Sentința penală nr. 508/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 508/2013
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013 Instanța compusă din:
Președinte: A. Ț. Grefier: A. B.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe petenta SC U. L. CORPORATI. I. SA și pe făptuitorii T. R. și G. B., cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
La data de_ s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. plângerea petentei SC U.
L. CORPORATI. I. SA împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penală din_, emisă în dosarul nr. 41P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a rezoluției nr. 707/II/2/2013 din data de_ față de numiții G. B. A. și R. T., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 din C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen. și a rezoluției nr. 707/II/2/2013 din data de_ a prim procurorul parchetului prin care s-a respins plângerea împotriva soluției.
Petenta a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției nr. 41/P/2011 din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale fața de persoanele sus-menționate, pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunilor de înșelăciune și abuz de încredere.
În motivarea plângerii formulate petenta susține că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală deoarece nu cuprinde indiciile sau probele care au fost de natură să ducă la adoptarea ei, organele de urmărire penală limitându-se doar la a constata o stare de fapt eronată și la a enunța o opinie personală.
Petenta critică sub aspecte de netemeinicie și nelegalitate rezoluția, arătând că în concret în cauză, subzistă elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, arătând că, pe de o parte, în dosar nu au fost efectuate toate actele necesare aflării adevărului și în special cele dispuse de către instanța de judecată, iar pe de altă parte apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art. 10 lit. d C.pr.pen. în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, întrucât în concret învinuiții ar fi indus în eroare petenta pe parcursul executării contractului prin neplata ratelor de leasing și înstrăinarea frauduloasă a acestora.
Analizând prezenta plângere prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și raportat la dispozițiile legale în materie, tribunalul constată următoarele:
La data de_, persoana vătămată S.C. U. L. Corporation I. S.A. a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor G. B. A. și R. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al 1, 3, 5 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prev. de art. 290 al. 1 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. și furt, prev. de art. 208 C. pen., constând în aceea că, a fost indusă în eroare cu privire la adevărata lor intenții de către făptuitorii G. B. A. și R. T. cu ocazia încheierii, la data de_, a 2 contracte de leasing cu S.C. "A&T COMPUTERS GROUP"; S.R.L., administrată de cei doi, având ca obiect cedarea folosinței a două autoturisme marca BMW, în valoare totală de 121 760 euro cu TVA (conform facturilor de achiziție) și care, după notificarea de reziliere a contractelor de leasing pentru motivul neplății ratelor nu au predat autoturismele, ba, mai mult, au creat aparența că acestea ar fi fost sustrase în B., în fapt existând suspiciunea că le-ar fi înstrăinat către alte persoane, care le-ar fi înmatriculat pe numele lor prin folosirea de înscrisuri falsificate.
Prin rezoluția din data de_, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de SC
"A&T Computers Group"; S.R.L., G. B. A. și R. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3, 5 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1 C.pen., uz de fals, prev. de art. 291 C.pen. și furt, prev. de art. 208 C.pen.
La data de_, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a admis plângerea formulată de SC U. L. Corporation I. SA, a infirmat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și a dispus continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. (1), (3), (5) C.pen.
Ulterior, prin rezoluția din data de_, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de SC "A&T COMPUTERS GROUP"; SRL, G. B. A. și R. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3, 5 C. pen.
S-a argumentat în sensul că făptuitorii nu au achitat restul ratelor de leasing și nu au restituit autoturismele, întrucât acestea le-ar fi fost sustrase, aspecte care fac obiectul cercetărilor în două dosare penale aflate în instrumentarea organelor judiciare din mun. B., dosare constituite în urma formulării de plângeri penale de către cei doi, astfel că nu a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că făptuitorii au indus și menținut în eroare cocontractantul SC U. L. Corporation I. SA.
Prin sentința penală nr. 265/_ a Tribunalului C. s-a admis plângerea formulată de către persoana vătămată împotriva soluției și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea începerii urmăririi penale față de G. B. A. și R. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3, 5 C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen. Instanța e reținut că, atâta timp cât nu se soluționează dosarele având ca obiect sustragerea celor două autoturisme de către organele judiciare din mun. B., nu se poate pronunța o soluție procedurală în prezentul dosar penal. De asemenea, s-a subliniat caracterul puțin probabil al sustragerii autoturismelor în modul descris de cei doi, ceea ce conduce la concluzia unei probabile înstrăinări frauduloase a autoturismelor, în detrimentul persoanei vătămate. Coroborând acest aspect cu valoarea ridicată a autoturismelor, cu plata unui număr redus de rate, cu împrejurarea că perioada în care cei doi făptuitori au declarat că se gândesc să vândă autoturismele coincide cu momentul la care SC
"A&T COMPUTERS SRL"; a fost preluată de către SC "Dual Convex Place"; S.R.L., ultima radiată la data de_, se ajunge cel puțin la suspiciunea rezonabilă că este posibil ca autoturismele să fi fost înstrăinate odată cu "firma";, caz în care se poate discuta de infracțiunea de înșelăciune. Pentru stabilirea situației de fapt, instanța a dispus să se stabilească locația actuală a autoturismelor.
