CSJ. Decizia nr. 1077/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1077/2003
Dosar nr. 2547/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 7 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Suceava, au fost condamnaţi inculpaţii:
- P.V. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,
- R.V. la un an şi 7 luni închisoare pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. c), 74 şi art. 76 C. pen. şi
- S.G. la 3 luni închisoare pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi 74 şi art. 76 C. pen.
S-a reţinut că, în ziua de 22 aprilie 2000, partea vătămată S.E. a fost acostată de inculpatul P.V. într-un bar din comuna Baia şi după ce a fost servită de acesta cu un suc i s-a făcut propunerea să întreţină relaţii sexuale. Partea vătămată a refuzat şi s-a deplasat la un alt bar. P.V. a urmat-o, s-a întâlnit aici cu ceilalţi doi inculpaţi şi când partea vătămată a plecat, ei a urmărit-o. Aceasta, pentru a scăpa de insistenţele inculpaţilor a intrat pe rând în două curţi, dar inculpatul P.V. le-a spus proprietarilor că este soţia sa şi astfel, nu a fost primită în cele două locuinţe.
În apropierea unei case în construcţie, P.V. a prins-o pe partea vătămată de mâini şi a condus-o într-o încăpere unde a avut cu ea relaţii sexuale împotriva voinţei acesteia.
La scurt timp au venit şi ceilalţi doi inculpaţi care au avut câte un raport sexual cu partea vătămată, împotriva voinţei sale.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri procurorul precum şi inculpaţii P.V. şi S.G.
Procurorul a criticat-o pentru aceea că, instanţa nu a precizat cu exactitate încadrarea juridică a faptei, a făcut greşit aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (în loc de art. 99 alin. (2) C. pen.), în ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor şi a aplicat pedepse prea mici în raport de criteriile enumerate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul P.V. a susţinut că a întreţinut raport sexual cu partea vătămată cu consimţământul acesteia, iar inculpatul S.G. a arătat că nu a reuşit să întreţină raport sexual cu partea vătămată, întrucât a apărut un martor şi toţi au părăsit locul.
Cei doi inculpaţi au solicitat achitarea pentru infracţiunea de viol reţinută în sarcina lor.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 169 din 20 mai 2002 a admis apelul declarat de procuror şi desfiinţând în parte sentinţa atacată, a stabilit încadrarea juridică a faptelor pentru inculpaţii P.V. şi R.V. în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru inculpatul S.G. aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (în loc de art. 99 alin. (3) C. pen.) şi a art. 74 şi art. 76 C. pen., pentru inculpaţii R.V. şi S.G.
Au fost menţinute pedepsele aplicate, cât şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus pentru inculpatul P.V. perioada arestării preventive la zi.
S-a constatat că inculpatul R.V. a executat pedeapsa aplicată, în perioada 26 aprilie 2000 – 25 noiembrie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că primele două motive de apel ale parchetului sunt întemeiate.
Dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. pen., prevăd mai multe cauze de agravare a infracţiunii de viol, acestea nefiind date toate împreună, astfel că, instanţa ar fi trebuit să precizeze că inculpaţii au săvârşit infracţiunea în condiţiile art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. (două sau mai multe persoane împreună).
De asemeni, inculpatul S.G. a împlinit 16 ani în iulie 2000, or, infracţiunea a fost săvârşită în luna aprilie 2000, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. pen. (şi nu ale art. 99 alin. (3) C. pen.).
În ceea ce priveşte pedepsele, acestea au fost just individualizate, în raport de contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunii şi de situaţia personală a fiecăruia.
Cum inculpaţii R.V. şi S.G. au ajuns să întreţină raporturi sexuale cu victima numai după ce voinţa acesteia a fost înfrântă de P.V., care le-a şi dat de înţeles că este dispusă să o facă, întrucât a servit-o cu băutură şi nu l-a refuzat, dată fiind şi împrejurarea că ei nu au antecedente penale, în mod legal şi temeinic instanţa a reţinut în favoarea lor circumstanţe atenuante personale.
La stabilirea pedepsei pentru inculpatul minor, instanţa a ţinut seama, că acesta nu avea nici 16 ani şi prezenta un intelect liminar (aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică).
Apelurile declarate de inculpaţi prin care solicită achitarea nu sunt fondate.
În declaraţia dată la 22 aprilie 2000 în faţa organelor de cercetare penală, ca şi în cea dată la procuror în ziua de 23 aprilie 2000, asistat de avocat, inculpatul P.V. a recunoscut că a dus-o pe partea vătămată în acea casă, împotriva voinţei acesteia, ameninţând-o cu bătaia, cele două declaraţii coroborându-se cu cele afirmate de victimă în denunţ şi în declaraţiile ulterioare.
La rândul său, inculpatul S.G., în prezenţa mamei şi a apărătorului a confirmat spusele părţii vătămate, potrivit cărora şi el a realizat un raport sexual, la insistenţele lui P.V.
Dacă se are în vedere şi împrejurarea că inculpatul R.V. nici nu a apelat sentinţa, concluzia este aceea că, inculpaţii au săvârşit fapta pentru care au fost condamnaţi.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava criticând-o cu privire la reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante pentru inculpaţii R.V. şi S.G. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi.
Recursul declarat de parchet nu este întemeiat.
Reţinerea de circumstanţe atenuante pentru cei doi inculpaţi şi individualizarea pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi s-a făcut cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de pericolul social al faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de urmările produse, precum şi de persoana şi conduita inculpaţilor.
Se constată astfel că, pedepsele de 5 ani închisoare pentru inculpatul P.V., un an şi 7 luni închisoare pentru inculpatul R.V. şi 3 luni închisoare pentru inculpatul minor S.G., corespund unor individualizări proporţionale, fiind de natură prin duratele lor să asigure, atât finalitatea preventivă, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea lor.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce pentru inculpatul P.V. durata arestării preventive de la 23 aprilie 2000 la zi.
Se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul P.V. să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 169 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Suceava, privind pe intimaţii inculpaţi P.V., S.G. şi R.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.V. durata arestării preventive de la 23 aprilie 2000 până la 4 martie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1076/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
