Sentința penală nr. 713/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA PENALĂ NR.713
Ședința publică din 05 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE :A. S. -F. - judecător
GREFIER: L. M. I.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: L. B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cauzei penale cu nr. de mai sus având ca obiect plângerea formulată de petentul S. V. , cu domiciliul procesual ale la Oficiul Poștal nr.1 - B. M., căsuța poștală nr.197, județul
M. împotriva rezoluției din_ dată în dosarul nr.152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, privind pe făptuitorul Ș.
I. -A. , domiciliat în V. de Sus, str. 22 Decembrie, bl.T8, sc.B, ap.5, județul M. .
Se constată faptul că toate susținerile și concluziile au fost consemnate în încheierea din 28 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea soluției fiind amânată pentru data de 05 decembrie 2013 când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Asupra cauzei penale de față,
La data de_ a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș plângerea formulată de petentul S. V. împotriva rezoluției din_ dată în dosarul nr. 152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Maramureș, menținută prin rezoluția din_ dată în dosar nr. 845/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Prin plângere petentul a solicitat, în principal, în temeiul art. 2781pct. 8 lit. c Cod procedură penală, admiterea plângerii, desființarea
rezoluției atacate prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și, considerând probele administrate ca fiind suficiente, reținerea cauzei spre judecare, iar, în subsidiar, în temeiul art. 2781pct. 8 lit. b Cod procedură penală, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că invocarea prevederilor art. 10 lit. d Cod procedură penală în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este total greșită. A apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal, expresia folosită de făptuitor, "am să-ți iau glanda", reprezintă o acțiune prin care i-a fost insuflată temerea că va suferi o faptă păgubitoare și că va fi expus unui pericol, iar din prisma meseriei făptuitorului (aceea de polițist) expresia amenințătoare a avut caracterul unei declarații serioase care l-a alarmat.
Referitor la cercetările din dosarul penal, a apreciat că înregistrarea audio depusă la dosar a fost tratată de către procuror cu superficialitate, menționându-se la modul foarte general despre înregistrarea audio că nu s-a făcut în condițiile prevăzute de lege. A mai arătat că nu s-au depus diligențe pentru ca aceasta să fie obținută și folosită ca mijloc de probă. Acest aspect a fost susținut și prin concluziile orale, solicitându-se trimiterea cauzei la procuror pentru a se solicita înregistrarea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 82/2012.
La dosarul cauzei instanța a dispus acvirarea dosarului nr.
152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Analizând plângerea formulată în raport de lucrările și materialul din dosar, în conformitate cu prevederile art. 2781al. 7 Cod procedură penală, instanța constată următoarele :
Prin rezoluția din 1 octombrie 2013 dată în dosar nr. 152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Ș. I. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 193 al. 1 Cod penal.
În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că petentul S. V. a formulat plângere împotriva agentului de poliție Ș. I. A., solicitând cercetarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de amenințare, în motivare arătând că în data de_, în cadrul unei convorbiri telefonice, acesta l-a jignit, insultat și l-a amenințat.
Urmare a cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că făptuitorul Ș.
I. A. este angajat al Inspectoratului de Poliție al Județului M., în cadrul Poliției Orașului V. de Sus, are grad de agent șef principal și calitatea de lucrător de poliție judiciară.
În cursul anului 2012, la Poliția Orașului V. de Sus au fost înregistrate mai multe reclamații și dosare penale, având ca obiect infracțiuni de lovire și amenințare. Părți în aceste dosare au fost rude ale petentului, respectiv mama acestuia, soțul mamei și un unchi. În acest context, petentul care este și el angajat al Inspectoratului de Poliție al Județului M., a luat legătura de mai multe ori, personal sau telefonic, cu lucrătorii de poliție cărora le-au fost repartizate spre soluționare aceste dosare.
Una dintre cauze i-a revenit făptuitorului, care a propus trimiterea în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, a numitului S. V.
- soțul mamei petentului.
Nemulțumit de modul în care s-a desfășurat cercetarea și s-a administrat probațiunea în cauză, petentul l-a abordat pe făptuitor în data de_, acesta din urmă fiind ofițer de serviciu și aflându-se în schimbul de 24 de ore.