După admiterea plângerii, prin rezoluția nr. 41/P/2011 din_, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G. B. A. și R. T., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 din C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen. și a rezoluției deoarece există anumite impedimente la punerea în mișcare a acțiunii penale care fac imposibilă începerea urmăririi penale față de cei doi.
Astfel, s-a avut în vedere faptul că, același prejudiciu (în speță, valoarea însumată a celor două autoturisme), nu se poate produce de același subiect activ în dauna aceluiași subiect pasiv prin două infracțiuni de rezultat, îndreptate ambele contra patrimoniului și care presupun
ambele cauzarea de pagube persoanei vătămate. De aceea, nu se poate dispune începerea urmăririi penale față de cei doi făptuitori și cu privire la infracțiunea de înșelăciune și cu privire la cea de abuz de încredere, cele două infracțiuni excluzându-se reciproc. Cu alte cuvinte, fie G. B. A. și R. T. au indus în eroare pe SC U. L. Corporation I. SA, determinând-o pe aceasta să ia decizii păgubitoare pentru sine (remiterea bunurilor), intrând în posesia autoturismelor fără un titlu valabil încheiat (acesta fiind viciat prin doi), fie au contractat cu bună-credință, iar ulterior au dispus pe nedrept de autoturismele deținute în baza titlului valabil conferit de aceasta. Din niciun act de cercetare efectuat în cauză nu rezultă că reua-credință din partea făptuitorilor ar fi intervenit încă de la momentul încheierii contractelor de leasing cu persoana vătămată. Astfel, făptuitorii nu au prezentat societății de leasing ca adevărată vreo faptă mincinoasă sau ca mincinoasă una adevărată. în acest sens, nu se poate reține inducerea în eroare cu privire la adevărata intenție de folosire cu bună-credință a bunurilor societății în schimbul plății unei sume de bani, astfel cum susține persoana vătămată în plângere, căci ar însemna ca, de fiecare dată când nu mai este executat un contract, această neexecutare să se transforme în infracțiunea de înșelăciune, reaua-credință ulterioară retroactivând până la momentul însuși al nașterii acordului de voință. Este adevărat că, uneori, împrejurări obiective trădează reaua-credință ab initio a cocontractantului, cum ar fi, de pildă, cazul în care înstrăinează bunul sau dispare imediat. în speță, chiar dacă o atare ipoteză nu este pe deplin exclusă, nu poate fi reținută dincolo de un dubiu mai mult decât rezonabil, căci înstrăinarea societății și dispunerea pe nedrept de autoturisme sunt activități ce au survenit la un moment mult ulterior încheierii contractelor (aproximativ 18 luni) și după ce făptuitorii plătiseră o parte din rate (17, respectiv 18). Or, dacă intenția făptuitorilor ar fi fost de la început una frauduloasă, aceștia nu ar fi achitat atâtea rate.
De aceea, fiind în imposibilitate obiectivă de a produce un mijloc de probă în sens contrar celor afirmate, nu putem reține decât că reaua-credință din partea făptuitorilor a intervenit odată cu refuzul de înapoiere a autoturismelor, la care ne vom referi în continuare. De altfel, în motivarea sa, instanța arată că s-ar putea vorbi cel mult de o înșelăciune în executarea contractului, deci de o rea-credință apărută ulterior.
La data de_, în acord cu prevederile contractuale, S.C. U. L. Corporation I. S.A. a procedat la rezilierea ambelor contracte de leasing, pentru motivul neplății ultimelor rate scadente. Drept urmare, proprietarul a notificat utilizatorul să restituie autoturismele obiect al contractelor cel mai târziu până la data de_, solicitare căreia făptuitorii nu i s-au conformat motivând că autoturismele fuseseră sustrase în B., la data de_ . Din verificările efectuate, a rezultat faptul că, într-adevăr, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 B. au fost înregistrate două plângeri penale, formulate de către cei doi făptuitori, relativ la sustragerea celor două autoturisme obiect al contractelor de leasing. Chiar dacă acest aspect este cel puțin improbabil, fiind mult mai plauzibilă ipoteza unei dispuneri pe nedrept de autoturisme de către făptuitori, ceea ce realizează în mod cert conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz de încredere, cercetările nu pot fi derulate sub acest aspect, datorită împrejurării că persoana vătămată nu a formulat plângerea în termenul de 2 luni, instituit de art. 284 C.pr.pen. Astfel, observăm că această infracțiune s-a putut realiza, în concret, fie prin dispunerea pe nedrept de bunuri, anterior datei de_, fie cel mai târziu la această dată, prin refuzul nejustificat de restituire în urma solicitării de restituire ca urmare a rezilierii contractului, astfel cum arată partea vătămată. De la acest moment, când s-a constatat refuzul nejustificat de a restitui autoturismele, a început să curgă termenul de 2 luni la care am făcut referire. Or, persoana vătămată a formulat plângerea abia la data de_, cu mult după expirarea termenului.
