Sentința penală nr. 43/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

SENTINȚA PENALĂ NR. 43/F/2013

Ședința publică din data de 8 martie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud reprezentat prin procuror: COMAN FELIX A. .

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petentul C. A., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Cauza s-a judecat la data de 21 februarie 2013 concluziile părților fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin Sentința penală nr.927/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a plângerii formulată de petentul C. A. și îndreptată împotriva soluției dată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud în dosarul de urmărire penală nr. 430/P/2010, la data de_, menținută în ființă prin rezoluția prim- procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, emisă la data de _

, în dosarul nr. 159/II/2/2012, privind pe intimații R. M. V., M. M., V.

L., C. A. B., M. O. A., T. I. și N. D. M., în favoarea Tribunalului B. -Năsăud, în baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

S-a reținut în motivare că prin plângerea înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei B., petentul C. A. a atacat ordonanța dată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud în dosarul de urmărire penală nr. 430/P/2010, la data de_, menținută în ființă prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, emisă la data de_, în dosarul nr. 159/II/2/2012, privind pe intimații R. M. V., M. M., V. L., C.

A. B., M. O. A., T. I. și N. D. M., și că instanța a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud cele două dosare, care au fost acvirate plângerii formulate în temeiul art. 278¹ C.pr.pen.

Procedând la analizarea rezoluției procurorului de caz pronunțată la data de _

, instanța a constatat că acesta a dispus soluții de neîncepere a urmăririi penale față de intimații R. M. V., M. M., V. L., C. A. B., N. D. M.

, M. O. A. și T. I., ultimii doi fiind lucrători de poliție, atât sub aspectul săvârșirii de infracțiuni a căror competență de soluționare aparține Judecătoriei B.

, cât și, în ceea ce privește intimații T. I. și M. O. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C.pen, infracțiune pentru care, potrivit disp. art. 27 pct. 1 lit. a C.pr.pen. competența materială în primă instanță aparține tribunalului.

Totodată, prin aceeași rezoluție procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii publici cu statut special din cadrul Poliției municipiului B. și IPJ B. -Năsăud pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 248 C.pen. și față de funcționarii de la grefa Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud pentru infracțiunile prev. de art. 289 și 246 C.pen și instituirea de acțiuni de justiție paralelă.

Potrivit disp. art. 27 din Legea nr. 218/2002 infracțiunile săvârșite de polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare având gradul de agent- șef principal de poliție, ori agent de poliție sunt judecate în primă instanță de tribunal. Având în vedere disp. art. 278/1 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, potrivit cărora persoanele ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță, s-a procedat la declinarea cauzei în favoarea Tribunalului B. -Năsăud a competenței materiale de soluționare a plângerii formulată de petentul C. A. și îndreptată împotriva soluției dată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud în dosarul de urmărire penală nr. 430/P/2010, la data de_, menținută în ființă prin rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, emisă la data de_, în dosarul nr. 159/II/2/2012, privind pe intimații R. M. V., M. M., V. L., C.

A. B., M. O. A., T. I. și N. D. M. .

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. -Năsăud sub nr. _

, instanța reținând că petentul C. A. solicită desființarea Rezoluției din data de_, pronunțată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr.159/II/2/2012, ca fiind nelegală, cu motivarea că cauza nu a fost cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, lăsare fără ajutor și vătămare corporală din culpă, infracțiuni săvârșite ca urmare a refuzului de aplicare a dispozițiilor OG nr. 68/2003 privind acordarea serviciilor sociale, și că cercetările s-au limitat la administrarea de probe pentru presupusa faptă de abuz în serviciu prin refuzul membrilor Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap de a face demersuri pentru încheierea unui contract de servicii sociale și internarea sa într-un centru de îngrijire a persoanelor cu handicap conform dispozițiilor Legii nr. 448/2006.

Prin Sentința civilă nr.96/CA/2010 nu Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul CJ B. -Năsăud a fost obligată la a face demersuri, ci instituția DGASPC B. -Năsăud. Demersurile pe care OG nr. 68/2003 le dispune și ca atare și instanța, prin sentința civilă, sunt prevăzute la cap. V din OG nr. 68/2003 art. 29 lit. c și d și cad în sarcina funcționarilor desemnați să aplice dispozițiile art. 32, precum și în sarcina funcționarilor cu atribuții în ce privește organizarea echipelor

interdisciplinare. Cauza nu a fost cercetată sub aspectul neîndeplinirii legale a atribuțiilor de serviciu privind efectuarea evaluării complexe și elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire.

De asemenea, cauza nu a fost cercetată sub aspectul săvârșirii abuzului în serviciu, lăsare fără ajutor și vătămare corporală din culpă, fapte penale de care se fac vinovați funcționarii care l-au externat abuziv din CSS B. la data de 2 august 2009, i-au sistat abuziv furnizarea serviciilor sociale și derularea contractului, au soluționat abuziv un litigiu legat de derularea contractului și au emis ulterior abuziv o decizie prin care au suspendat măsurile de protecție socială la care are dreptul legal.

Mai arată că fapte penale similare au fost comise anterior, fiind cercetate în dosarul nr. 292/P/2009 și fiind sancționate cu amenda, întrucât funcționarii cercetați erau la prima abatere. De asemenea, arată că menținerea ca legală de către instanța civilă a deciziei de externare nu are autoritate de lucru judecat în prezentul dosar. Precizează că faptele de abuz în serviciu, lăsare fără ajutor și vătămare corporală din culpă săvârșite în anul 2009 luna august, au fost comise în timp ce se desfășura urmărirea penală pentru abuz în serviciu și lăsare fără ajutor, fapte comise în anul 2008, cercetate în dosarul 292/P/2009, procurorul dispunând scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorilor doar pentru faptele comise în anul 2008, sancționând făptuitorii pentru prima abatere. Rezultă astfel că pentru faptele comise în anul 2008 exista autoritate de lucru judecat, urmând a fi judecate faptele comise în anul 2009.

Mai precizează că pentru continuarea demersurilor necesare acordării serviciilor sociale la care are dreptul, a îndeplinit obligațiile dispuse de OG nr. 68/2003, art. 28, și că probarea și reținerea de către procuror a faptului că nu a dat curs solicitării DGASPC B. -Năsăud făcută prin adresa din 2 august 2010 (fila

247) împiedică acordarea serviciilor și măsurilor de protecție socială pe care le-a cerut, este neavenită și nerelevantă, întrucât nu are obligația de a depune o documentație necesară internării într-un centru de îngrijire a persoanelor cu handicap, atâta timp cât nu a solicitat și nu poate solicita internarea într-un centru de îngrijire a persoanelor cu handicap din cauză că o astfel de măsură nu i-a fost acordată în cadrul unui plan individualizat de asistență și îngrijire.

În realitate nu dorește internarea și îngrijirea într-un astfel de centru, opțiunea sa fiind de a primi îngrijire la domiciliu și asistență socială de natură medicală, respectiv tratament de recuperare și mentenanța statutului funcționat prestat, eventual într-un centru de recuperare neuropsihiatrică, dacă în cazul evaluării complexe nu va fi identificată posibilitatea logistică de prestare a domiciliu a tratamentului respectiv. În cadrul planului de intervenție întocmit în anul 2008 sunt propuse măsurile și serviciile sociale ce urmează a fi acordate în urma evaluării complexe în cadrul planului individualizat de asistență și îngrijire, însă refuzul făptuitorilor de a realiza evaluarea complexă și elabora planul individualizat de asistență și îngrijire îl împiedică să acceadă la măsurile și serviciile propuse de planul de intervenție, cauzându-i prejudicii.