În dimineața zilei următoare, petentul l-a contactat telefonic pe făptuitor, reproșându-i unele discuții purtate de către acesta cu colegii polițiști. Iritat de reproșurile făcute de petent, făptuitorul Ș. I. A. l-a sunat și i-a adresat cuvinte jignitoare. Această convorbire telefonică a fost înregistrată de către petent, iar conținutul ei este redat în procesul verbal de la fila 14 din dosar.
S-a precizat că această înregistrare nu s-a făcut în condițiile prevăzute de lege.
Din acest proces verbal și din conținutul plângerii penale depusă de petent s-a observat că făptuitorul l-a insultat pe acesta și i-a adresat cuvinte jignitoare. Totuși, aceste cuvinte nu pot fi considerate o amenințare la adresa petentului.
Sub aspectul elementului material, infracțiunea de amenințare se realizează printr-o acțiune prin care se insuflă victimei temerea că persoana sa, ori a soțului sau unei rude apropiate, va fi expusă unui pericol, ori prin care aceasta este anunțată de către autor asupra unui rău, care va fi cauzat persoanelor menționate. Amenințarea trebuie să fie serioasă, adică susceptibilă să alarmeze victima, să-i provoace o restrângere a libertății psihice. Pentru a fi susceptibilă de a alarma victima, amenințarea trebuie să se refere la un rău determinat și nu la consecințe generic menționate (în
cazul de față, "am să-și iau glanda"). Asemenea expresii pot avea cel mult caracterul unor declarații de ostilitate, dar nu reprezintă o amenințare.
S-a apreciat că nu sunt întrunite nici una din condițiile prevăzute de lege pentru existența infracțiunii, faptei lipsindu-i atât latura subiectivă cât și cea obiectivă.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere, ce a fost respinsă prin rezoluția din 24 octombrie 2013 dată în dosar nr. 845/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedând la judecarea plângerii în baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile legale în materie, tribunalul reține următoarele: Petentul a solicitat prin plângerea adresată instanței, în principal, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și, considerând probele administrate ca fiind
suficiente, reținerea cauzei spre judecare.
Prin decizia XLVIII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală și a decis că: "În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală."
T. observă că prin rezoluția atacată în prezenta cauză s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, astfel că, ținând seama de decizia obligatorie mai sus menționată, solicitarea petentului nu poate fi primită.
Petentul a mai solicitat trimiterea cauzei la procuror pentru a se solicita înregistrarea convorbirii telefonice, în temeiul art. 18 din Legea nr. 82/2012, care să fie folosită ca mijloc de probă.
Legea nr. 82/2012, în art. 1, stabilește obligația furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice și a furnizorilor de servicii de de comunicații electronice destinate publicului de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor pentru punerea acestora la dispoziția organelor de urmărire penală, instanțelor de judecată și organelor de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale în scopul utilizării lor în cadrul activității de prevenire, de cercetare, de descoperire și de urmărire penală a infracțiunilor grave sau pentru rezolvarea cauzelor cu persoane dispărute ori pentru punerea în executare a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei. În art. 2, legea precizează înțelesul
noțiunii de infracțiune gravă, prin enumerarea categoriilor de infracțiuni considerate ca atare, în înțelesul legii.
În Legea nr. 82/2012 se menționează că legea se aplică datelor de trafic și de localizare a persoanelor și datelor necesare pentru identificarea unui abonat sau utilizator înregistrat, însă nu se aplică în ceea ce privește conținutul comunicării, caz în care sunt aplicabile prevederile Codului de procedură penală (art. 1). Și art. 12 prevede că, în aplicarea prevederilor legii, sunt interzise interceptarea și reținerea conținutului convorbirii, în aceste cazuri fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală.
În fine, Legea nr. 82/2012 prevede în art. 3 al. 2 că datele generate sau prelucrate se rețin și se păstrează timp de 6 luni de la data efectuării comunicării.