Tribunalul Cluj nu a avut în vedere acest aspect când a dat dispoziție parchetului să înceapă urmărirea penală față de făptuitori pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, astfel că nu se poate da curs acestei dispoziții, o împrejurare care nu a făcut obiectul analizei instanței împiedicând, potrivit prevederilor legale, acest lucru.
Este important de subliniat faptul că nu poate fi reținută nici infracțiunea de înșelăciune cu ocazia executării contractului (la care pare să se oprească instanța penală și la care persoana vătămată face referire o singură dată în cuprinsul plângerii, argumentarea sa
axându-se în totalitate pe ipoteza inducerii în eroare la momentul încheierii contractelor), căci, dată fiind rezilierea contractelor la data de_, ulterior acestui moment nu se mai poate vorbi de executarea contractului, desființat unilateral de proprietar. Pe de altă parte, eventuala înstrăinare a autoturismelor dobândite în baza unui titlu valabil, anterior rezilierii acestuia, realizează doar conținutul infracțiunii de abuz de încredere, nu și pe cel al infracțiunii de înșelăciune. Altminteri, ar însemna reținerea infracțiunii de înșelăciune în convenții în detrimentul celei de abuz de încredere în toate situațiile de dispunere pe nedrept de un bun deținut în baza unui contract cu executare succesivă, deși conținutul celor 2 infracțiuni este clar delimitat, astfel cum am arătat mai sus.
S-a reținut că însăși instanța face referire în mod repetat la înstrăinarea frauduloasă a bunului obiect al contractului de leasing, ceea ce, raportat și la probele administrate și care pot fi administrate în cauză, realizează conținutul constitutiv doar a infracțiunii de abuz de încredere. Înstrăinarea părților sociale la o societate către alte persoane fizice nu poate echivala cu o inducere în eroare în executarea contractului, căci subiectul de drepturi și obligații contractuale, parte în contract, rămâne aceeași societate - chiar dacă aceasta, ulterior cesiunii, își schimbă ulterior denumirea, cum s-a întâmplat în cazul de față - și singura obligată față de cocontractant, răspunzând cu patrimoniul propriu, diferit de patrimoniile persoanelor fizice care, vremelnic, o reprezintă.
În final, se referă la practica constantă a societăților de leasing, care, în toate cazurile de nerestituire a bunurilor obiect al contractelor reziliate sau dispariție a acestora, formulează plângere (și) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, pentru a eluda dispozițiile art. 284 C. pr. pen., care instituie un termen imperativ de formulare a plângerii prealabile, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai sesiza organele judiciare penale.
Având în vedere, așadar, că reaua-credință anterioară sau concomitentă încheierii contractelor nu doar că nu poate fi dovedită prin probe, ba este chiar pusă serios la îndoială de cele administrate și că plângerea pentru infracțiunea de abuz de încredere (care, în opinia parchetului, subzistă pe deplin) a fost tardiv formulată, este inutil a mai administra probe în vederea stabilirii locației actuale a autoturismelor proprietatea S.C. U. L. Corporation I.
și care, în plus, fac obiectul unui contract de garanție avându-1 ca beneficiar tocmai pe proprietar.
Împotriva aceste rezoluții S.C. U. L. Corporation I.F.N. S.A. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, însă prin rezoluția nr. 707/II/2/2013 din data de_ dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a respins plângerea formulată de S.C. U. L. Corporation I.F.N. S.A. împotriva rezoluției nr. 41/P/2011 din_, ca fiind neîntemeiată.
Examinând plângerea formulată de către S.C. U. L. Corporation LF.N. S.A. împotriva rezoluției nr. 41/P/2011 din_ a Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, tribunalul consideră că aceasta este întemeiată în considerarea următoarelor aspecte:
Prin sentința penală nr. 265/_ a Tribunalului C. s-a dispus admiterea plângerii formulate de către petentă și trimiterea dosarului procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor G. B. și T. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 3, 5 C. pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen., fiind indicate în concret cercetările care se impun a fi efectuate în vederea elucidării tuturor împrejurărilor cauzei.
În ciuda acestui fapt, prin rezoluția din data de_ procurorul a dispus din nou, neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori limitându-se la a da o nouă interpretare actelor de la dosar, fără a efectua nici un demers dintre cele la care a făcut referire judecătorul atunci când a admis plângerea petentei, aceasta aflându-se exact în aceeași situație de a nu cunoaște ce anume s-a întâmplat cu cele două autoturisme, deși la o simplă lecturare a actelor de la dosar, transpare existența unei înțelegeri frauduloase între cei doi făptuitori, însă în lipsa unor verificări suplimentare, este imposibil a se face un pas înainte în acest dosar.
