CSJ. Decizia nr. 1195/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1195/2003
Dosar nr. 5446/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1085 din 12 noiembrie 2002, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul M.C., având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 596/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a reţinut că din conţinutul raportului de expertiză medico-legală, întocmit în cauză, petentul prezintă diagnosticul „chist renal drept; chist parapielitic stg.; mic adenom prostatic fără indicaţie chirurgicală, hipotensiune ortostatică, leziune aortică degenerativă".
Cum însă afecţiunile de care condamnatul suferă pot fi tratate în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi nu-l pun pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat şi întemeiată pe dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnatul petiţionar împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 806/ A din 6 decembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o, pentru că, respingând apelul său, nu s-a ţinut seama de bolile cardiace de care suferă, boli legat de care, a solicitat o nouă expertiză medico-legală, care să se facă cu participarea unui medic cardiolog, nu cu medici de altă specialitate, cum s-a procedat.
Recursul condamnatului petent este nefondat.
Expertiza medico-legală întocmită de comisia de primă expertiză din cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici", este semnată de 4 medici, printre care şi de medicul cardiolog specialist dr. C.B. Constatările făcute pe baza examinării bolnavului, a analizelor efectuate şi a actelor medicale, ce fundamentează concluziile, nu lasă loc de îndoială că bolile de care suferă condamnatul nu-l pun în situaţia de a nu putea executa pedeapsa, fiind tratabile în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor. În această situaţie, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de efectuare a unei noi expertize.
În atare situaţie, având în vedere că în dosar, nu sunt probe care să ateste existenţa unor boli ale recurentului, care să-l pună în situaţia de a fi în imposibilitate de a executa pedeapsa, impunând întreruperea, Curtea va trebui să constate corectitudinea soluţiei de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulate de condamnat.
Pentru aceste considerente, Curtea, urmează a respinge, ca nefondat, recursul condamnatului, în baza art. 38515 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 806/ A din 6 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1194/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 12/2003. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
