CSJ. Decizia nr. 1179/2003. Penal. Stramutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1179/2003
Dosar nr. 4126/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 27 mai 2002 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 şi art. 109 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive.
Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente P.G. şi P.I.L. la restituirea în natură a telefonului mobil marca Nokia 8810, iar în caz contrar la contravaloarea acestuia de 9.000.000 lei, precum şi la plata daunelor morale în sumă de 20.000.000 lei către partea civilă B.L.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 24 februarie 2002, în jurul orelor 2000, partea vătămată B.L.A. se întorcea spre casă, pe str. Călăraşilor, însoţită de colegele ei D.I.M. şi R.A.G., toate eleve.
În momentul în care partea vătămată s-a aflat în apropierea Casei Tineretului a fost observată de inculpat că aceasta purta în jurul gâtului un telefon mobil marca Nokia 8810, legat cu un şnur, context în care s-a hotărât să-l sustragă prin smulgere.
Pentru realizarea scopului propus, inculpatul le-a urmărit pe cele 3 tinere, iar după ce partea vătămată a rămas singură, a găsit un şnur din material textil, l-a luat în ideea de a-l folosi la ştrangularea victimei.
În timp ce se deplasa pe str. Maşinilor, partea vătămată şi-a dat seama că este urmărită, motiv pentru care s-a întors şi l-a observat pe inculpat, însă acesta s-a apropiat de ea, i-a pus şnurul la gât şi i-a cerut telefonul mobil, partea vătămată a început să ţipe, după care i-a astupat gura şi i-a smuls telefonul, fugind de la locul faptei.
Situaţia de fapt expusă pe baza plângerii părţii vătămate, procesului verbal de recunoaştere din grup, procesului verbal de conducere în teren, depoziţiile martorilor D.O.M., M.S., M.D., V.F. şi C.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 376/ A din 1 august 2002, a respins apelurile declarate de inculpatul P.C. şi părţile responsabile civilmente P.G. şi P.I.L.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar sub aspectul laturii civile reducerea despăgubirilor civile şi a daunelor morale.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respective pericolul social concret al faptei comise şi persoana făptuitorului.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa trebuie să ţină seama de modalitatea concretă de care a fost comisă infracţiunea, de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În speţă, aceste criterii de individualizare au fost respectate de prima instanţă şi verificate de instanţa de apel.
Astfel, la dozarea pedepsei aplicate inculpatului s-a ţinut seama de modul în care acesta a conceput comiterea infracţiunii, a urmărit-o pe partea vătămată pe mai multe străzi, a studiat momentul propice al atacării victimei profitând că aceasta nu era însoţită şi nu se afla în apropiere nici o persoană care ar fi putut interveni în sprijinul ei şi mai mult inculpatul s-a folosit de un şnur găsit pe stradă cu care a înfăşurat gâtul victimei ameninţând-o că o omoară dacă nu-i dă telefonul mobil, telefonul pe care apoi i l-a smuls.
La dozarea pedepsei, instanţele au avut în vedere şi urmările cauzate în urma săvârşirii infracţiunii, traumă psihică produsă victimei (elevă în vârstă de numai 18 ani), care s-a văzut atacată într-un loc ferit, noaptea şi ameninţată să fie omorâtă de un tânăr cu o constituţie fizică robustă, fără nici o putinţă de scăpare.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele administrate în cauză, a rezultat că acesta a avut o comportare sinceră, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, a cooperat cu organele de anchetă, provine dintr-o familie organizată care a depus toate diligenţele pentru a acoperi prejudiciul creat, se află la prima abatere de natură penală, fiind însă o fire uşor influenţabilă de un anturaj extraşcolar dubios.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţa de fond şi de cea de apel, iar sancţiunea stabilită, orientată spre limita inferioară a textului sancţionator, este bine dozată, de natură a asigura redozarea scopului coercitiv şi preventiv educativ al pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea constată că a fost rezolvată corect, corespunzător probelor administrate.
Aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 11 martie 2002, tipul de telefon sustras victimei, marca Nokia 8810, nu se mai află în vânzare de circa 3 ani şi care a costat 300 - 400 dolari S.U.A., echivalând cu 9.000.000 lei, sumă stabilită şi de instanţa de fond.
Potrivit art. 14 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., obiectul acţiunii civile este repararea pagubei cauzate prin infracţiune; când aceasta nu este cu putinţă în natură, ea se face prin plata unei despăgubiri băneşti, care să fie echivalentul real al pagubei suferite de partea vătămată.
În speţă, paguba încercată de partea vătămată nu a putut fi acoperită prin restituirea bunului sustras, întrucât inculpatul a vândut cartela martorului C.M.E, iar aparatul telefonic a fost, de asemenea, vândut unei persoane care a plecat din ţară, situaţie în care în mod legal instanţa l-a obligat în subsidiar pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata contravalorii telefonului.
De asemenea şi cuantumul daunelor morale a fost bine stabilit, instanţele ţinând seama de atingerea adusă persoanei vătămate, în special de consecinţele psihice suferite de victimă care, conform probelor din dosar prezintă şi în momentul de faţă o lipsă de concentrare în timpul programului şcolar, stări nervoase, frică, stări depresive, insomnii, inapetenţă, refuz în a coopera cu familia şi colegii de şcoală, împrejurări ce justifică plata unor daune morale şi care, să constituie la refacerea morală a acesteia în urma gravei încercări prin care a trecut.
În raport de considerentele expuse recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada executării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 1 august 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 martie 2002, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1178/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1180/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