În opinia noastră, în situația dată procurorul a încălcat prevederile art. 273 alin 11C.p.pen. potrivit cărora: în cazul în care " instanța, potrivit art. 2781, a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea
începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penala, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de proba indicate.";
Dincolo de aspectele de ordin procedural invocate de procuror referitoare la termenul de introducere a plângerii din perspectiva infracțiunii de abuz de încredere, celelalte observații ale procurorului sunt consecința unei interpretări personale a stării de fapt raportat la niște date incomplete și insuficiente, sens în care considerăm că adoptarea unei soluții cel puțin sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, este intrinsec legată de stabilirea cu exactitate a destinației celor două autoturisme, și pe cale de consecință, de soluționarea dosarelor privind sustragerea acestora, soluția cea mai potrivită fiind reunirea la dosarele de furt calificat a prezentului dosar și stabilirea exactă a locului unde se află cele două autoturisme, ce anume s-a întâmplat cu acestea ori dacă cei doi făptuitori au vreo implicare în dispariția lor.
În același sens, arătăm că la dosarul cauzei nu există nici un fel de dovadă că s-a încercat localizarea autoturismelor, deși acest lucru era posibil fiind dotate cu GPS și nici nu s- a încercat elucidarea condițiilor în care a avut loc cesionarea firmei SC A&T Computers Grup SRL către SC Dual Convex Place SRL și ce anume s-a întâmplat cu autovehiculele având în vedere că contractele de leasing au fost încheiate de petentă cu această societate.
Mai mult, simpla lecturare a declarațiilor celor doi făptuitori relevă intenția acestora de a înstrăina autovehiculele, sens în care au efectuat și o serie de demersuri care au rămas fără rezultat, context în care au expus cele două autoturisme de lux într-o parcare din B., situată într-o zona intens circulată, fără a fi obținut în prealabil acordul societății de leasing și fără a se preocupa de siguranța acestora, pentru ca la scurt timp să constate dispariția lor, într- un moment care coincide cu acela al înstrăinării firmei SC A&T Computers SRL.
Într-o atare situație, considerăm că petenta nu beneficiat de o anchetă efectivă, deși este evident că, aceasta are nu numai interesul legitim, ci si dreptul ca prin ancheta desfășurată în urma plângerii pe care a formulat-o, să fie elucidate împrejurările semnalate, iar concluziile anchetei să fie întemeiate pe analiza efectivă si coerentă a motivelor invocate in plângere, precum si a utilității și concludenței probatoriului propus prin aceasta.
Pentru aceste considerente, în baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.p.pen., instanța va admite plângerea formulată de S.C. U. L. Corporation I. S.A. împotriva rezoluției procurorului din_, emisă în dosarul nr.41/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G. B. A. și R. T., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1, 3 și 5 C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen. și împotriva rezoluției nr. 707/II/2/2013 dată de prim procurorul parchetului la data de_, pe care le va desființa și va dispune trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva susnumiților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1, 3 și 5 C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen., ocazie cu care se vor elucida condițiile în care a fost cesionată firma SC A&T Computers Grup SRL către SC Dual Convex Place SRL și ce s-a întâmplat cu autovehiculele cu acea ocazie, se va stabili locația actuală a autovehiculelor, se vor solicita informații din dosarul de furt calificat și se vor administra orice fel de mijloace de probă pentru aflarea adevărului.
Se va respinge cererea făptuitorului G. A. B. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocațial.
În baza art.192 al.3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.p.pen. admite plângerea formulată de SC U. L. CORPORATI. I. SA cu sediul în B., str. Ghețarilor nr. 23-25, sector 1, împotriva rezoluției procurorului din_, emisă în dosarul nr.41/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G. B. A.
, fiul lui Pompei și Viorica, născut la data de_, dom. în C. -N., str. Trifoiului nr. 53, corp 2, ap. 3, jud. C. și R. T., fiul lui I. și G., născut la data de_, dom. în C. -N.
, str. Ana Aslan nr. 11, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1, 3 și 5 C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen. și împotriva rezoluției nr.707/II/2/2013 dată de prim procurorul parchetului la data de_, pe care le desființează și dispune trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva susnumiților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 3 și 5 C.pen. și abuz de încredere, prev. de art. 213 C.pen.
Respinge cererea făptuitorului G. A. B. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocațial.
În baza art.192 al.3 C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ț. A. B.
Red. 2 ex./A.Ț./D.M.
_
| ← Sentința penală nr. 269/2013. Plângerea împotriva... | Sentința penală nr. 124/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
