CSJ. Decizia nr. 1206/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1206/2003
Dosar nr. 5159/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul T.T. la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata, către partea civilă H.A., a sumei de 80.000.000 lei, din care 50.000.000 lei despăgubiri civile şi 30.000.000 lei despăgubiri morale.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, paznic la A. Guruieni, judeţul Teleorman îşi îndeplinea sarcinile de muncă în curtea unde se afla şi SA S., la aceasta din urmă fiind paznic de noapte H.M. Acesta, deşi nu era în duşmănie cu el, la 18 ianuarie 2002, i-a spus că va sesiza conducerea despre faptul că a furat grinzi şi căpriori din lemn, folosindu-le la încălzire.
Supărat de eventualele consecinţe ale acestei sesizări, inculpatul, în noaptea de 19 ianuarie 2002, aflat sub influenţa alcoolului, a mers la colegul său şi observând că şi el se încălzea cu lemne tot din incinta societăţii, i-a spus că, la rândul lui, va aduce şi el la cunoştinţa conducerii acest lucru.
Iritat, H.M. i-a cerut inculpatului să părăsească încăperea şi pentru a-l îndepărta mai repede, l-a lovit cu un cuţit în umărul stâng, rănindu-l superficial.
Părăsind camera, inculpatul a mers la locul unde se aflau doi colegi de muncă cărora le-a relatat incidentul.
În drumul spre locul unde el avea zona de păzit, inculpatul s-a întâlnit cu H.M., acesta, având în mână un ciomag, adresându-i cuvinte jignitoare. La rândul său, inculpatul, după ce l-a lovit cu piciorul în torace şi i-a luat ciomagul, a continuat să lovească în diferite părţi ale corpului.
Oprindu-se din aplicarea de lovituri, inculpatul a lăsat victima în locul unde aceasta se prăvălise la pământ şi a abandonat ciomagul lângă un grajd.
După circa 2 ore de la incident, reântorcându-se să vadă în ce stare se afla cel lovit, a intrat în încăperea unde acesta se retrăsese şi văzând că H.M. era întins pe pardoseală, i-a cerut unui coleg să-l ajute pentru a-l aşeza în pat.
Dimineaţa, inculpatul s-a deplasat din nou la victimă şi constatând că aceasta decedase, a adus la cunoştinţa directorului societăţii ceea ce făcuse.
Raportul de expertiză medico-legală (necropsie) a înscris că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecutivă unui traumatism toracic cu fracturi costale şi rupturi pulmonare.
Raportul de constatare medico-legală întocmit privindu-l pe T.T., a reţinut că acesta a prezentat o leziune traumatică produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător, ce poate data din 19 ianuarie 2002 şi pentru vindecare, a necesitat 6 - 7 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, precum şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 720 din 13 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe greşita încadrare juridică a faptei şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin „cruzimi", în sensul art. 176 lit. a) C. pen., se înţelege o acţiune violentă, săvârşită într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră groază, oroare, atât victimei, cât şi persoanelor în a căror prezentă se săvârşeşte, ori care află, pe alte căi, despre comiterea ei.
De asemenea, este necesar ca probatoriul administrat să fi reţinut că autorul, prin acţiunile sale, a urmărit să provoace victimei, prin cruzimi, o moarte lentă, folosind în acest scop, procedee menite să cauzeze victimei suferinţe chinuitoare, prelungite.
În cauză, activitatea infracţională s-a desfăşurat într-un interval scurt, în care inculpatul, folosind ciomagul luat din mâna celui pe care urma să-l lovească, a aplicat lovituri în zona toracică.
De asemenea, pentru că lovirea victimei a avut loc în afara unei încăperi, deşi fapta a fost săvârşită în luna ianuarie şi victima a rămas o perioadă de timp întinsă la sol, nereţinându-se că aceasta ar fi prezentat degerături ale membrelor sau alte stări determinate de lăsarea sa în ger, de fapt inculpatul, întorcându-se să constate starea celui lovit, l-a găsit în încăperea care-i servea drept loc de muncă şi l-a aşezat pe pat, în aceste condiţii suferinţele victimei nu au fost provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite, prelungite în timp.
Fapta inculpatului, astfel, întruneşte laturile obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Pe de altă parte, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Existenţa stării de puternică tulburare trebuie raportată comparativ momentului în care inculpatul a săvârşit fapta, iar gradul de intensitate a tulburării se apreciază ţinându-se seama, în concret, de persoana făptuitorului, de circumstanţele, în care s-au comis faptele.
În cauză, victima, fără un motiv întemeiat, mai ales că şi ea îşi încălzea încăperea în care se afla, cu lemne luate din curtea societăţii al cărui paznic era, l-a ameninţat pe inculpat că îl va „pârî" la conducere pentru un fapt de care şi ea „era vinovată", şi, mai mult, a fost cea care, iniţial, l-a lovit cu cuţitul, iar când s-au reîntâlnit, era înarmată cu un ciomag şi l-a injuriat.
În aceste condiţii, în psihicul inculpatului s-a produs datorită reprezentării pericolului potenţial, o stare de temere şi tulburare, aplicarea dispoziţiilor art. 72 lit. b) C. pen., fiind justificată.
Art. 174 C. pen., prevede că uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Conform prevederilor art. 64 lit. e) C. pen., printre drepturile ce se pot interzice condamnatului, în cadrul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, este şi „dreptul de a fi tutore sau curator"
Interzicerea, în ce-l priveşte pe inculpat, a acestui drept, pentru infracţiunea de omor, se apreciază că nu se justifică odată ce fapta sa nu este îndreptată împotriva unui minor sau în legătură cu viaţa sexuală, rele tratamente şi altele de acest gen.
În ce priveşte pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare, prevăzute ca atare în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere pericolul grav, împrejurările în care fapta a fost comisă, aşa cum s-a detaliat mai sus, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, sincer pe parcursul procesului penal şi faptul că a sesizat că el este autorul, 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., este corespunzătoare şi realizării scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, stabilindu-se că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) din acelaşi cod, despăgubirile datorate părţii civile, atât cele materiale, cât şi cele morale, se acordă într-un cuantum proporţional cu gradul de vinovăţie în cauzarea urmărilor, păgubitoare, deci în proporţie de ½ din valoarea pagubei dovedite în cursul procesului penal, respectiv 25.000.000 lei despăgubiri materiale şi 15.000.000 lei despăgubiri morale, beneficiară fiind soţia victimei, partea civilă H.A.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., el va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 720 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 152 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Teleorman cu privire la: încadrarea juridică a faptei, omisiunea reţinerii în favoarea inculpatului a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., greşita interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., pe care-o înlătură, şi întinderea despăgubirilor materiale şi a daunelor morale la care inculpatul a fost obligat către partea civilă.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunii de omor, din art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul T.T., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Reduce despăgubirile materiale de la 50.000.000 lei, la 25.000.000 lei, iar pe cele morale, de la 30.000.000 lei, la 15.000.000 lei, prin reţinerea culpei comune în proporţie de ½.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 ianuarie 2002, la 11 martie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1205/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1207/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