De asemenea, arată că nu poate încheia un contract de servicii sociale în lipsa evaluării complexe și a planului individualizat de asistență și îngrijire întrucât aceste acte constituie baza legală pe care poate fi încheiat contractul conform dispozițiilor legale impuse prin OM nr. 73/2005 emis de MMSSF.

Mai arată că pentru soluționarea cazului, procurorul nu a luat în considerare dispozițiile OG nr. 68/2003 cap. V, dispoziții care au fost încălcate abuziv de

făptuitori, cum era normal și legal, și s-a lăsat indus în eroare de invocarea neavenită a prevederilor Legii nr. 448/2006, reținând în mod eronat că singurul motiv pentru care nu poate fi încheiat un nou contract de servicii sociale în favoarea sa este refuzul său de a da curs solicitării DGASPC B. -Năsăud, ca el să ceară internarea într-un centru de îngrijire și ca atare să depună o documentație aferentă.

Motivul real pentru care nu poate cere internarea și încheia un contract este lipsa evaluării complexe a planului individualizat de asistență și îngrijire, acte în urma cărora și în conformitate cu care ar putea solicita internarea într-un centru de îngrijire și depune actele necesare la internare prevăzute de Legea nr. 448/2006. Rezultă faptul că DGASPC B. -Năsăud îl obligă să se interneze într-un centru împotriva voinței sale.

Intimatul R. M. V., prin apărătorul său, a formulat concluzii scrise, prin care a arătat că înțelege să își exprime punctul de vedere cu privire la plângerea formulată de petentul C. A. și solicită în principal, respingerea plângerii formulată împotriva rezoluției prim-procurorului dată în dosarul nr. 430/P/2010 la data de_, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea plângerii ca neîntemeiată și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, intimatul a arătat că prin plângerea formulată de petentul

C. A., acesta solicită desființarea rezoluției prim-procurorului emisă la data de_, susținând că prim-procurorul în mod greșit a menținut rezoluția dată de procuror la data de_, în contextul în care faptele pretinse de petent sunt ulterioare dosarului nr. 292/P/2009, solicitând judecarea intimaților pentru faptele din 2009 admițând că în ceea ce privește faptele din anul 2008 operează autoritatea de lucru judecat.

Apreciază că plângerea formulată este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278 alin. 2 Cod procedură penală "plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă";. Raportat la faptul că prin plângerea formulată de petent și care constituie obiectul prezentului dosar, acesta solicită desființarea rezoluției prim- procurorului, plângerea formulată este inadmisibilă. Potrivit dispoziției procesual penale invocată mai sus, plângerea îndreptată împotriva actelor prim-procurorului este inadmisibilă. Ceea ce poate fi atacat este actul emis de procurorul care a soluționat cauza în fond.

Or, rezoluția prim-procurorului nu reprezintă altceva decât un act de control, un act emis în cadrul unei proceduri administrative, el nesoluționând și neevocând fondul cauzei, așadar verificarea legalității și temeiniciei acestui act excede limitelor prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, text de lege ce a instituit posibilitatea verificării legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror. În speță, rezoluția dispusă de prim-procuror, prin care a respins plângerea formulată de petent în temeiul art. 278 Cod procedură penală nu se încadrează în niciunul din ipotezele avute în vedere de art. 278/1 Cod procedură penală.

În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 57/2007 - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din_, pronunțată într-un recurs în interesul legii, a stabilit în mod obligatoriu că "plângerea

îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală, este inadmisibilă";. În contextul celor arătate mai sus evident că plângerea formulată de petent este inadmisibilă, astfel că solicită respingerea ei ca atare.

Cu toate că obiectul prezentului dosar îl constituie doar plângerea împotriva rezoluției prim-procurorului, formulează câteva considerații legate și de plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului emisă la data de_ în dosarul nr. 430/P/2010, solicitând respingerea ei ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Plângerea formulată de petent a constituit și obiectul dosarului nr. 292/P/2009, iar prin Ordonanța din data de_ s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului. Împotriva acestei soluții a formulat plângere care, constatându-se că a fost tardiv formulată, a fost respinsă prin Ordonanța prim-procurorului nr. 41/II/2/2010 din data de_, menținându-se ca legală și temeinică soluția adoptată de procuror.

Ulterior, în anul 2010 petentul a formulat o nouă plângere împotriva acelorași persoane și având același obiect, plângere care a stat la baza întocmirii dosarului nr. 430/P/2010, reclamându-l din nou pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nerespectarea hotărârilor judecătorești, vătămare corporală din culpă, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și instituirea de acțiuni de justiție paralelă, solicitând totodată și cercetarea a doi agenți de poliție, respectiv

M. O. A., pentru trafic de influență și T. I., pentru abuz în serviciu și trafic de influență.

Întrucât s-a considerat că faptele reclamate și persoanele vizate în dosarul nr. 430/P/2010 sunt aceleași cu cele din dosarul nr. 292/P/2009, prin ordonanța din data de_ s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de el și celelalte persoane cercetate. Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere care prin Ordonanța nr. 253/II/2/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere la Tribunalul B. - Năsăud care, prin Sentința penală nr. 127/F/2011 pronunțată la data de_, a admis plângerea, desființând ordonanța procurorului și dispunând trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale față de persoanele specificate în plângerea petentului. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere faptul că petentul nu ar fi fost audiat, faptul că pretinsele fapte ar fi fost comise ulterior dosarului nr. 292/P/2009, că nu s-ar fi dat o soluție privind infracțiunea de vătămare corporală și abuz în serviciu contra intereselor publice, precum și faptul că nu s-au efectuat cercetări privind stadiul dosarului de protecție socială.

Urmare a trimiterii cauzei la procuror, toate aceste pretinse neajunsuri au fost remediate, astfel că la data de_ a fost emisă rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate.

Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut că faptele și persoanele la care se referă plângerea formulată de petent sunt aceleași cu cele din dosarul nr. 292/P/2009, adăugându-se doar agenții de poliție T. I. și M. O. A. ; în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, nu poate fi reținută întrucât petentul nu a suferit nicio vătămare corporală; în ceea ce privește infracțiunea intitulată instituirea de acțiuni de justiție paralelă, această faptă nu este prevăzută de

legea penală română; în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, nerespectarea hotărârilor judecătorești, asociere în vederea comiterii de infracțiuni, s-a făcut aplicarea principiului "non bis in idem";; în ceea ce privește stadiul dosarului de protecție socială s-a stabilit că neîncheierea noului contract de servicii sociale nu se datorează culpei intimaților, ci exclusiv culpei petentului care a refuzat să se conformeze solicitărilor DGASPC privind necesitatea întocmirii dosarului cu actele prevăzute de Legea nr. 448/2006, considerând că nu este necesar să mai întocmească un alt dosar cu actele solicitate.

Așadar, sub toate aspectele analizate, rezoluția procurorului este pe deplin temeinică și legală.

Un aspect care merită supus analizei este schimbarea poziției petentului față de intimatul R. M. V., și față de intimații T. I., M. O. și N. D. . Cu ocazia audierii petentului, acesta a arătat că își menține și susține toate plângerile formulate față de toate persoanele despre care a făcut vorbire. Contrar celor arătate în declarația dată și celor reținute în Rezoluția din data de_, prin plângerea formulată împotriva acestei rezoluții petentul arată că din plângerea sa sunt excluși R.

