CSJ. Decizia nr. 1083/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1083/2003
Dosar nr. 3923/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 404 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.D.L. la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore (24 iulie 2001).
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat seringa hipodermică sigilată cu sigiliul tip M.I. nr. 40364.
În baza art. 17 din Legea 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat cele 0,015 gr heroină consumată în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 24 iulie 2001, inculpatul O.D.L. a fost surprins de către lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei 24, fiind în autoturismul marca Dacia 1300, în timp ce încerca să-şi injecteze o doză de heroină, ocazie cu care a fost ridicată o seringă hipodermică ce conţinea o substanţă lichidă de culoare brun roşcată, care, în urma expertizării, s-a constatat a fi heroină în cantitate de 0,015 grame.
În cursul judecăţii, a fost ascultat inculpatul, care a arătat că la 24 iulie 2001 se afla în autoturismul Dacia 1300, alături de K.P.C. şi se pregătea să ia seringa pentru a-şi injecta o doză de heroină, moment în care a fost surprins de organele de poliţie.
A mai arătat că este consumator de droguri de o perioadă scurtă de timp, iar de la data depistării sale a încetat să mai consume droguri.
Ascultarea martorului K.P.C. nu a mai fost posibilă, întrucât acesta a decedat, aşa încât instanţa a încuviinţat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanţiere, fiind depuse la dosarul cauzei adeverinţa eliberată de S.C. P. S.R.L. prin care se atesta calitatea de angajat a inculpatului în funcţia de ospătar, buletinul de analize medicale nr. 1 din 23 aprilie 2002, eliberat de Laboratorul Biochimie al Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. Alexandru Obregia, care a constatat rezultatul negativ la testul narcodependenţei, precum şi o caracterizare eliberată de aceeaşi societate angajatoare din care reiese buna conduită a inculpatului.
Aşa încât, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilegal de droguri, întrucât a deţinut 0,015 gr heroină în mod ilegal pentru consumul propriu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, întrucât instanţa nu a acordat semnificaţia cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, suspendând-o condiţionat.
S-a mai arătat că, în condiţiile în care consumul de stupefiante a devenit deja un flagel, se impune o ripostă mai fermă din partea autorităţilor, concretizată în speţă într-un cuantum sporit al pedepsei.
S-a solicitat aplicarea unei pedepsei peste minimul special prevăzut de lege, chiar dacă forma de executare se menţine.
Prin Decizia penală nr. 423 din 4 iulie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchet, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea hotărârilor şi, pe fond, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice sub aspectul cuantumului pedepsei, în sensul majorării acesteia.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de Parchet este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.
Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile Părţii generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, inculpatul a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, fiind încadrat în muncă la S.C. P. S.R.L. ca ospătar, cât şi după săvârşirea infracţiunii, inculpatul având o atitudine sinceră, de regret şi recunoaştere a faptei comise, nu are antecedente penale, iar testul narcodependenţei efectuat a evidenţiat un rezultat negativ, toate aceste aspecte au condus la aplicarea în cauză a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având ca efect, potrivit art. 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în cauză fiind întrunite dispoziţiile art. 81 lit. a), b), c) C. pen., în mod corect s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aşa încât, nu sunt temeiuri care să justifice o majorare a cuantumului pedepsei.
În consecinţă, urmează a fi respins recursul declarat de Parchet, ca nefondat, conform dispozitivului, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 423 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat O.D.L.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1082/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1084/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
