în cursul zilei de astăzi să fie prezentat în fața comisiei pentru a se stabili perioada internării acestuia, astfel încât apreciază că nu se mai impune luarea măsurii de siguranță a internării medicale, motiv pentru care nu insistă asupra soluționării acestei cereri. Consideră că se impune totuși amânarea cauzei, pentru a vedea care este rezultatul expertizării condamnatului.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere că la termenul anterior a arătat că o astfel de cerere nu este admisibilă, formulează concluzii de respingere a cererii de amânare a cauzei. Apreciază că nu se poate lua măsura de siguranță, întrucât nu ne aflăm în faza de urmărire penală sau în faza cercetării pe fond a unei cauze penale. Având în vedere că s-a comunicat dosarul Judecătoriei Suceava în care există mijloace de probă, consideră că se poate trece la soluționarea cauzei.
Apărătorul condamnatului învederează faptul că a depus la dosar decizia I. nr. 13/2008 prin care se arată că această măsură se ia față de făptuitor, indiferent de stadiul procesului, inclusiv față de condamnat. Din punctul său de vedere,
dacă nu s-ar impune respingerea pe acest motiv a cererii de internare pe motiv că cererea a rămas fără obiect, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate condamnatului vis-a-vis de actele medicale.
Asupra cererii de amânare a cauzei pentru a se verifica durata internării medicale provizorii a condamnatului, formulată de apărătorul acestuia, instanța acordă cuvântul reprezentantei Parchetului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere că este vorba de două instituții diferite, respectiv măsura de siguranță a internării medicale și internarea nevoluntară pe motiv de boală mintală, apreciind că în acest caz se pune problema sesizării judecătoriei, nu a tribunalului.
Apărătorul condamnatului consideră că se impune acordarea unui termen foarte scurt pentru a vedea rezultatul examinării psihiatrice ca efect al internării nevoluntare, precizând că susține în continuare necesitatea luării măsurii de siguranță a internării medicale, în funcție de acest rezultat.
Asupra admisibilității luării măsurii de siguranță a internării medicale, având în vedere că instanța este investită cu o cerere de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate condamnatului C. I., instanța acordă cuvântul participanților.
Apărătorul condamnatului arată că, prin decizia Î. nr. 13/2008 s-a statuat faptul că: "măsura internării medicale se poate lua față de o persoană care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală dacă, datorită stării de alienație mintală sau toxicomaniei prezintă pericol pentru societate, independent dacă fapta constituie sau nu infracțiune ori dacă făptuitorul este condamnat sau apărat de pedeapsă";. Cu privire la acest aspect, precizează că în acest act normativ se face referire la făptuitor în sens larg, în sensul art. 114 C.pr.pen., considerându- se că este o lacună legislativă prevederea din Codul de procedură penală, motiv pentru care s-a pronunțat I., reglementând această situație. Solicită a se avea în vedere decizia menționată pe care a depus-o la dosar. Pe de altă parte, interpretează aceste dispoziții legale și în sensul că, dacă o persoană s-a prezentat în fața instanței de judecată, nu mai are calitatea procesuală de condamnat, ci pe aceea de inculpat. De asemenea, referitor la argumentul că instanța este investită doar cu o cerere de revocare și, atâta timp cât doar instanța și Parchetul se poate sesiza cu privire la luarea unei măsuri de siguranță, consideră logic ca, atunci când persoana se prezintă în fața instanței ca urmare a săvârșirii unei alte fapte penale, instanța să se poată sesiza cu privire la luarea unei măsuri de siguranță.
Reprezentanta Ministerului Public învederează faptul că C. I. are calitate de condamnat definitiv în acest dosar, iar nu de inculpat, și ne aflăm în faza executări unei hotărâri judecătorești definitive. Pe de altă parte, arată că, din punctul său de vedere, acel recurs în interesul legii invocat vizează aspecte legate de modalitatea în care se poate lua măsura de siguranță, provizoriu sau definitiv, iar nu aspectul reliefat de apărătorul condamnatului. De asemenea, precizează că acest RIL încearcă să explice în motivare noțiunea de "cursul judecății"; sub aspectul luării măsurii de siguranță, respectiv când instanța este
sesizată prin rechizitoriu și când este sesizată de procuror pentru luarea măsurii de siguranță. Prin urmare, apreciază că cererea de luare a măsurii de siguranță este inadmisibilă în acest cadru procesual.