M. V., Trif I., M. O. și N. D., fiind incluși membrii comisiei de evaluare complexă care au emis abuziv decizia de externare, făptuitori ale căror nume nu le cunoaște. În continuarea aceleiași idei arată că ceea ce dorește de fapt este cercetarea acelor persoane (membrii comisiei) privind infracțiunile de lăsare fără ajutor și vătămare corporală din culpă comise de către aceștia în formă continuată.

Raportat la aceste susțineri ale petentului, practic nu se contestă legalitatea și temeinicia soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, ci se formulează o nouă plângere împotriva membrilor comisiei de evaluare complexă. Prin poziția exprimată în plângerea sa împotriva rezoluției din data de_, petentul se arată de acord cu soluția de neîncepere a urmăririi penale față de el, arătând de altfel că din plângerea sa, atât el cât și ceilalți intimați menționați mai sus sunt excluși, doleanțele sale vizându-i doar pe membrii comisiei de evaluare.

În condițiile în care petentul nu a criticat sau contestat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de el, iar criticile formulate exced obiectului dosarului 430/P/2010, evident că soluția care se impune este de respingere a plângerii ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin Sentința penală nr.127/F/2011 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._, a fost admisă plângerea petentului C. A. ca fiind întemeiată, și s-a dispus desființarea Ordonanței din_ dată de procuror în dosarul nr.430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Ordonanța din 28 iunie 2011, dată de prim-procurorul adjunct al aceluiași Parchet în dosarul nr. 253/II/2/2011 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii-intimați menționați în plângerea petentului, respectiv M. M. ,

R. V. M., V. L. și C. A., reținându-se că prin plângerea înregistrată la tribunal sub nr._, petentul C. A. a solicitat "anularea"; Ordonanței date de procuror la 31 mai 2011 în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud și a Ordonanței dată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. 253/II/2/2011, prin care a fost menținută soluția adoptată de procuror în dosarul menționat mai sus.

Analizând actele și lucrările dosarului penal nr. 430/P/2010 și nr. 253/II/2/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, instanța a reținut că prin

"plângerea penală"; înregistrată sub nr. 430/P/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, petentul C. A. a solicitat reluarea cercetărilor penale în dosarul nr. 292/P/2009, pentru "aceleași fapte"; față de intimații M. M.

, R. V. M., V. L. și C. A., susținând că în acel dosar nu s-a cercetat

"abuzul în serviciu în dauna interesului public și vătămare corporală din culpă";.

În plângerea sa, petentul a făcut referire la următoarele fapte penale: abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, abuz în serviciu în dauna interesului public, neîndeplinirea unei hotărâri judecătorești, vătămare corporală din culpă, instituirea de acțiuni de justiție paralelă, asocierea la comiterea de infracțiuni.

Petentul a invocat că este o persoană cu handicap grav - tetrapareză și conform

O.G. nr. 68/2003 are dreptul la măsuri de protecție socială, dar că instituirea acestor măsuri în privința sa este împiedicată de intimata M. M., director general la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. -Năsăud. Petentul a afirmat că învinuita M. M., deși are ca atribuții de serviciu organizarea, coordonarea și controlul serviciului respectiv, refuză să dispună continuarea procedurii de acordare a măsurilor de protecție care i se cuvin conform legii. În acest context a invocat că procedura este descrisă în O.G. nr. 68/2003 capitolul 5 și că din această procedură s-a realizat (cu mare întârziere) numai "planul de intervenție ";, care însă nu s-a trimis "comisiei de evaluare complexă"; și nu s-a întocmit planul individualizat de asistență și îngrijire.

Petentul a invocat că în lipsa actelor respective nu poate încheia un contract de prestări servicii conform modelului minimal reglementat de O.M. nr. 73/2005 emis de MM SSF.

Prin faptele sale, intimata îl împiedică să acceadă la îngrijiri medicale, ceea ce îi cauzează vătămări asupra stării de sănătate.

Petentul a susținut că a adresat o "nouă cerere"; la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. -Năsăud pentru acordarea serviciilor, dar intimata M. M. i-a comunicat telefonic că nu va da curs cererii până când nu va plăti restanța pentru luna iulie 2009. A arătat că pentru luna august 2009 susnumita a sistat fără drept plata sumelor cuvenite ca prestații sociale și a întrerupt abuziv contractul de prestări servicii, dispunând abuziv externarea sa din CSSC B.

În continuare a relatat că a făcut plângere împotriva faptelor de "abuz în serviciu în dauna interesului public"; în anul 2009, dar că plângerea sa a fost considerată "memoriu";, astfel că nu s-au făcut cercetări sub acest aspect. În consecință, a arătat că s-a "continuat abuzul în dauna interesului public, neexistând la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. -Năsăud, constituită comisia de evaluare complexă";, fapt care obstrucționează obținerea drepturilor care îi sunt conferite de lege.

Petentul a invocat că aspectele de mai sus le-a invocat în cadrul plângerii împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 292/P/2009, în termenul legal, însă înscrisul nu s-a înregistrat de față cu însoțitorul său, ci a fost predat unui procuror, fiind înregistrat la o dată ulterioară, care a profitat făptuitorilor.

În fine, petentul a susținut că intimata M. M. refuză aplicarea deciziei Curții de Apel C. nr. 403/2008, din motivarea căreia rezultă că nu are dreptul să-i

suspende serviciile motivând neplata, că aceasta nu a urmat procedura legală de soluționare a litigiilor și că a inițiat și semnat abuziv decizia Comisiei de evaluare nr. 1311/2009, suspendându-i abuziv prestațiile bănești cuvenite pe luna august 2009 și contractul de servicii.

Prin Ordonanța din_, dată de procuror în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și (10) lit. a) Cod procedură penală, art. 18¹Cod penal și art. 230 Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimații-făptuitori R. M. V., M. M., N. D., V. L., M. O. A., C. A. B. și T. I. ,

privitor la infracțiunile de: asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, punerea în primejdie a unei persoane în neputința de a se îngriji, nerespectarea hotărârilor judecătorești, fals intelectual, favorizarea infractorului, trafic de influență, vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) Cod penal, 246 Cod penal, 248 Cod penal, 314 Cod penal, 271 Cod penal, 289 Cod penal, 257 Cod penal,

264 Cod penal, 184 alin. (1) Cod penal.

Pentru a pronunța această ordonanță, procurorul a reținut că petentul C. A. a solicitat cercetarea penală a susnumiților (R. M. V., care în perioada 2005- 2009 a fost director general în cadrul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. -Năsăud, M. M. - director adjunct, N. D. -M.

