CSJ. Decizia nr. 947/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.947 Dosar nr.3747/2002
Şedinţa publică de la 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.358 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, privind pe inculpata C.V.
A lipsit intimata inculpată, pentru apărarea sa prezentându-se avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a susţinut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate şi înlăturarea prevederilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei, astfel că aceasta să execute sancţiunea aplicată, în regim de detenţie.
Apărătorul inculpatei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei, fără privare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.243 din 26 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală a condamnat pe inculpata C.V. la un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a şi c, raportat la art.76 lit.d din Codul penal.
Instanţa, în baza art.350 alin.3 lit.b din Codul de procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei a constatat că aceasta a fost reţinută şi arestată preventiv de la 6 februarie 2002 la data punerii sale efective în libertate.
În temeiul art.113 din Codul penal, tribunalul a aplicat inculpatei măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire şi conform art.17 din Legea nr.143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 0,82 gr, respectiv, 1,49 gr heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate şi sigilate (sigiliul M.I. nr.50155).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că inculpata, în timp ce se afla pe o stradă din Bucureşti, în ziua de 6 februarie 2002, avea asupra sa 32 de punguţe din plastic cu heroină. În urma percheziţiei corporale, în buzunarul stâng al gecii pe care o purta, a fost găsit un tub, tip medicamente, de culoare albă, în care se aflau 20 de punguliţe, iar în cizma din piciorul stâng, alte 12 punguliţe.
În cursul urmăririi penale, inculpata a declarat, iniţial, că drogurile erau destinate unei persoane, dar, ulterior, a recunoscut că ea este consumatoare de heroină, cele 32 de doze fiind cumpărate cu 100.000 lei doza de la un bărbat a-l cărui nume nu-l ştia.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii, precum şi conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii, precum şi comportarea sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, considerându-se că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante, solicitându-se ca prin admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei să se dispună majorarea pedepsei.
Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, prin decizia penală nr.358 din 19 iunie 2002, a admis apelul parchetului, a desfiinţat parţial sentinţa şi a majorat pedeapsa de la 1 an închisoare la 3 ani, prin înlăturarea dispoziţiilor art.74 lit.a şi c, raportate la cele ale art.76 lit.d din Codul penal.
În baza art.81, 82 din acelaşi cod, s-a dispus supendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii.
În termen legal, hotărârile au fost atacate cu recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care le consideră nelegale, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, apreciindu-se că s-a făcut o greşită aplicare a legii, conform art.3859 alin.1 pct.171 teza a doua din Codul de procedură penală, deoarece în raport cu situaţia de fapt, scopul pedepsei, „aşa cum este definit de legiuitor în dispoziţiile art.52 Cod penal, nu poate fi realizat decât prin executarea acesteia în regim de detenţie”.
Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. În acest sens, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, o măsură (modalitate) de individualizare a executării sancţiunii penale, acordată de către instanţă în urma verificării judiciare a îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege (art.81 alin.1 din Codul penal).
Condiţia prevăzută de art.81 alin.1 lit.c, referitoare la aprecierea de către instanţa de judecată, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia este de esenţa suspendării, fiind îndeplinită atunci când instanţa, examinând cauza în ansamblul împrejurărilor sale, vizând atât fapta penală reţinută, cât şi elementele care definesc conduita generală şi personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
2. Revenind la cauză, se constată că instanţele, după ce au verificat îndeplinirea cerinţelor (condiţiilor) expres şi limitativ prevăzute în art.81 alin.1 lit.a şi b din Codul penal, au ajuns la concluzia, în raport şi cu „caracterizările depuse şi lipsa antecedentelor penale sunt motive pentru aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod penal, cu referire la posibilitatea realizării scopului prevăzut de art.52 Cod penal, chiar fără executare, constând în atenţionare asupra consecinţelor nerespectării legii”.
Aşa fiind, instanţele nu au făcut o greşită aplicare a legii, cum se susţine de către parchet, prin cazul de recurs invocat aspectele referitoare la individualizarea pedepsei, inclusiv a modalităţii de executare, privesc temeinicia hotărârii, fiind o problemă de apreciere a unor date şi împrejurări, cum arătăm în cele ce preced.
Curtea consideră că, în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, inculpata fiind depistată pe stradă cu peste 2,00 gr heroină asupra ei (porţionate în 32 de pliculeţe) drogul făcând parte din Tabelul I anexă la Legea nr.143/2000 (drog de mare risc), precum şi cu datele sale personale, şi anume că nu prestează nici o activitate pentru a-şi asigura mijloacele materiale de existenţă, aceasta nu prezintă garanţia că se poate îndrepta şi fără executarea pedepsei, astfel că, scopul acesteia, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, se va putea realiza numai prin privare de libertate.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va casa decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că va înlătura aplicarea prevederilor art.81 din Codul penal, inculpata C.V. urmând să execute 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71, raportat la art.64 din Codul penal, cu deducerea din pedeapsă a timpului reţinerii şi al arestării preventive de la 6 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr.358 din 19 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, privind pe inculpata C.V.
Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Inlătură aplicarea prevederilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, inculpata C.V. urmând să execute 3 ani închisoare, cu privare de libertate.
Face aplicarea art.71 şi 64 din Codul penal.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 945/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 952/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
