CSJ. Decizia nr. 1191/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1191/2003
Dosar nr. 5106/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpatul O.D. fost subofiţer la Poliţia Municipiului Buzău, a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul din 6 septembrie 2001 al Parchetului Militar Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în perioada ianuarie – februarie 2001, a sustras, în mod repetat, din conducta P. Ploieşti – Constanţa (în zona Silozului Buzău-Sud), cantitatea totală de 280 litri benzină C.O. 90 neetilată, în valoare de 3.476.000 lei. Această benzină, precum şi cantitatea de 800 litri motorină a fost găsită la percheziţia efectuată la domiciliul soacrei sale C.E., unde locuia şi el cu familia.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, judecând cauza prin sentinţa nr. 59 din 17 aprilie 2002, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul plutonier adjutant (rezervă) O.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa motivează această soluţie având în vedere că, atât declaraţiile inculpatului, cât şi al soţiei sale O.M., soacrei sale C.E. şi cumnatei sale G.A., s-a susţinut că cei 280 litri benzină, găsite la percheziţie, ar fi fost primite de G.C. (cumnat), fost ofiţer şi apoi expert judiciar topograf, decedat în 1999, după efectuarea expertizelor, drept recompensă (cadou). În final, s-a concluzionat că în conformitate cu principiul potrivit căruia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo), dacă probele administrate nu conferă certitudinea asupra vinovăţiei sale, instanţa nu poate pronunţa o hotărâre de condamnare, aşa cum este cazul în speţă.
Curtea Militară de Apel, admiţând apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin Decizia nr. 100 din 7 noiembrie 2002, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a condamnat pe plut. adj. rez. O.D. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), făcând şi aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
Instanţa de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, din interpretarea logică a probelor administrate, a ajuns la concluzia că inculpatul este autorul unor sustrageri repetate de benzină din conducta magistrală. S-a apreciat că singurele declaraţii favorabile inculpatului sunt cele date de soţie, soacra şi cumnata sa, neconfirmate însă de vreo altă probă, afirmaţiile lor nerezistând unei interpretări logice.
Curtea Militară de Apel, făcând apoi o minuţioasă analiză şi corectă interpretare a probelor administrate în cauză, în ansamblul şi înlănţuirea lor, a reţinut că inculpatul este autorul sustragerii benzinei, găsite la percheziţie.
Împotriva deciziei acestei instanţe a declarat recurs inculpatul, care, prin apărător, a solicitat admiterea acestuia şi menţinerea hotărârii primei instanţe, susţinând că nu este dovedită săvârşirea infracţiunii de furt calificat de către recurent, vinovăţia acesteia bazându-se doar pe prezumţii, neexistând probe directe care să sprijine acuzarea.
Recursul este nefondat.
Examinând probele dosarului precum şi hotărârile pronunţate în cauză se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului plut. adj. rez. O.D., stabilind şi o corectă încadrare juridică a faptelor.
Dacă s-ar fi făcut o analiză critică, prima instanţă nu ar fi acordat rol precumpănitor, absolut, doar celor trei declaraţii favorabile inculpatului, întreg materialul probator fiind interpretat prin prisma lor, fără a se da relevanţa cuvenită împrejurării că declaraţiile respective sunt interesate şi, în schimb nu s-au luat în considerare alte împrejurări care puneau în evidenţă vinovăţia inculpatului. Astfel:
- Este de necontestat că benzina, în cantitate mare (280 litri), a fost găsită, la percheziţie, în imobilul în care locuia şi inculpatul;
- Această benzină provenea din conducta magistrală a SC P. Ploieşti – Constanţa, existentă în apropierea Municipiului Buzău;
- Benzina găsită la percheziţie avea parametri deosebiţi, fiind identică cu cea aflată în conducta respectivă, ea nefiind livrată prin staţiile PECO, existând exclusiv în conductă;
- Inculpatul avea acces la această conductă, ea aflându-se în sectorul său de supraveghere, în calitate de subofiţer de poliţie la Poliţia Municipiului Buzău;
- Explicaţiile formulate de cele trei martore (soţia, soacra şi cumnata inculpatului) cum că benzina respectivă a fost adusă de cumnatul său, expert topo G.C., decedat cu 3 ani urmă, fiind primită „cadou" de la beneficiarii unor expertize făcute de acesta, sunt infirmate de declaraţiile mai multor asemenea persoane.
De altfel, din declaraţiile acestor persoane rezultă că expertul G.C. le-a executat lucrări cu 4 - 6 ani în urmă, ceea ce este greu de presupus că benzina găsită la percheziţie a rămas stocată atâta timp, fără a fi folosită (având autoturism care îl întrebuinţa intens).
În această situaţie este evident că benzina găsită la percheziţie a fost mai recent procurată.
- Această concluzie rezultă, indubitabil, din declaraţiile martorilor P.L. şi A.A. manevranţi de vagoane în staţia C.F.R. Buzău – Sud la circa 150 m de conducta de benzină, care îl indică pe inculpat ca autor al sustragerii benzinei.
Se menţionează că inculpatul a recunoscut că, în perioada respectivă a făcut mai multe deplasări în zona conductei magistrale şi a locului de muncă al martorilor, cu autoturismul Cielo, dar numai pentru realizarea atribuţiunilor de serviciu.
Faţă de considerentele expuse, rezultă că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.D. împotriva deciziei nr. 100 din 7 noiembrie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1190/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1194/2003. Penal → |
|---|