- șefa Serviciului de Protecție de Tip Rezidențial pentru Adulți, V. L. - șefa Centrului de Servicii Sociale pentru Adulți "Sfântul Luca"; B., C. A. -B. - asistent social, T. I. și M. O. - agenți de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B. -Năsăud ), acuzându-i de comiterea mai multor infracțiuni ( abuz în serviciu, nerespectarea hotărârii judecătorești, fals, trafic de influență, favorizarea infractorului ) reclamând faptul că din cauza acestora nu s-a întocmit în formă corespunzătoare dosarul său de protecție socială, din care lipsește contractul și planul de intervenție pentru asistență socială și îngrijire, că nu i s-au acordat pe timpul internărilor din Centrul de Servicii Sociale B., în perioada 2005-2008, beneficiile recunoscute de lege, că nu s-a dat curs unei hotărâri judecătorești și că au emis în condiții necorespunzătoare o decizie de obligare la plata unor contribuții lunare. De asemenea, s-a mai avut în vedere de procuror că petentul a invocat și că a fost externat forțat și transportat în municipiul B. de către personalul centrului, după care a fost abandonat, el fiind imobilizat în scaunul cu rotile, iar după sesizarea Serviciului de Urgență 112, a fost internat în secția de urgențe a Spitalului Județean

B. -Năsăud, unde fiind chemat agentul de poliție T. I., acesta a refuzat să se sesizeze din oficiu cu privire la abandonarea sa în stradă, iar agentul de poliție M.

O. a intervenit pe lângă colegii săi să nu se efectueze cercetări corespunzătoare.

Din actele premergătoare efectuate în cauză procurorul a constatat că plângerea petentului a format și obiectul dosarului nr. 292/P/2009, care a fost soluționat prin Ordonanța din 30 decembrie 2009 (f. 162). Prin acea ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților V. L., N. D. și R. M. V., de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, făcându-se aplicarea art. 18¹Cod penal, fiind sancționați cu amendă. Prin același act s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei M. M. cercetată sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de R. M. V., N. D., M. M. și V. L., pentru

infracțiunile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) Cod penal, nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. (1) și (2) Cod penal, lăsarea fără ajutor prev. de art. 315 Cod penal. Referitor la intimatul C. A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale privitor la infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal.

Procurorul a avut în vedere că soluția adoptată în dosarul nr. 292/P/2009 a fost comunicată petentului C. A. la data de_, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare. Acesta însă a formulat plângere împotriva soluției date de procuror în dosarul nr. 292/P/2009, tardiv, respectiv după 25 de zile de la primirea soluției. Ca urmare prin Ordonanța din_, dată în dosarul nr. 41/II/2/2010, prim-procurorul adjunct a respins plângerea formulată de C. A. ca tardivă și a menținut ca legală și temeinică soluția dată de procuror.

Întrucât petentul C. A. s-a plâns și de faptul că ar fi trimis plângerea sa în termen legal, însă nu a fost înregistrată la timp, procurorul a verificat acest aspect la grefa parchetului. Din verificările făcute și declarația prim-grefierului Ciuruș S., a rezultat că în ziua în care s-a primit prin fax plângerea, aceasta a și fost înregistrată iar prim-procurorul Parchetului a pus rezoluția de soluționare. În acest context procurorul a apreciat că nu se poate reține în sarcina personalului de grefă de la Parchet nicio faptă penală.

S-a mai arătat în cuprinsul ordonanței atacate (nr.430/P/2010) că petentul, considerându-se nedreptățit și apreciind că față de el se comit abuzuri, a sesizat și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial C., reclamând persoanele despre care s-a făcut vorbire, dar și procurorul care a instrumentat dosarul nr. 292/P/2009, pentru comiterea acelorași infracțiuni (abuz în serviciu, fals, nerespectarea hotărârilor judecătorești, trafic de influență, favorizarea infractorului, punerea în primejdie a uni persoane în neputință de a se apăra).

Plângerea petentului a făcut obiectul dosarului nr. 108/P/2010 al D.N.A. - Serviciul Teritorial C. iar prin Ordonanța din_ s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de corupție reclamate de petent și disjungerea cauzei privitor la celelalte fapte, care fac obiectul dosarului nr. 436/P/2010, dosar care a fost ulterior conexat la dosarul nr. 430/P/2010, întrucât are același obiect și privește aceleași persoane.

Procurorul a apreciat că dosarul pe care îl instrumentează are același obiect și vizează aceleași persoane față de care s-a pronunțat o soluție în dosarul nr. 292/P/2009 și că ulterior adoptării ei, nu au intervenit elemente noi care să conducă la o altă concluzie decât cea dată prin Ordonanța din 30 decembrie 2009 ( de soluționare a acelui dosar ).

În consecință, procurorul a menținut soluția dată în dosarul nr. 292/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, care nu a fost contestată la timp de către petent și a considerat că formularea unei noi plângeri poate fi considerată un tertip de a reintra într-un alt termen de contestarea a noii soluții ce se va adopta.

Referitor la agentul de poliție T. I. s-a precizat în cuprinsul ordonanței atacate de petent, că acesta a fost cercetat în dosarul nr. 293/P/2009, iar prin rezoluția din 06 august 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, urmare a plângerii formulate de C. A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu și trafic de influență, soluție necontestată.

Referitor la agentul de poliție M. O. A., s-a constatat că acesta este soțul lui M. M., însă nu a avut vreo implicare sau influență în soluționarea dosarelor, înregistrate în urma plângerilor formulate de C. A., astfel că procurorul a apreciat că nu se poate reține în sarcina acestuia infracțiunea de trafic de influență sau vreo altă faptă penală.

Plângerea petentului C. A. îndreptată împotriva soluției date de procuror în dosarul nr. 430/P/2010 a fost respinsă de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud ca neîntemeiată prin Ordonanța din 28 iunie 2011, emisă în dosarul nr. 253/II/2/2011.

Analizând plângerea petentului C. A. în raport de actele și lucrările dosarului nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, instanța a constatat că aceasta era întemeiată.

Examinând conținutul dosarului nr. 430/P/2010 s-a constatat că acesta conține în mare parte copii xerox din probele administrate în dosarul nr. 292/P/2009 dar și copii ale unor file din dosarele nr. 293/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

B. -Năsăud, nr. 108/P/2010 al D.N.A. - Serviciul Teritorial C. și nr. 429/VIII/1/_ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., și că singurele probe administrate în dosarul nr. 430/P/2010 sunt: declarațiile olografe ale făptuitorilor M. M. - f. 80, R. M. - f. 81 și C. A. - f. 83 prin care susnumiții arată că au cunoștință de plângerea petentului C. A. și nu doresc să facă alte declarații, procesul-verbal din_, în care se consemnează refuzul făptuitoarei V. L. de a da declarații în prezentul dosar. La acestea se adaugă declarația grefierului-șef de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, Ciuruș S., referitoare la data înregistrării plângerii petentului împotriva soluției date de procuror în dosarul nr. 292/P/2009 și declarația făptuitorului M. O. A.

, care între altele, arată că nu-l cunoaște pe petent și susține netemeinicia acuzațiilor aduse de acesta - f. 199 și f. 200-201.

S-a constatat că în dosarul în care a fost adoptată soluția atacată de petent (nr.430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud), petentul C.

A. nu a fost audiat, astfel că acesta nu a avut posibilitatea să descrie exact faptele imputate făptuitorilor, perioada în care susține că au fost comise și probele cu care înțelege să-și susțină acuzațiile aduse.

S-a apreciat că din conținutul plângerii se desprinde cu claritate împrejurarea că faptele reclamate de petent sunt comise ulterior soluționării dosarului nr. 292/P/2009 prin Ordonanța din 30 decembrie 2009 iar altele nu au fost examinate, deși le-a inserat în cuprinsul unor memorii, și că ascultarea petentului se impunea cu necesitate în contextul în care în cuprinsul plângerii ( f. 8-9 ) acesta a invocat faptul că persoanele cercetate în dosarul nr. 292/P/2009 refuză să dispună continuarea procedurii de acordare a măsurilor de protecție care i se cuvin conform O.G. nr. 68/2003, și că nu a fost dată de procuror o soluție cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă și abuz în serviciu contra intereselor publice.

