CSJ. Decizia nr. 1183/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1183/2003
Dosar nr. 5313/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 949 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul Şt.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi e) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 2 mai 2002 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată Ş.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 2 mai 2002, în jurul orelor 1500, inculpatul a intrat în Biserica Colţea şi pentru că avea nevoie de bani s-a apropiat de partea vătămată Ş.C. care comercializa lumânări şi obiecte de cult în incinta bisericii şi pentru că era singură, inculpatul a scos un cuţit din buzunar şi a ameninţat-o că în cazul în care nu-i dă suma de 300.000 lei o va tăia.
Partea vătămată a simulat că-i dă un teanc de bani însă a fugit din biserică şi a strigat după ajutor, inculpatul fiind reţinut de organele de poliţie în curtea Spitalului Colţea.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, depoziţiilor martorilor M.M. şi V.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ii-a penală, prin Decizia nr. 775/ A din 27 noiembrie 2002, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3849 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cauză a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrat corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege sus-arătat, iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) La rândul său, instanţa de apel a reanalizat probele administrare şi a verificat apărările formulate de inculpat, constatând justificat că inculpatul este autorul tentativei la infracţiunea de tâlhărie, iar pedeapsa stabilită a fost bine proporţionalizată.
Verificând cauza sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpat, dar şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată vreun motiv de casare, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, instanţele respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite (pericol rezultat din locul în care a avut loc fapta, într-o biserică şi din modul în care s-a derulat activitatea infracţională, inculpatul folosindu-se de un cuţit împotriva unei persoane singure) şi având în vedere şi persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale şi a recunoscut constant infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţe, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine dozată, fiind orientată spre minimul prevăzut de textul incriminator, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Şt.I. împotriva deciziei penale nr. 775/ A din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 mai 2002, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1182/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1185/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
