CSJ. Decizia nr. 1014/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1014/2003
Dosar nr. 5091/2002
Şedinţa publică din 27 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 326 din 19 septembrie 2002, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, cererea condamnatului B.A. privind revizuirea sentinţei penale nr. 62 din 3 aprilie 1997 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 252 din 3 februarie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
S-a reţinut că motivele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, în sensul greşitei încadrări juridice a faptei şi greşitei individualizări a pedepsei, ca urmare a neaplicării prevederilor art. 44 şi art. 47 C. pen., nu se circumscriu nici unuia din cazurile reglementate prin art. 394 C. proc. pen., în care se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către revizuient împotriva hotărârii primei instanţe, cu motivarea că prima instanţă a apreciat corect cu privire la neândeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen., în raport de împrejurarea că revizuientul a reiterat susţineri şi apărări făcute pe parcursul judecării cauzei, care au fost examinate, atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţele de control judiciar.
Revizuientul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, fără a-l motiva în scris.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti, pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituţională.
Însă, potrivit art. 128 din Constituţia României, părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.
Această exigenţă priveşte, în egală măsură, atât căile de atac de reformare, cât şi cele de retractare.
În cauză, condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii definitive de condamnare. În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat în fapt schimbarea încadrării juridice şi aplicarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 47 C. pen.
Or, cum revizuientul nu a invocat fapte probatorii necunoscute de instanţele care au soluţionat cauza în ciclul ordinar de judecată a acesteia, respectiv împrejurări care să ducă la achitarea acestuia ca urmare a reţinerii altei situaţii de fapt ci situaţii vizând o eventuală schimbare a pedepsei aplicate, în mod corect instanţa de fond a reţinut neincidenţa în cauză a nici unuia din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi, în consecinţă, a respins cererea ca nefondată.
Ca atare, în raport de neâncadrare a motivelor invocate de condamnat în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen., caracterul limitativ al acestora şi caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a fost judicios respinsă ca nefondată, aşa încât în cauză, cu referire la Decizia prin care, respingând apelul declarat de către revizuient, hotărârea primei instanţe a fost menţinută, nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, reţinând că motivele invocate de revizuient sunt neîntemeiate şi alte motive de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuient, ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va obliga pe revizuient, potrivit dispozitivului, la cheltuieli judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul de avocat, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 367 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1013/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1015/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
