CSJ. Decizia nr. 1045/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1045/2003
Dosar nr. 4927/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 680 din 4 iulie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului T.I.F. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, dispunându-se contopirea restului de pedeapsă, rămas neexecutat de 11 luni şi 20 zile, din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2494/1998 a Judecătoriei Arad, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.700.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.D.
În fapt, prima instanţă a reţinut că în ziua de 21 martie 2002, în jurul orei 16,30, inculpatul a deposedat, prin violenţă, partea vătămată N.D. de două lănţişoare din aur, în valoare de 5.000.000 lei.
Unul din lănţişoare a fost găsit asupra inculpatului, fiind restituit părţii civile.
Prin Decizia penală nr. 681/A din 21 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul T.I.F., apreciindu-se pedeapsa ca fiind corect aplicată acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, apreciindu-se că individualizarea pedepsei este greşită faţă de gravitatea faptei comise de inculpat şi situaţia acestuia de recidivist, precum şi inculpatul T.I.F., care a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele existente, încadrând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare.
Pedeapsa aplicată inculpatului T.I.F. este just individualizată, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de pericolul social al faptei comise, cât şi datele ce caracterizează persoana sa.
Astfel, fără a minimaliza pericolul social al unor asemenea fapte totuşi este de reţinut valoarea modică a celor două lănţişoare sustrase, din care asupra inculpatului nu s-a găsit decât unul, care a şi fost restituit părţii vătămate.
Curtea apreciază că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de control judiciar, în mod corect au reţinut starea de recidivă, cât şi existenţa unor circumstanţe favorabile inculpatului.
În adevăr, inculpatul este recidivist, în antecedente având o singură condamnare, el a avut o atitudine sinceră, pe tot parcursul procesului penal, a fost de acord să acopere paguba produsă părţii vătămate şi este un element tânăr, regretând fapta săvârşită.
Ca atare, se apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, aplicată inculpatului, corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură să asigure, atât finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând motive deosebite pentru modificarea ei.
În concluzie, pentru considerentele arătate şi în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă ambele recursuri declarate în cauză, urmând să fie menţinute hotărârile atacate, ca fiind temeinice şi legale.
Se va computa perioada arestării preventive în baza art. 192 dosar nr.4927/2002 2 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.I.F. împotriva deciziei penale nr. 681/A din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 21 martie 2002 la 28 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1044/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1046/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
