CSJ. Decizia nr. 1180/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1180/2003
Dosar nr. 5081/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 275 din 20 mai 2002, Tribunalul Dolj a condamnat, printre alţii şi pe inculpaţii:
C.L. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen. şi la un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, conform art. 33 şi art. 34 C. pen., urmând să execute 7 ani închisoare, precum şi pe N.F. la 8 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 18.650.000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă SC A. SA Dăbuleni.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 29 decembrie 2000, în jurul orei 16, inculpaţii C.L. şi N.F. au fost la domiciliul lui U.A. din com. Amărăştii de Jos, unde împreună cu alte 3 persoane, au consumat băuturi alcoolice hotărând totodată să se deplaseze cu toţii la Ferma nr. 4 aparţinând SC A. SA Dăbuleni, situată între satul Ocolna şi com. Dăbuleni, pentru a sustrage ţevi de irigaţii. În jurul orei 1900, cu toţii au plecat la ferma respectivă, cu căruţa pusă la dispoziţie de inculpatul N.F.
La fermă au fost întâmpinaţi de către paznicul Z.D. căruia i s-a cerut să stingă lumina lanternei, cei din grup înjurându-l şi ameninţându-l.
Realizând că se află în prezenţa mai multor persoane, de teamă, paznicul, a fugit către com. Dăbuleni, dar, după circa 400 m., el a fost ajuns de cei 6 inculpaţi, fiind readus în curtea fermei, folosindu-se ameninţări şi violenţe fizice, inculpatul C.L. aplicându-i o lovitură cu un ciomag în spate.
Readus în fermă, paznicul a fost aşezat pe o bancă, în apropierea magaziei de materiale, fiind imobilizat şi supravegheat de inculpatul N.F. Ceilalţi cinci inculpaţi au pătruns în magazia cu materiale, prin forţarea uşii, de unde au sustras piese componente ale conductelor de irigaţie (prelungitoare, dopuri, coturi reversibile), 5 saci cu porumb (185 kg) şi o pătură necesară pentru a transporta obiectele la căruţă. Din curte, inculpaţii au mai sustras 55 bucăţi conducte pentru irigaţii, din aluminium, iar din camera paznicului au mai luat un cojoc, un topor şi o pătură aparţinând paznicului.
După ce, toţi inculpaţii au pus în căruţă bunurile sustrase, au cerut paznicului să intre în camera de pază, după care au asigurat, prin exterior, uşa acestei încăperi, cu un cablu, împiedicându-l să părăsească clădirea. Cu bunurile sustrase, inculpaţii s-au deplasat cu căruţa până la intrarea în satul Ocolna, în apropierea unui canal de desecare.
De aici, spre sat au plecat numai inculpaţii C.L. şi N.F., pentru a găsi o maşină cu care să transporte în continuare bunurile însuşite, până la Craiova. Din sat, au împrumutat un autoturism Daci 1300, proprietatea lui S.H., care a fost condus de C.L., deşi nu avea permis de conducere. Revenind cu maşina la locul unde erau aşteptaţi de ceilalţi inculpaţi, au încărcat în autovehicul o parte din conductele sustrase, plecând spre Craiova.
După ce s-au deplasat circa 4 km, maşina s-a defectat, în cele din urmă fiind condusă de N.F. în com. Cîrcea.
În dimineaţa zilei de 30 decembrie 2000, inculpaţii C.L. şi N.F. au vândut, parte din bunurile sustrase, unor persoane rămase neidentificate, primind suma de 3.080.000 lei.
Banii au fost împărţiţi între inculpaţii C.L. şi G.V., după ce i-a achitat lui S.H., folosirea autovehiculului.
În aceeaşi zi de 30 decembrie 2000, lucrătorii de poliţie au identificat şi recuperat bunurile care nu fuseseră vândute (valorificate la suma de 13.625.000 lei), rămânând de recuperat prejudiciul de 18.650.000 lei.
Inculpaţii au recunoscut faptele şi împrejurările în care au fost săvârşite declaraţiile lor coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, fotografiile judiciar-operative şi declaraţiile martorilor audiaţi.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii C.L., N.F. şi ceilalţi, cerând reducerea pedepselor aplicate. Prin Decizia penală nr. 408 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate.
Inculpaţii N.F. şi C.L. au declarat recurs, primul pretinzând că nu a luat parte la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., nu este vinovat pentru aceasta şi ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Critica recurentului inculpat N.F. cum că nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi nu este vinovat pentru aceasta, nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie, furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
În speţă, chiar dacă inculpatul N.F. nu a participat direct la luarea materialelor din magazie şi din curtea fermei, împreună cu ceilalţi cinci inculpaţi, el a desfăşurat activităţi care au contribuit, nemijlocit, la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în condiţiile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen.
Astfel, în primul rând, inculpatul a participat la luarea hotărârii de a sustrage materialele din incinta fermei, fiind total de acord cu executarea acestei acţiuni, în grup, fiecare participant având sarcini precis stabilite.
Tot inculpatul a pus la dispoziţia întregului grup căruţa care i-a transportat la fermă, cu aceasta urmând să se transporte şi materialele sustrase.
Inculpatul a participat la imobilizarea paznicului şi supravegherea acestuia, pe timpul cât ceilalţi inculpaţi au pătruns în magazia din care au sustras materialele, nedându-i posibilitate să întreprindă vreo acţiune.
De asemenea, el a participat la depunerea materialelor în căruţă şi transportarea lor cu aceasta.
Inculpatul a contribuit la izolarea paznicului în camera de pază, la plecarea de la fermă, blocându-se uşa de intrare în aceasta, pentru a nu-i da posibilitatea să facă cunoscut imediat acţiunea grupului de infractori, şi a-şi asigura scăparea.
Împreună cu inculpatul C.L., s-a deplasat în satul Ocolna pentru a împrumuta o maşină cu care să transporte de urgenţă, materialele furate în scopul de a nu fi depistaţi.
A participat la încărcarea materialelor în maşină şi transportarea lor în com. Cîrcea, contribuind, a doua zi dimineaţa la vinderea lor.
Toate aceste elemente dovedesc că inculpatul N.F. a avut în cadrul grupului de infractori, un rol activ în realizarea laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., în calitate de coautor, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele de judecată.
Faţă de toate acestea, Curtea, apreciază că vinovăţia inculpatului N.F. a fost pe deplin dovedită, pentru săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcină, nefiind motive de achitare a acestuia.
În ce priveşte individualizarea pedepselor examinând prin prisma prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), lucrările dosarului, se reţine că, la stabilirea pedepselor, inclusive pentru recurenţi, s-a ţinut seama că pedepsele au fost orientate către minimul special, de frecvenţa şi gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, în condiţiile concrete în care ele au avut loc, fiind realizate de către un grup organizat de făptuitori, precum şi de elementele care caracterizează persoana celor doi recurenţi neîncadraţi în muncă, inculpatul N.F., fiind recidivist, cu antecedente, mai fiind condamnat pentru infracţiuni de furt.
În aceste condiţii, în mod corect s-a apreciat că pedepsele aplicate recurenţilor sunt în măsură să atingă scopul educativ şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Ca atare, recursurile declarate de inculpaţii N.F. şi C.L., nefiind fondate, vor fi respinse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive, iar potrivit art. 192 C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.L. şi N.F. împotriva deciziei penale nr. 408 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2001, la 7 martie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1179/2003. Penal. Stramutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 1181/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