Prin raportare la dispozițiile legale enunțate, se constată că nu sunt realizate cerințele legii pentru a se solicita înregistrarea convorbirii telefonice, respectiv infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze nu face parte din categoria infracțiunilor grave enumerate de lege, de la data efectuării comunicării au trecut mai mult de 6 luni, iar în baza Legii nr. 82/2012 nu se poate solicita conținutul comunicării, reținându-se totodată că în cauză nu s-a solicitat autorizarea pentru interceptarea și înregistrarea convorbirii în baza dispozițiilor Codului de procedură penală.
Analizând, prin urmare, rezoluția atacată în raport de actele premergătoare efectuate în cauză, instanța constată că dispoziția de neîncepere a urmăririi penale are la bază analiza actelor și probelor administrate în cauză.
Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 Cod procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În esență, ca stare de fapt s-a reținut că petentul, în anul 2012 și apoi în data de_, l-a abordat pe făptuitorul Ș. I. A. în legătură cu dosarele rudelor petentului ce i-au fost repartizate spre soluționare făptuitorului, în calitate de lucrător de poliție judiciară în cadrul Poliției Orașului V. de Sus. A doua zi,_, petentul l-a contactat telefonic pe făptuitor, purtând mai multe discuții, context în care făptuitorul iritat de reproșurile aduse, a reacționat. Petentul a depus la dosar un CD cu privire la convorbirea telefonică înregistrată, conținutul fiind redat într-un proces verbal, convorbire care însă nu a fost înregistrată în condițiile impuse de Codul de procedură penală.
O cerință pentru existența infracțiunii de amenințare ce decurge din conținutul art. 193 Cod penal este ca obiectiv, acțiunea cu care făptuitorul amenință să fie aptă de a produce o temere serioasă, de a alarma victima. Pentru ca amenințarea să îndeplinească această condiție este necesar, în primul rând, ca ea să fi fost manifestată în împrejurări de natură a-i imprima caracterul de efectivă amenințare, iar nu de simplă ieșire violentă, iar, în al doilea rând, ca amenințarea să fie aptă de a fi realizată, adică să se poată crede că răul cu care se amenință s-ar putea întâmpla.
Analizând elementele constitutive ale infracțiunii în raport de contextul concret în care se reține că s-a purtat discuția telefonică, respectiv pe fondul stării de tensiune ivite între petent și făptuitor, apare întemeiată concluzia că expresia rezultată din procesul verbal (am să-ți iau glanda) poate reprezenta o violență de limbaj, neputându-se reține că în împrejurările date ar fi susceptibilă să inspire o temere serioasă și temeinică.
Prin raportare la actele dosarului, este întemeiată constatarea incidenței dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală, caz în care nu este posibilă începerea urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 228 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a Cod
procedură penală se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. V. împotriva rezoluției din 1 octombrie 2013 dată în dosarul nr. 152/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. ui M., menținută prin rezoluție din 24 octombrie 2013 dată în dosarul nr. 845/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. V. , cu domiciliul procesual ales la Oficiul Poștal nr.1 B. M., căsuța poștală nr.197, județul
M., împotriva rezoluției din 1 octombrie 2013 dată în dosar nr.152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, menținută
prin rezoluția din 24 octombrie 2013 dată în dosar nr.845/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | G. | IER, | ||
A. S. F. | L. | M. | I. |
Red.A.S-F./T.red. L-M.I
19 decembrie 2013/2 ex.
Tribunalul Maramureș Minută
Dosar nr._
Hotărăște:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. V. , cu domiciliul procesual ales la Oficiul Poștal nr.1 B. M., căsuța poștală nr.197, județul
M., împotriva rezoluției din 1 octombrie 2013 dată în dosar nr.152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, menținută prin rezoluția din 24 octombrie 2013 dată în dosar nr.845/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2013. Președinte
cod operator - 2618
Tribunalul Maramureș Minută
Dosar nr._ S.P. 713/_
Hotărăște:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. V. , cu domiciliul procesual ales la Oficiul Poștal nr.1 B. M., căsuța poștală nr.197, județul
M., împotriva rezoluției din 1 octombrie 2013 dată în dosar nr.152/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, menținută prin rezoluția din 24 octombrie 2013 dată în dosar nr.845/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2013. Președinte
| ← Sentința penală nr. 517/2013. Plângerea împotriva... | Decizia penală nr. 1200/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