Prin citarea și ascultarea petentului în acest dosar se putea lămuri concret, ce fapte impută fiecăreia dintre persoanele menționate în plângere și cum sunt probate. S-a apreciat de asemenea că nu a fost efectuat niciun act de cercetare referitor la stadiul în care se află întocmirea dosarului de protecție socială, ulterior adoptării de procuror a soluției de scoatere de sub urmărire penală dată față de făptuitori în dosarul nr. 292/P/2009, pentru a se verifica acuzațiile de obstrucționare a obținerii

drepturilor sale legale, prevăzute de O.G. nr. 68/2003, în modalitatea descrisă în plângere, și că împrejurările relevate mai sus justifică pe deplin susținerea petentului că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 430/P/2010 a fost dată de procuror fără a parcurge faza efectuării "actelor premergătoare"; prevăzută de dispozițiile legale ( art. XVIII pct. 31 din Legea nr. 202/2010 ).

Pentru considerentele arătate instanța a admis, în baza art. 278¹alin. (8) lit. b) Cod procedură penală, plângerea formulată de petentul C. A. și în consecință a dispus desființarea Ordonanței din_ dată de procuror în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud ( menținută prin

Ordonanța din 28 iunie 2011 dată de prim-procurorul adjunct al aceluiași Parchet în dosarul nr. 253/II/2/2011 ) și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii intimați menționați în plângerea petentului, respectiv M. M., R. V. M., V. L. și C. A., cu această ocazie urmând a se dispune citarea și audierea petentului, dându-i-se posibilitatea să descrie exact acuzațiile pe care le formulează, perioada în care au fost comise și persoanele cărora le impută, astfel ca în final să se poată adopta o soluție legală pentru fiecare făptuitor, doar cu privire la faptele pentru care este cercetat.

S-a recomandat evitarea pronunțării unei soluții "globale";, de genul celei dispuse prin Ordonanța atacată, în sensul că față de fiecare făptuitor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru toate infracțiunile: art. 323 alin. (1), (2) Cod penal, art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 314 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 257 Cod penal, art. 264 Cod penal, art. 184 alin. (1) Cod penal ), dat fiind că petentul nu a depus plângere privitor la toate aceste infracțiuni împotriva fiecăruia dintre intimați în parte.

De asemenea, s-a dispus a se verifica stadiul în care se află întocmirea

dosarului de protecție socială al petentului , precum și ce acte au fost întocmite ulterior adoptării Ordonanței din 30 decembrie 2009 dată de procuror în dosarul nr. 292/P/2009, respectiv, dacă s -a continuat procedura de acordare a măsurilor de

protecție care i se cuvin conform O.G. nr. 68/2003 , dacă făptuitorii și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, cu consecința obstrucționării petentului de a beneficia de drepturile conferite de lege unei persoane cu handicap grav, și administrarea oricăror alte probe apreciate utile pentru stabilirea corectă a stării de fapt.

Audiat fiind de către procuror la data de_, petentul C. A. a declarat că își menține plângerile formulate și declarațiile date în_ și_, precum și susținerile exprimate în fața instanței de judecată la adresa tuturor persoanelor despre care a făcut vorbire, arătând, în legătură cu încheierea unui nou contract de asistență socială cu Direcția Generală de Asistență și Protecție Socială B.

-Năsăud, că nu a mai considerat necesară depunerea documentelor cerute de această instituție, și pe care aceasta le deținea, în vederea finalizării contractului, date fiind contractele anterioare, dispoziția instanței civile ca Direcția nominalizată să facă demersuri pentru încheierea unui nou contract, precum și faptul că a depus în mai multe rânduri cereri de acordare a asistenței sociale.

Prin Rezoluția din data de_ a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, dată în dosarul nr.430/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: R. M. V., pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 184 Cod penal și art. 323 Cod penal și instituirea de acțiuni de justiție paralelă; M. M., pentru infracțiunile prev. de

art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 184 Cod penal și art. 323 Cod penal și instituirea de acțiuni de justiție paralelă; N. D., pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 184 Cod penal și art. 323 Cod penal și instituirea de acțiuni de justiție paralelă; V.

L., pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 184 Cod penal și art. 323 Cod penal și instituirea de acțiuni de justiție paralelă; C. A. B., pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 271 Cod penal, art. 184 Cod penal și art. 323 Cod penal și instituirea de acțiuni de justiție paralelă; M. O. A., pentru infracțiunea prev. de art. 257 Cod penal; T. I., pentru infracțiunile prev. de art. 257 Cod penal, art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii publici cu statut special din cadrul Poliției mun. B. și IPJ B. -Năsăud pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal și art. 248 Cod penal (acuzațiile fiind generice la adresa instituției) și instituirea de acțiuni de justiție paralelă, și neînceperea urmăririi penale față de funcționarii de la grefa Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, pentru infracțiunile prev. de art. 289 Cod penal și art. 246 Cod penal (acuzațiile fiind de asemenea generice) și instituirea de acțiuni de justiție paralelă.

Procurorul de caz a constatat că R. M. V., în perioada 2005-2009 a fost director general în cadrul Direcției generale de Asistență Socială și Protecție Socială

B., M. M., director adjunct, N. D. - șefa Serviciului de Protecție de Tip Rezidențial pentru Adulți "Sfântu Luca"; B., C. A. B. - asistent social,

T. I. și M. O. - agenți de poliție în cadrul IPJ B. -Năsăud, și că C. A. a solicitat cercetarea penală a susnumiților pentru comiterea mai multor infracțiuni de abuz în serviciu, nerespectarea hotărârilor judecătorești, fals, trafic de influență, favorizarea infractorului, reclamând faptul că din cauza acestora nu s-a întocmit în formă corespunzătoare dosarul de protecție socială din care lipsește contractul și planul de intervenție pentru asistență socială și îngrijire, că nu i s-au acordat pe timpul internărilor din Centrul de Servicii Sociale B., în perioada 2005 - 2008, beneficiile recunoscute de lege, că nu s-a dat curs unei hotărâri judecătorești și au emis în condiții necorespunzătoare o decizie de obligare la plata unor contribuții lunare, că a fost externat forțat și transportat în mun. B. de către personalul centrului, după care a fost abandonat, el fiind imobilizat în scaunul cu rotile. A reclamat că fiind sesizat Serviciul de Urgență 112 a fost internat în secția de urgență a Spitalului Județean B-N, unde a fost chemat agentul de poliție T. I., dar care a refuzat să se sesizeze din oficiu cu privire la abandonarea sa în stradă, că agentul de poliție M. O. a intervenit pe lângă colegii săi să nu se efectueze cercetări corespunzătoare.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că această plângere a făcut și obiectul dosarului cu nr. 292/P/2009, iar prin ordonanța din data de 30 decembrie 2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiților: V. L.

, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; N. D., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal; R. M.

V., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 Cod penal, și s-a dispus față de cei trei învinuiți aplicarea unor amenzi administrative.

S-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei M. M. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuiții R. M. V., N.

D. M., M. M. și V. L. pentru infracțiunile de: asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal; nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 1 și 2 Cod

Penal; lăsare fără ajutor prev. de art. 315 Cod penal, și neînceperea urmăririi penale față de C. A. B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.