Apărătorul condamnatului arată că, în paragraful citat din cuprinsul deciziei I., se precizează că luarea măsurii de siguranță trebuie să se facă imediat, indiferent care este stadiul procesului penal și independent dacă fapta constituie sau nu infracțiune, ori dacă făptuitorul este sau nu condamnat. De asemenea, menționează faptul că se face referire în motivarea I. și la Legea nr. 487/2002, în care se arată că bolnavii psihici periculoși care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală este necesar a se lua măsura de siguranță, pentru apărarea drepturilor bolnavilor psihici. Referitor la calitatea de condamnat, consideră că trebuie să ne raportăm la procesul în care persoana a fost condamnată, iar nu la acest proces.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că, în orice stadiu a procesului se poate lua măsura de siguranță, însă nu în orice proces penal care nu are legătură cu fondul, cu fapta, cu calitatea de făptuitor sau de inculpat.
Asupra admisibilității cererii formulate de apărătorul condamnatului, privind luarea măsurii de siguranță a internării medicale în cadrul prezentei proceduri, instanța constată următoarele:
Din interpretarea textuală a art. 162 C.pr.pen., dar și din interpretarea dată acestui text legal de I. prin Decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 13/2008, instanța desprinde concluzia că luarea acestei măsuri de siguranță poate urma fie calea unei cereri principale, fie cea a unei cereri accesorii. Având în vedere că în prezenta cauză se solicită luarea măsurii de siguranță pe calea unei cereri accesorii, instanța constată că în decizia dată în recurs în interesul legii se arată în mod explicit faptul că o astfel de sesizare accesorie este posibilă doar în fața instanței învestită cu soluționarea pe fond a cauzei penale, sesizarea instanței fiind făcută prin rechizitoriu.
Deși în alte decizii pronunțate în recurs în interesul legii (de pildă, decizia nr. 9/2010 ) instanța supremă atunci când se referă la noțiunea de "proces penal în curs"; are în vedere orice fază procesuală, inclusiv faza executării hotărârilor judecătorești, totuși strict cu privire la instituția luării măsurilor de siguranță având caracter medical, prin decizia 13/2008 se explicitează ce se înțelege prin sintagma "în cursul judecății";, și anume: "sintagma în cursul judecății utilizată în art. 162 fraza ultimă din C.pr.pen. este susceptibilă de a fi interpretată atât în sensul că se referă la judecata ce are ca obiect fondul cauzei ca urmare a sesizării instanței cu rechizitoriu, cât și în sensul unei judecăți al cărei obiect îl constituie însăși luarea provizorie a măsurii de siguranță a internării";.
Având în vedere că aceste condiții nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța apreciază ca inadmisibilă luarea măsurii de siguranță a internării medicale și, prin urmare va respinge și cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul condamnatului ca nefiind pertinentă.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul condamnatului, în condițiile în care textul art. 86 C.pen. prevede necesitatea efectuării unei expertize psihiatrice care să dovedească că
condamnatul C. I. este lipsit de discernământ, apreciază că există la dosar suficiente acte medicale în acest sens, urmând a se avea în vedere referatele medicale, expertiza psihiatrică întocmită de IML Târgu Mureș. În situația în care instanța apreciază că se impune efectuarea unei expertize psihiatrice de către IML Cluj-Napoca, solicită administrarea unui astfel de probe. Consideră că nu se poate avea în vedere expertiza efectuată la Suceava, având în vedere că printre actele acestui dosar nu se regăsesc și obiecțiunile la această expertiză și nici nu au fost dezbătute aceste obiecțiuni. Totodată, arată că nu mai susține proba testimonială, solicitând doar efectuarea expertizei psihiatrice și să se aibă în vedere declarațiile martorilor audiați la Judecătoria Suceava, cu privire la starea psihică a condamnatului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, din punctul său de vedere, actele medicale existente la dosar, declarațiile martorilor, precum și dosarul Judecătoriei Suceava, sunt suficiente și nu consideră că se impune efectuarea unei expertize psihiatrice, putându-se acorda cuvântul pe fondul cererii de revocare a suspendări executării pedepsei sub supraveghere.
