CSJ. Decizia nr. 1139/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1139/2003
Dosar nr. 3744/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 16 mai 2001, Tribunalul Caraş Severin a condamnat pe inculpatul C.C. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 73 lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestarea preventivă de la 10 septembrie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească 3.422.260 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare părţii civile Spitalul Judeţean Reşiţa.
Totodată, instanţa de fond a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reţinut că, în seara zilei de 3 decembrie 2000, în jurul orelor 20-21 , inculpatul C.C. se afla la barul S.C. T. S.R.L. Ramna, consumând bere. La masa acestuia a venit victima C.M., care i-a reproşat faptul vă ar fi sustras scânduri din cadrul S.C. I. S.R.L., răsturnându-i berea pe haine şi împingându-l.
Inculpatul s-a retras la o altă masă, însă a fost urmărit de victima C.M., care l-a lovit cu pumnii în zona capului.
Au intervenit organele de poliţie, inculpatul fiind trimis acasă, însă acesta s-a reîntors la bar, întrucât îşi uitase ţigările.
Inculpatul a fost lovit din nou de către victimă, în zona feţei.
Acesta a ieşit, în cele din urmă, din bar pentru a pleca acasă, însă a fost urmărit de victimă.
La 10-20 m de bar, pe trotuarul de pe stradă, văzând că victima s-a apropiat de el, inculpatul a scos un cuţit din geacă, s-a întors către victimă şi a lovit-o cu cuţitul în abdomen.
Inculpatul a aruncat cuţitul în partea cealaltă a străzii şi a fugit, iar victima a căzut pe trotuar.
Din certificatul medico-legal, rezultă că plaga înjunghiată abdominală a pus în primejdie viaţa victimei, salvarea datorându-se intervenţiei chirurgicale.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, dându-se o mai mare eficienţă scuzei provocării, în condiţiile în care, agresat de mai multe ori de partea vătămată, a acţionat mai violent decât ar fi dorit, aflându-se astfel la limita legitimei apărări.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 286/ A din 14 august 2002, a respins apelul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut scuza provocării în favoarea inculpatului, în condiţiile în care acesta a fost lovit anterior, de către partea vătămată, provocându-i leziuni corporale pentru a căror îngrijire au fost necesare 9 zile de îngrijiri medicale şi a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Inculpatul a lovit victima cu cuţitul în abdomen, fără să fi fost atacat în acel moment de către aceasta, ci doar auzindu-i paşii în spatele lui, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficienţe sporite scuzei provocării.
Recursul declarat este nefondat.
Existenţa stării de tulburare caracteristică circumstanţei atenuante a provocării, în raport cu săvârşirea ripostei la actele provocatoare ale părţii vătămate, este dovedită de ansamblul materialului probator administrat în cauză şi corect reţinută, instanţele dând eficienţa legală scuzei provocării prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, potrivit art. 76 C. pen.
Instanţele au reţinut că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată atunci când aceasta s-a apropiat, fără să fi fost atacat.
Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut că lovirea victimei de către inculpat, cu cuţitul în zona abdominală, nu a avut caracterul de reacţie necesară contra unui atac material direct, imediat şi injust, aflat într-un raport de proporţionalitate aproximativă cu pericolul creat de agresiunea atacatorului.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, de instanţă.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 286/A din 14 august 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 10 septembrie 2001 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1138/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1140/2003. Penal → |
|---|
