CSJ. Decizia nr. 1079/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1079/2003
Dosar nr. 5193/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 27 august 2002, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul P.G., zis G., la:
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se perioada arestării preventive începând cu 10 martie 2002.
S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 3.500.000 lei cauzat părţii vătămate M.D.C., care nu s-a constituit parte civilă, întrucât bunurile sustrase de inculpat i-au fost restituite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 9 martie 2002, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a urmărit pe partea vătămată, minorul M.D.C., aflat într-un cartier din Corabia, l-a ameninţat cu lama unei unghiere, l-a condus într-un loc izolat şi l-a forţat să se dezbrace de haina de piele, de pantaloni, l-a descălţat, lăsându-l dezbrăcat şi desculţ.
Inculpatul a fost identificat a doua zi, iar bunurile sustrase au fost găsite la domiciliul său şi restituite părţii vătămate.
Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, procesul verbal de reconstituire, planşe foto, dispoziţiile martorilor L.C., Z.M., C.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, constatând că nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante, supraevaluându-se poziţia sinceră în timpul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, împrejurări lipsite de relevanţă în contextul gravităţii accentuate a faptelor comise.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 466 din 24 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a descontopit pedepsele şi a înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) de la ambele infracţiuni, condamnându-l pe inculpat la câte 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) şi art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
Instanţa de apel reţinând aceeaşi situaţie de fapt, a relevat pericolul social major al faptei comise, concretizată într-o acţiune violentă asupra unui minor, pe care l-a lăsat dezbrăcat şi desculţ, afară pe o vreme geroasă.
Recunoaşterea inculpatului reprezintă un act formal în condiţiile în care bunurile sustrase de inculpat au fost găsite la domiciliul său.
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie.
El critică Decizia Curţii de Apel Craiova sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea mare în raport de faptele comise.
Recursul formulat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de apel a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care se referă la criteriile generale de individualizare a pedepsei pe care le-a raportat la împrejurările concrete care evidenţiază gravitatea faptelor comise, astfel că pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni corespund scopului coercitiv-educativ al acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 466 din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 martie 2002 până la 4 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1078/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1080/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
