ICCJ. Decizia nr. 123/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 123
Dosar nr.1495/2003
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.445 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, s-a respins ,ca nefondată, cererea condamnatului M.C. de întrerupere a executării pedepselor de 14 ani, 5 ani şi respectiv 3 ani închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr.103/2001 a Tribunalului Gorj, nr.215/2001 a Tribunalului Dâmboviţa şi nr.2170/2002 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţea fost respins de asemenea ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr.88 din 17 februarie 2003.
Ambele instanţe au reţinut că motivul invocat de condamnat în sensul că starea precară a sănătăţii sale îl împiedică să execute pedepsele în detenţie este nefondat faţă de concluziile expertizei medico-legale efetuate în cauză.
Condamnatul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând, în continuare, întreruperea executării pedepselor pentru acelaşi motiv.
Examinând actele dosarului cât şi dispoziţiile art.455 şi 453 lit. a) C. proc. pen. se constată că recursul nu este fondat.
Potrivit textului de lege menţionat , executarea pedepsei poate fi întreruptă când seconstată că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa .
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că recurentul suferă de discopatie vertebrală lombară, diabet zaharat, hipertensiune arterială şi obezitate grad II/III. În ceea ce priveşte discopatia vertebrală, se precizează că o intervenţie chirurgicală nu este urgentă, iar în cazul în care s-ar impune, reţeaua sanitară a D.G.P. are posibilitatea să asigureinternarea de urgenţă într-o unitate medicală de profil din cadrul Ministerului Sănătăţii. Celelalteafecţiuni pot beneficia de asistenţă medicală în reţeaua sanitară a D.G.P., asfel încât o întrerupere a executării pedepselor nu se justifică din punct de vedere medical.
Faţă de aceste concluzii medico-legale, se constatăcă recurentul nu este în imposibilitate de a executa pedeapsa şi căambele instanţe, în mod corect, au respins cerereade întrerupere a executării.
În consecinţă, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr.88 din 17 februarie2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărareadin oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2004.
← CSJ. Decizia nr. 1222/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1230/2003. Penal. Extradare. Recurs → |
---|