Această soluție a fost comunicată lui C. A. la data de_, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare. Acesta a formulat plângeri împotriva ordonanței la data de_, iar în aceeași zi a și fost înregistrată, respectiv după 25 de zile de la primirea soluției. Constatându-se că plângerea a fost formulată tardiv, dar analizându-se și fondul soluției adoptate, prim-procurorul adjunct, prin ordonanța nr. 41/II/2/2010 din data de_ a respins plângerea formulată de către C. A. și s-a menținut ca legală și întemeiată soluția adoptată de către procuror.

C. A. s-a plâns și de faptul că el ar fi trimis plângerea în termen legal, iar vinovați că aceasta nu a fost înregistrată la timp s-ar face grefierii din cadrul acestei unități de parchet. Verificându-se însă situația la grefa parchetului, dar și din declarația primului-grefier, Ciuruș S., a rezultat faptul că în ziua în care s-a primit prin fax plângerea, a și fost înregistrată de către secretariat, iar prim-procurorul a pus rezoluție de soluționare. în această situație nu poate să fie reținută în sarcina personalului de grefa din cadrul acestui parchet vreo faptă penală.

Considerând că este nedreptățit și față de el se fac abuzuri, C. A. a sesizat și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., reclamând persoanele de care s-a făcut vorbire, dar și procurorul de caz, de comiterea acelorași infracțiuni de abuz în serviciu, fals, nerespectarea hotărârilor judecătorești, favorizarea infractorului, punerea în primejdie a unei persoane cu neputința de a se apăra și trafic de influență. Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 108/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., iar prin ordonanța din data de 04 octombrie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de corupție, comise de către persoanele reclamate, iar cu privire la celelalte fapte, cauza a fost disjunsă, iar faptele au făcut obiectul dosarului nr. 436/P/2010.

În același timp, C. A. a mai făcut o plângere privind aceleași persoane și având același obiect și care au stat la baza întocmirii dosarului nr. 430/P/2010, reclamându-i din nou pe M. M., R. M., V. L. și C. A., pentru comiterea infracțiuni lor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nerespectarea hotărârilor judecătorești, vătămare corporală din culpă, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și instituirea de acțiuni de justiție paralelă. Totodată a solicitat cercetarea agentului de poliție M. O. A. pentru trafic de influență și a agentului de poliție T. I. pentru abuz în serviciu și trafic de influență.

Dosarul 436/P/2010 a fost conexat la dosarul 430/P/2010.

Cu privire la agentul de poliție T. I. s-a precizat faptul că acesta a fost cercetat în dosarul nr. 293/P/2009, iar prin rezoluția din 06 august 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, urmare a plângerii formulate de către C.

A. pentru infracțiunile de abuz în serviciu și trafic de influentă, soluție necontestată.

Cu privire la agentul de poliție M. O. A., s-a constat că acesta este soțul lui M. M., însă nu a avut vreo implicare, vreo influență în soluționarea dosarelor, urmare a plângerilor formulate de C. A., astfel că în sarcina sa nu se poate reține infracțiunea de trafic de influență sau vreo altă faptă penală.

Considerându-se că faptele reclamate și persoanele vizate în dosarul 430/P/2010 sunt aceleași cu cele din dosarul 292/P/2009, prin ordonanța din_ s- a dispus neînceperea urmăririi penale față de R. M. V., M. M., N. D.

, V. L., M. O. A., C. A. B., T. I., funcționari din cadrul grefei Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, funcționari publici cu statut special din cadrul Poliție mun. B. și IPJ B. -Năsăud, pentru infracțiunile reclamate. împotriva acestei soluții C. A. a formulat în termen legal plângere, care prin ordonanța 253/II/2/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestor soluții C. A. a făcut plângere la Tribunalul B. - Năsăud, iar prin Sentința Penală nr. 127/F/2011 instanța a admis plângerea formulată, a desființat ordonanțele procurorului și a trimis cauza în vederea începerii urmăririi penale față de persoanele menționate în plângerea petentului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere faptul că petentul C.

