CSJ. Decizia nr. 1138/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1138/2003
Dosar nr. 3645/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 17 decembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul L.I. a fost condamnat la:
-7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.;
-5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., graţiată cu ½ potrivit Legii nr. 137/1997;
-5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;
-20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. f) şi art. 176 lit. a) şi d) C. pen.
S-a dispus, în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani, sporită cu 3 ani, în total 23 ani închisoare în condiţii de penitenciar.
S-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu 26 noiembrie 1997.
Sub aspectul laturii civile a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.G. suma de 60.000.000 lei daune morale, părţii civile Ş.V. suma de 60.000.000 lei daune morale, părţii civile Ş.V. şi Ş.G. suma de 114.000.000 lei despăgubiri civile globale, 50.000.000 lei daune morale şi 3.000.000 lei despăgubiri civile globale părţii civile Ş.E.N., 3.000.000 lei daune morale şi 3.000.000 lei despăgubiri civile părţii civile D.G., 44.365.000 lei şi 350 dolari S.U.A. părţii civile D.G., 44.375.000 lei şi 350 dolari S.U.A. părţii civile C.M. şi 58.356.420 lei părţii civile S.C. A., sucursala Vâlcea, toate sumele fiind acordate cu titlu de despăgubiri civile.
În fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanţă a reţinut:
Inculpatul L.I. este cetăţean al Republicii Moldova şi împreună cu alţi cetăţeni ai acestei republici, s-au stabilit în municipiul Râmnicu Vâlcea, asociindu-se într-un grup organizat cu scopul săvârşirii de infracţiuni pe teritoriul judeţelor Vâlcea şi Sibiu.
Din grupul asociat făceau parte P.T.P., N.V.V., M.D.V. şi D.N.
În acest context, în noaptea de 8 noiembrie 1996, taximetristul Ş.O. care-şi desfăşura activitatea de transport persoane cu autoturismul în municipiul Râmnicu Vâlcea, a fost solicitat de către inculpatul L.I. şi ceilalţi să-i transporte din municipiul Râmnicu Vâlcea în municipiul Sibiu.
Deoarece, taximetristul a observat comportamentul ciudat al persoanelor respective, a refuzat transportul în afara oraşului, însă inculpatul L.I. l-a lovit, l-au legat cu un şnur şi cu centurile de siguranţă, după care au condus maşina în zona lacului de acumulare din Budeşti, format pe râul Olt, unde au luat bolţari de ciment pe care i-au legat de mâinile şi picioarele victimei şi l-au aruncat în râul Olt. Ulterior, au plecat spre municipiul Sibiu, iar în staţia P. din Tălmaciu, jud. Sibiu, prin violenţă, au sustras bani de la partea vătămată C.I.
După comiterea tâlhăriei, s-au întors la locul unde aruncaseră taximetristul în râul Olt, i-au incendiat autoturismul pe care apoi l-au aruncat în acelaşi râu.
În drept, fapta inculpatului L.I. a fost încadrată în infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a stabilit că, inculpatul a adus multiple prejudicii părţilor vătămate, enumerate, acesta fiind obligat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., la plata acestora.
Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul L.I., prin care a fost criticată sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, au fost respinse prin Decizia penală nr. 156 din 4 iulie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Urmare recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul L.I. la Curtea Supremă de Justiţie, această din urmă instanţă, a casat în parte Decizia nr. 156 din 4 iulie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, trimiţând cauza spre rejudecare numai sub aspectul omisiunii contopirii pedepselor aplicate în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 316/1998 a Judecătoriei Sibiu.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti, care prin Decizia penală nr. 184 din 25 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul L.I., împotriva sentinţei penale nr. 89 din 27 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
A desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că, a descontopit pedepsele de 20 de ani, 7 ani, 5 ani (graţiată 1/2) şi 5 ani închisoare, iar în baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele executabile cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 316/1998, a Judecătoriei Sibiu, şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani şi 4 luni, în total, va executa 23 ani şi 4 luni închisoare, în condiţii de penitenciar.
A anulat vechile mandate.
A dedus perioada executată începând cu 25 noiembrie 1997.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că, instanţa era obligată în temeiul dispoziţiilor art. 36 C. pen., să dispună contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, aşadar şi a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sibiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul a cărei critică a vizat greşita condamnare, solicitând în esenţă achitarea sa.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 5467 din 11 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpat împotriva deciziei penale nr. 156/A din 4 iulie 2000 a Curţii de Apel Piteşti şi a casat Decizia numai cu privire la omisiunea pronunţării asupra motivului apelului declarat de Parchet, vizând contopirea pedepselor aplicate în cauză, cu pedeapsa anterioară de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 316/1998 a Judecătoriei Sibiu.
A trimis cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelului în limitele menţionate.
Menţinând restul dispoziţiilor hotărârilor atacate, deci implicit vinovăţia inculpatului şi pedeapsa aplicată, acestea au intrat în puterea lucrului judecat, hotărârea rămânând definitivă sub aceste aspecte.
În consecinţă, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat, se va deduce perioada executată şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul l.I. împotriva deciziei penale nr. 184/ A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 26 noiembrie 1997 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1137/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1139/2003. Penal → |
|---|
