CSJ. Decizia nr. 1181/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1181/2003
Dosar nr. 5172/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 942 din 8 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu aplicaţiunea art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia acestuia de la 16 martie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, pe baza probelor administrate, că în noaptea de 15 martie 2002, orele 24,00, inculpatul C.N. a deposedat-o, prin violenţă, pe partea vătămată C.I., de suma de 800.000 lei şi o geantă cu acte şi bunuri personale, fiind surprins de organele de poliţie, când se afla împreună cu inculpaţii M.A.V. şi M.D.
Astfel, în noaptea de 15 martie 2002, inculpatul C.N. se afla împreună cu inculpaţii M.A.V. şi M.D. pe şoseaua Berceni, în zona cimitirului „Cărămidarii de Jos". Acolo, inculpatul C.N. a observat pe partea vătămată C.I., că purta o geantă pe umăr. Inculpatul C.N. s-a hotărât să deposedeze pe partea vătămată de bunuri, intenţie pe care, a comunicat-o şi celorlalţi inculpaţi, care, însă, i-au cerut să renunţe. Inculpatul C.N. a refuzat şi s-a apropiat de partea vătămată, pe care, a lovit-o, cu pumnul peste faţă.
Partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut. Atunci inculpatul C.N. l-a controlat pe C.I. la buzunare, luându-i 800.000 lei, acte personale, un ceas de mână marca Oberbank şi o geantă de umăr de tercot negru.
Inculpatul C.N. s-a îndepărtat ajungând din urmă pe M.A. şi M.D. care se îndepărtaseră.
Inculpatul C.N. apucase să scoată câteva bunuri personale din geanta părţii vătămate, pe care le-a dat inculpaţilor M.D. şi M.A.V., căruia i-a înmânat şi geanta, pentru a putea să numere suma de bani, pe care o luase de la partea vătămată. În acel moment, a venit un echipaj de poliţie care i-a legitimat pe cei trei şi, deoarece, nici unul nu avea acte de identitate asupra sa, i-a condus la Secţia 15 Poliţie, pentru verificări. Odată ajunşi acolo, s-au întâlnit cu partea vătămată C.I. care imediat ce i-a văzut, a declarat că sunt persoanele care, în aceeaşi noapte, au deposedat-o de bunuri. Asupra inculpatului C.N. au fost găsiţi banii şi actele personale ale părţii vătămate.
Apelul declarat de inculpatul C.N., împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 738/ A din 12 noiembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru netemeinicie, prin aceea că, prin respingerea apelului, a confirmat o pedeapsă, mult prea aspră, greşit, individualizată.
Recursul nu este fondat.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv, şi persoana acestuia, recidivist, astfel că pedeapsa aplicată, orientată spre minimul special, este de natură a realiza scopul acesteia, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
Se constată astfel, că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar hotărârea atacată este legală şi temeinică, considerente faţă de care, recursul va trebui privit ca nefondat şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 738/ A din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2002, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1180/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1182/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