nu a fost audiat, neavând posibilitatea să descrie exact faptele imputate persoanelor reclamate, perioada în care susține că au fost comise, și probele cu care înțelege să-și susțină acuzațiile. S-a apreciat că faptele reclamate de către petent sunt comise ulterior soluționării dosarului nr. 292/P/2009 prin ordonanța din_ . Că persoanele cercetate în acest dosar refuză să dispună continuare procedurii de acordare a măsurilor de protecție care i se cuvin conform OG nr. 68/2003. S-a apreciat că nu a fost dată de către procuror o soluție cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă și abuz în serviciu contra intereselor publice. S-a apreciat că nu au fost efectuate acte de cercetare referitor la stadiul în care se află întocmirea dosarului de protecție socială, ulterior adoptării de către procuror a soluției de scoatere de sub urmărire penală în dosarul nr. 292/P/2009, pentru a se verifica acuzații de obstrucționare a obținerii drepturilor sale legale. S-a apreciat că s- a pronunțat o soluție "globală" în sensul că față de fiecare făptuitor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru toate infracțiunile în contextul în care petentul nu a depus plângere privitor la toate aceste infracțiuni împotriva fiecăruia dintre persoanele reclamate.
Din declarația lui C. A. din data de_, rezultă faptul că-și menține și susține în continuare plângerile formulate împotriva soluțiilor pronunțate de către procuror și precizările făcute în fața instanței de judecată, față de toate persoanele de care a făcut vorbire în acestea nemaifiind cazul să reia aceste declarații.
Prin Sentința Civilă nr. 96/CA/2010 din 23 martie 2010 a Tribunalului B. - Năsăud, s-a dispus anularea Deciziei nr. 155/_ emisă de Consiliul Județean B.
-Năsăud - Comisia de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap, care a fost obligată să facă demersurile necesare pentru încheierea unui nou contract pentru acordarea de servicii sociale privind pe C. A. .
Din adresa DGASPC (fila 245) rezultă că în baza acestei hotărâri judecătorești prin care DGASPC B. -Năsăud a fost obligată să facă demersurile încheierii unui nou contract pentru acordarea de servicii sociale cu C. A. a fost trimisă adresa înregistrată la DGASPC sub nr. 15483 din_ prin care i s-a comunicat acestuia documentația necesară conform procedurii de lucru din cadrul Serviciului Rezidențial pentru Adulți, în vederea admiterii într-un Centru Rezidențial. C. A. nu s-a prezentat și nu a depus documentele solicitate și în consecință nu s-a putut încheia un nou contract.
Modalitatea prin care se realizează admiterea în Centrele Rezidențiale este reglementată de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor cu handicap și Hotărârea privind evaluarea persoanelor adulte cu handicap unde în art. 17 alin. 1 se specifică "în vederea admiterii în Centre Publice Rezidențiale sau de zi, persoana cu handicap, ori reprezentantul legal al acesteia va depune și va înregistra o cerere în acest sens la Primăria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap, primăria urmând să o transmită în termen de maxim
5 zile lucrătoare la registratura DGASPC", însoțită de documentele necesare, respectiv: certificat de încadrare în grad de handicap, acte medicale din care să rezulte boala de care suferă, adeverință de la medicul de familie, cerere adresată DGASPC, anchetă socială de la Primăria de domiciliu sau ancheta DGASPC, dovada prin care Primăria a încercat să identifice soluții pentru menținerea în comunitate, documente privind situația locativă, adeverință de venit, decizie pensie în copie, adeverință de salarizare pentru aparținători de la locul de muncă, declarația copiilor, pe proprie răspundere, că sunt de acord cu internarea persoanei în cauză, analize medicale recente.
În legătură cu aceste aspecte, C. A. a arătat faptul că a primit de la DGASPC această adresă, prin care i s-a comunicat necesitatea întocmirii acestui dosar. A considerat însă că nu este necesar să mai întocmească un alt dosar cu actele solicitate, întrucât la Direcție existau toate aceste acte și în baza cărora Direcția trebuia să încheie un nou contract de asistentă socială. A considerat că nu este necesar să trimită aceste acte și să facă o nouă cerere de încheiere a acestui contract întrucât el anterior făcuse mai multe cereri în acest sens.
Procurorul a apreciat că se poate deci constata că C. A. în plângerea formulată în acest dosar se referă la aceleași persoane și la aceleași fapte în care s-a pronunțat o soluție în dosarul 292/P/2009, adăugându-se doar agenții de poliție T. I. și M. O. A., și că în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 Cod penal, prin acțiunile sau inacțiunile funcționarilor publici, care fac obiectul cercetărilor, C. A. nu a suferit vătămări corporale, neputându-se reține această faptă.
În ceea ce privește infracțiunea intitulată "instituirea de acțiuni de justiție paralelă" această faptă nu este prevăzută de legea penală română, iar în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, nerespectarea hotărârilor judecătorești, asociere în vederea comiterii de infracțiuni, urmează a se face aplicarea principiului "non bis in idem" stabilit în art. 4 al Protocolului nr. 7 CEDO, care se aplică și în faza urmăririi penale atunci când o persoană este urmărită sau cercetată penal a doua oară pentru aceeași faptă și există o soluție dispusă definitivă prin neatacarea în termen (dosar 292/P/2009).
S-a arătat de asemenea că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, începând cu anul 2010, hotărârea tribunalului fiind din_, noul contract de acordare de servicii sociale pentru C. A. (în situația în care cel anterior a fost anulat), nu s- a încheiat nu din vina DGASPC, a funcționarilor acestei instituții.
Prin Rezoluția din data de_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. 159/II/2/2012, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de C. A. împotriva ordonanței emisă de procuror la data de 28 februarie 2012 în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, constatându-se că procurorul de caz a reținut o corectă stare de fapt, raportat la elementele concrete ale speței, relevate de o judicioasă interpretare a mijloacelor de probă aflate la dosar, întrucât cercetările penale efectuate nu au relevat existența vreunui indiciu privind exercitarea acțiunilor specifice laturilor obiective ale infracțiunilor ce fac obiectul cauzei, iar persoanele cercetate nu au avut nici un moment intenția de a leza interesele legale ale persoanei vătămate. Singurul motiv pentru care, până în prezent, nu a fost întocmit un nou contract de asistență socială în favoarea petentului, este că acesta a refuzat să pună la dispoziția funcționarilor din cadrul Direcției documentele solicitate, care urmau a fi avute în vedere de comisie pentru reanalizarea situației persoanei vătămate și pentru stabilirea măsurilor sociale ce se impun a fi luate în favoarea acesteia.
Plângerea formulată de petentul C. A., în temeiul disp.art.278/1 Cod procedură penală, împotriva soluției procurorului - obiectul prezentului dosar, este fondată.
Examinând cu prioritate apărările intimatului R. M. V., potrivit cărora plângerea formulată de petentul C. A. este inadmisibilă, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, deși s-a invocat faptul că, potrivit dispozițiilor art.
278 alin. 2 Cod procedură penală, "plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă";, este de observat faptul că textul legal menționat este incident în cazul plângerii contra actelor procurorului, alte decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, în privința acestora din urmă fiind incidente disp.art.278/1 Cod procedură penală.
Nu se poate afirma că rezoluția prim-procurorului nu reprezintă altceva decât un act de control, un act emis în cadrul unei proceduri administrative, el nesoluționând și neevocând fondul cauzei, și că în consecință verificarea legalității și temeiniciei acestui act excede limitelor prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, întrucât nu este posibil ca în privința rezoluției procurorului să se aplice disp.art.278/1 Cod procedură penală, iar în privința soluției prim-procurorului să fie aplicate alte dispoziții legale, întreaga procedură (plângerea împotriva soluției procurorului, cât și cea formulată împotriva soluției procurorului ierarhic superior) fiind reglementată de disp.art.278/1 Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că Decizia nr.57/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din_, pronunțată în interesul legii, invocată de intimatul R. M. V., care stabilește în mod obligatoriu că "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278/1 alin. 1 Cod
procedură penală, este inadmisibilă";, nu este aplicabilă în prezenta cauză, vizând cu totul alte situații, după cum o arată și conținutul său.
În acest sens, prin Decizia nr.2446/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- secția penală, s-a reținut că, întrucât petiționarul a parcurs toate etapele enumerate în dispozițiile art. 275 - art. 278¹alin. (1) C. proc. pen., respectând termenele pentru introducerea plângerilor succesive, întemeiate pe prevederile legale enunțate, nu se poate ajunge la concluzia că învestirea instanței este limitată - respectiv circumscrisă soluționării numai a plângerii petiționarului împotriva rezoluției dată de procurorul ierarhic superior, și aprecierea acesteia ca fiind inadmisibilă, cu motivarea că ar excede cadrului procesual instituit prin dispozițiile art. 278¹alin. (1) C. proc. pen.
Instanța supremă a arătat că manifestarea de voință a petiționarului, în sensul că este nemulțumit de soluția de netrimitere în judecată rezultă, cu claritate, din toate demersurile pe care le-a efectuat pe parcursul judecării cauzei, acesta parcurgând toate etapele prevăzute în dispozițiile art. 275 - art. 278¹C. proc. pen., pentru soluționarea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, și că interpretarea ce ar fi dată voinței petiționarului, în sensul că prin ultima plângere formulată ar fi vizat numai rezoluția procurorului ierarhic superior, rezoluție ce nu face parte din categoriile de acte supuse controlului judecătoresc, enumerate strict în art. 278¹C. proc. pen., este greșită.
Totodată, instanța supremă a arătat că dislocarea plângerii petiționarului de toate celelalte etape parcurse de aceasta, cuprinse în dispozițiile art. 275 - art. 278¹C. proc. pen. și aprecierea că o astfel de plângere este inadmisibilă, încalcă, în mod nejustificat, voința părții, care permanent și neechivoc a vizat prin plângerile formulate rezoluția procurorului.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a apreciat că în mod just procurorul a reținut că în cauză se aplică principiul "non bis in idem";, raportat la infracțiunile comise la data de_ și la data de_, cercetate în cadrul dosarului nr.292/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, în care s-a pronunțat Ordonanța din data de_ (în cadrul dosarului respectiv procurorul de caz având în vedere și plângerile din_ și_ ), iar reluarea cercetărilor penale derulate nu mai poate fi efectuată, chiar dacă stării de fapt reținute i s-ar da o altă încadrare juridică (art.4 Protocolul 7 CEDO).
S-a apreciat de asemenea că din analiza plângerilor succesive, date în dosarul penal nr.430/P/2010, și a declarației petentului, dată în fața procurorului la data de_, în același dosar, rezultă faptul că acesta solicită în esență acordarea de servicii sociale, nu neapărat în forma internării sale într-un centru rezidențial, ci chiar și într-o variantă alternativă acesteia, nemulțumirea sa fundamentală vizând faptul că este lipsit de protecție socială (începând cu perioada ulterioară externării sale din CSS B.
, și ulterior soluționării dosarului nr.202/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
-Năsăud până în prezent), din vina persoanelor cu atribuții în domeniu, care au refuzat întocmirea planului individual de asistență și îngrijire, precum și a membrilor comisiei de evaluare socio-medicală, nenominalizați, a căror cercetare penală o solicită.