Având în vedere actele medicale depuse la dosar, precum și actele existente la dosarul comunicat de Judecătoria Suceava, instanța apreciază că material probatoriul este suficient pentru a se putea pronunța o soluție în cauză, sens în care respinge solicitarea apărătorului condamnatului de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice la nivelul IML Cluj-Napoca.
Apărătorul condamnatului depune la dosar înscrisuri cuprinzând obiecțiunile la raportul de nouă expertiză medico-legală depuse și în fața Judecătoriei Suceava.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, din datele dosarului rezultă că, condamnatul C. I. prezintă grave probleme de sănătate, această stare fiind dovedită de expertizele efectuate în cauză, de adeverințele medicale aflate la dosar și de declarațiile date de martori. Menționează faptul că, pentru a se revoca executarea unei pedepsei, este necesar să existe rea-credință. Prin urmare, având în vedere că aceste probleme psihice sunt în măsură să afecteze inclusiv discernământul său și nu s-a făcut dovada relei-credințe, solicită respingerea cererii de revocare a executării suspendări sub supraveghere.
Apărătorul condamnatului solicită respingerea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu precizarea că, chiar Serviciul de Probațiune face referire la starea gravă a condamnatului, rezultând din actele medicale lipsa relei-credințe.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei penale de față reține că prin sesizarea înregistrată la data de_ sub numărul de mai sus, s-a solicitat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă față de condamnatul C. I. prin sentința penală nr.
139/_ a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1583/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare s-a arătat că prin sentința penală indicată, a fost condamnat intimatul C. I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. Deși a fost citat să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune la data de_, condamnatul a refuzat primirea citației, la sediul Serviciului de Probațiuen prezentându-se numiții Modok Eszter și Peter Geza care au învederat refuzul condamnatului de a se prezenta în vederea luării în evidență, justificând atitudinea prin problemele medicale de ordin psihic ale acestuia. Afecțiunile medicale au fost susținute prin înscrisuri prezentate consilierului de probațiune.
La fiecare dintre întrevederile ulterioare stabilite la datele de_, _
,_ s-a constatat lipsa condamnatului, numiții Modok Eszter și Peter Geza învederând consilierului de probațiune faptul că atitudinea condamnatului se datorează refuzului acestuia de a lua medicația prescrisă de medic pentru afecțiunile psihice de care suferă.
Se mai arată că o atitudine similară a avut-o condamnatul și în dosarul de supraveghere nr. 32/2012, C. I. fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani prin sentința penală nr. 237/_ a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr._ 12 a Curții de Apel Suceava, fiind formulată în mod similar sesizare cu cerere de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care face obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Suceava.
Au fost atașate la dosar copia dosarului de supraveghere a condamnatului
C. I., precum și copia sentinței penale nr. 139/_ a Tribunalului Cluj, înscrisuri medicale privind situația condamnatului, precum și copii ale dosarului nr._ a Judecătoriei Suceava.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 139/_ a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1583/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat intimatul C. I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Citat fiind în vederea luării în evidența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita la datele de_ și ulterior la datele de_ ,_ și_, condamnatul C. I. a refuzat inițial primirea citației, iar ulterior nu a dat curs acestora, apropiații acestuia însărcinați cu conducerea activității comerciale a condamnatului, în persoana numiților Modok Eszter și Peter Geza depunând înscrisuri medicale care să justifice absența acestuia. În esență, înscrisurile medicale depuse la dosar și în fața Serviciului de Probațiune stabilesc existența unor afecțiuni psihice de care suferă condamnatul, urmând a fi explicitate în cele ce urmează.
Astfel, condamnatul C. I. are un istoric de intrenări la clinica de psihiatrie, fiind luat în evidență încă de la nivelul anului 2011 cu diagnosticul de
tulburare delirantă persistentă, tulburare de personalitate structurat dizarmonic de tip paranoid. A fost suspus unor multiple examene de expertiză medico-legală psihiatrică, fără concluzii certe din punct de vedere medical sub aspectul discernământului păstrat raportat la atitudinea față de obligațiile sale procesuale. Aceste examene medicale au fost efectuate nu doar în dosarul Judecătoriei Suceava având ca obiect cererea de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ci și în dosarele care aveau ca obiect soluționarea pe fond a acțiunii penale, formulându-se concluzii cu privire le necesitatea luării măsurilor de siguranță cu caracter medical (f. 45-50, f. 51-53, f. 54-56, f. 13-15 dosar fond, f. 57-63, f. 64-66 fond, f. 181-199 dosar fond).
Ultimul raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la solicitarea Judecătoriei Suceava datează din_ (f. 181-199 fond), fiind efectuat, așa cum rezultă din considerentele raportului, fără internare în spital, datorită necolaborării pacientului. Expertiza a avut la bază examinarea psihiatrică efectuată la nivelul comisiei medico-legale, concluziile fiind formulate în sensul că intimatul-condamnat C. I. are păstrată capacitatea psihică de a înțelege și conștientiza consecințele faptelor sale.
Condamnatul a formulat obiecțiuni la acest raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică și în orice caz, nu a fost solicitat și obținut avizul comisiei superioare medico-legale față de concluziile diferite la care au ajuns cele două expertize medico-legale psihiatrice efectuate în dosarul Judecătoriei Suceava.
Ulterior datei la care a fost efectuat raportul de nouă expertiză medico- legală psihiatrică, la data de_ a fost formulată cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, având ca obiect internarea nevoluntară a condamnatului C. I. la S. de P. T., solicitarea având la bază sinteza privind pacientul C. I. întocmită la data de_ de dr. V. s Albert (f. 83-84 ). Se arată în cuprinsul actului medical indicat, în esență, că pacientul refuză medicația, nu are conștiința bolii psihice, refuzând orice colaborare cu medicul și că are manifestări tipice care denotă existența bolii psihice, prin care își pune în pericol sănătatea.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 86 ind. 4 alin. 2 C.pen., se poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care condamnatul nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege (printre acestea regăsindu-se obligația de a se prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune) sau obligațiile impuse de instanță.
În cauză, deși omisiunea prezentării la datele fixate la Serviciul de Probațiune nu poate fi pusă la îndoială, instanța apreciază că nu se poate vorbi despre reaua-credință a condamnatului. Instanța își întemeiază această apreciere pe existența unei boli psihice care nu poate fi contestată, lipsa medicației corespunzătoare și care se pare că este refuzată de condamnat conducând-l la manifestări caracterizate prin lipsa de cooperare cu personalul medical chemat să îi evalueze starea de sănătate și la o atitudine de pasivitate și indiferență față de ceea ce îl înconjoară, inclusiv la adresa propriei persoane ( a se vedea conținutul înscrisului atașat filei 84). Or, instanța apreciază că în acest context
trebuie plasată și atitudinea de a nu se conforma citațiilor emise de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, fiind neplauzibil a se concluziona că o persoană care are discernământul faptelor sale s-ar expune deliberat revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și încarcerării în penitenciar numai pentru a nu se deplasa lunar la Serviciul de Probațiune. O astfel de concluzie este cu atât mai mult îndreptățită, cu cât condamnatul a manifestat un comportament identic și în dosarul de supraveghere nr. 32/2012, astfel cum se arată în chiar cuprinsul sesizării care face obiectul prezentului dosar.
În concluzie, nefiind stabilită pe bază de probe certe reaua-credință a condamnatului C. I., nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 86 ind. 4 alin.
2 C.pen. pentru a putea opera revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, impunându-se respingerea cererii ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei cereri vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 447 alin. 1 C.pr.pen., respinge ca neîntemeiată sesizarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului C. I., fiul lui Ștefan și Ana, ns. la data de_, domiciliat în M. C., str. J. nr. 58, jud. Harghita, prin sentința penală nr. 139/_ a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 1583/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei cereri rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
L. F. | M. | S. |
LF/LF/2 ex
| ← Decizia penală nr. 72/02. Revocarea suspendarii executarii... | Sentința penală nr. 3/2013. Cerere de contopire a executarii... → |
|---|
