CSJ. Decizia nr. 1137/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1137/2003
Dosar nr. 2311/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 522 din 22 noiembrie 2001, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul G.D. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4 septembrie 2000, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 4.254.466 lei către partea civilă Spitalul Clinic judeţean Constanţa, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.250.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, datorată modului în care victima G.D.R. înţelegea să trăiască, fără a munci şi consumând băuturi alcoolice, la data de 31 august 2000, între acesta şi tatăl său, inculpatul G.D., a izbucnit un scandal, în cadrul căruia victima l-a lovit pe inculpat cu pumnii şi picioarele. Întrucât fiul său continua să-l agreseze, inculpatul a luat un cuţit din bucătărie cu care i-a aplicat acestuia o singură lovitură în regiunea inghinală dreaptă, producându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei în spital.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 117/ P din 26 aprilie 2002, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare, la 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu motivarea că, în raport de pericolul social sporit al infracţiunii săvârşite de inculpat, care pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi-a ucis propriul fiu, pedeapsa aplicată de instanţa de fond nu este suficientă pentru realizarea prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză.
Totodată s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva menţionatei decizii, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de împrejurarea că a comis fapta în condiţiile unei provocări din partea victimei, cât şi de circumstanţele sale personale.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală, întocmit în urma necropsiei şi declaraţiile martorilor oculari D.M. şi D.G., coroborate cu recunoaşterile inculpatului), care au fost analizate în considerentele deciziei, rezultă, fără dubiu, că la data de 31 august 2000, pe fondul unei vechi stări conflictuale între părţi şi a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul G.D., fiind agresat cu pumnii şi picioarele de către fiul său G.D.R., l-a lovit pe acesta cu un cuţit de bucătărie în regiune inghinală stângă, provocându-i leziuni grave în urma cărora victima a decedat la spital.
Referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanţa având în vedere atât pericolul social sporit al infracţiunii comise, constând în uciderea propriului fiu în cadrul unui conflict existent între părţi, pe fondul consumului de băuturi alcoolice însă, dar şi de starea de provocare în care inculpatul a acţionat şi de circumstanţele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale şi comportarea sinceră în cursul procesului.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 4 septembrie 2000, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 117/P din 26 aprilie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 4 septembrie 2000, la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1135/2003. Penal. Art.312 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1138/2003. Penal → |
|---|