Instanța reține că, deși prin Sentința penală nr.127/F/2011 a Tribunalului B.

-Năsăud s-a dispus începerea urmăririi penale, raportat la făptuitorii-intimați M.

M., R. V. M., V. L. și C. A., dispunându-se ascultarea petentului, pentru ca acesta să precizeze ce fapte impută fiecăreia dintre persoanele menționate

în plângere și cum sunt probate, nu s-a efectuat în mod complet acest lucru, consemnându-se în declarația luată petentului doar faptul că acesta își menține plângerile din_ și_ .

Se apreciază că pentru lămurirea cauzei se impune a se rearăta în mod exact care sunt persoanele asupra cărora se aduc acuze (cu indicarea numelui acestora, a calității sau funcției ocupate în vreuna din instituțiile sociale menționate de petent), care sunt faptele ce se impută fiecăreia dintre ele (raportat la nemulțumirile petentului), cu arătarea concretă a conținutului acestora, a perioadei în care au fost comise, urmând a fi verificată pentru fiecare din persoana acuzată perioada în care a avut atribuții de protecție socială și modul de exercitare a acestora raportat la situația petentului.

Aceasta întrucât conform procesului-verbal încheiat la data de_ de către organele de poliție, numita V. L. a declarat că din data de_ nu mai lucrează la complexul de servicii specializate care includea și sectorul unde a fost internat C. A. (ori, perioada de lipsă a protecției sociale reclamată este cea ulterioară datei de_ ), potrivit adresei nr.97035/_, emisă de Consiliul local al municipiului B. -Serviciul Public comunitar local de Evidență a Persoanelor- Serviciul stare civilă rezultă că numita M. M. a decedat la data de_ (existând posibilitatea ca anterior acestei date să nu fi exercitat sarcini de serviciu, datorită stării de sănătate precare), dar mai ales faptului că petentul a formulat mai multe plângeri ulterior instrumentării dosarului nr.292/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud-inclusiv cea din data de_, în care sunt nominalizate sau nu persoane acuzate de faptul că datorită acestora este lipsit de protecție socială (în privința unora petentul afirmă că nu le cunoaște, afirmând despre unele doar că sunt membri ai comisiei de evaluare), conținutul concret al faptelor de care sunt acuzate nu este expus cu claritate, și se impune reținerea unei stări de fapt unitare.

Se va verifica de asemenea situația actuală a petentului în ceea ce privește acordarea de protecție socială, dacă beneficiază de vreuna, dacă a fost analizată vreo măsură alternativă celei de internare într-un centru rezidențial, care a fost derularea procedurilor pentru luarea de astfel de măsuri (mai ales dat fiind faptul că petentul figura deja în evidențele speciale în acest sens, ca persoană ce necesită protecție socială), cu raportare la dispozițiile legale speciale în materie, și dacă persoanele acuzate sau cele care ar rezulta în urma verificărilor că au atribuții specifice în domeniul prestării de servicii sociale (chiar dacă nu sunt indicate de petent, dar în urma cercetărilor vor fi identificate) și-au încălcat atribuțiile în modalitatea expusă de petent.

Toate aceste aspecte vor fi verificate prin luarea unei declarații detaliate petentului, care să furnizeze informații concrete despre aspectele arătate mai sus, prin efectuarea de cercetări la instituția reclamată, concretizate în înscrisuri, audieri de martori (familie, angajații instituției reclamate, persoanele acuzate de comiterea faptelor pentru care s-a formulat plângere), urmând a se administra orice probă ce va fi apreciată ca necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Se vor avea în vedere și considerentele exprimate în Decizia civilă nr.403/2008 a Curții de Apel C. - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în cadrul cărora s-a arătat că "obligațiile rezultate din dispozițiile instituite de O.G. nr.68/2003 nu se rezumă la un simplu demers legat de identificarea nevoii sociale

prin efectuarea anchetei (sociale), ci presupune luarea unor măsuri și acțiuni, în vederea reducerii efectelor de criză, activități și servicii de consiliere. Singura acțiune a intimatei-pârâte (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B.

) s-a rezumat la solicitarea adresată primăriei, fără a se urmări ulterior situația și fără a se lua alte măsuri, deși din demersurile repetate înaintate acestei autorități rezultă că reclamantul se afla într-o situație dificilă și solicita consilierea, incluzând sprijin pentru internare, dată fiind dizabilitatea în care se găsește, nu este suficientă în condițiile prevăzute de actul normativ menționat";.

În acest sens, este de observat că, referitor la situația dificilă în care se găsește petentul, chiar procurorul de caz constată, la data de_, că, deplasându-se la domiciliul petentului, "s-a constatat că nicio persoană nu era acasă. S-a luat legătura cu vecinul său, Coptil G., care a comunicat faptul că numitul C. A. probabil că este acasă, dar din cauza faptului că este paralizat, nu poate să răspundă. A mai spus că soția și fiica acestuia nu se află la domiciliu, probabil sunt la serviciu";.

Pentru aceste considerente, în baza disp.art.278/1 al.8 lit.b Cod procedură penală va fi admisă plângerea formulată de petentul C. A. împotriva Rezoluției procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Rezoluția prim- procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 159/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, pe care le desființează, și va fi trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Conform art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.193 Cod procedură penală, consecutiv soluției de admitere a plângerii formulate de petent, va fi respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul R. M. V. ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite plângerea formulată de petentul C. A., fiul lui Gheorghe și Nastasia, născut la data de_ în Romuli, jud. B. -Năsăud, domiciliat în B., str. V. C., nr. 7B, jud. B. -Năsăud, CNP-1., împotriva Rezoluției procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Rezoluția prim-procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 159/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.

-Năsăud, pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul R. M. V. ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. A. R. M.

Red/dact G.A/R.M _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

COPIA DISPO ZITIVULUI SENTINȚEI PENALE NR. 43/F/2013

-Năsăud, pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul R. M. V. ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. A. R. M.

Pentru conformitate cu originalul,

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ din _

Către,

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL

B. -NĂSĂUD

Prin Sentința penală nr. 43/F/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul cu nr. de mai sus, privind pe petentul C. A., fiul lui Gheorghe și

Nastasia, născut la data de_ în Romuli, jud. B. -Năsăud, domiciliat în B., str. V. C., nr. 7B, jud. B. -Năsăud, CNP-1., s-a admis plângerea formulată împotriva Rezoluției procurorului din data de_, dată în dosarul nr. 430/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, menținută prin Rezoluția prim-procurorului din data de_ dată în dosarul nr. 159/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, privind pe petenta Sigmirean Ana, pe care le desființează și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Dosarul conține 58 file și are atașate dosarele nr._ - 34 file al Judecătoriei B. ,_ - 26 file al Tribunalului B. -Năsăud, 430/P/2010-318 file și 159/II/2/2012-7 file ale Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud.

PREȘEDINTE GREFIER

G. A. R. M.

← Sentința penală nr. 68/2013. Plângerea împotriva soluţiilor...		Sentința penală nr. 373/2013. Plângerea împotriva... →

Sentința penală nr. 43/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Sentința penală nr. 43/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată