CSJ. Decizia nr. 1188/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1188/2003
Dosar nr. 3918/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 484 din 27 mai 2002, a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2002 a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat prevenţia inculpatului, de la 28 martie 2002, până la 27 mai 2002 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,30 grame heroină indisponibilizată la Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă
Operativă din cadrul I.G.P., conform dovezii seria 8 nr. 600849 din 5 aprilie 2002.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,04 grame heroină.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 28 martie 2002, inculpatul a fost surprins de organele de poliţie la scara unui bloc, având asupra sa cantitatea de 0,34 grame heroină, destinată consumului propriu.
Situaţia de fapt s-a stabilit pe baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de poliţie, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a fost sincer pe parcursul procesului penal, dar nu desfăşoară o activitate utilă.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 513 A din 22 august 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pentru greşita individualizare a pedepsei stabilite şi aplicate.
Recurentul a cerut admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi a primei instanţe şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, la cât acesta a executat.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate, instanţa de control judiciar constată că, în speţă, s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei stabilite şi achitate.
Astfel, deşi fapta inculpatului, atât generic, cât şi în concret prezintă un pericol social avansat, fiind produsă într-un loc public, de o persoană fără ocupaţie, nedesfăşurând nici o activitate utilă, i s-a aplicat totuşi minimul special prevăzut de lege, ţinând seama de faptul că nu are antecedente penale, este tată a doi copii minori şi a fost sincer, recunoscând fapta.
Existenţa elementelor obiective de agravare a pedepsei inculpatului cum sunt periculozitatea faptei comise în public, consecinţele nocive ale acesteia ca şi situaţia inculpatului de-a nu presta nici–un fel de activitate licită care să-i asigure o existenţă onestă, în mod corect, a determinat instanţa să constate că nu se impune recunoaşterea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare ori aplicarea suspendării condiţionate a pedepsei.
În raport cu cele de mai sus, recursul declarat de inculpatul A.I. va trebui să fie privit ca nefondat şi, respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive, dovedit, în dosar.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, cu purtarea procesului;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 513/ A din 22 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2002, la 7 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1187/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1190/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
