CSJ. Decizia nr. 1231/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1231/2003
Dosar nr. 3626/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, prin sentinţa nr. 445 din 7 mai 2002, a condamnat pe inculpatul P.Şt. la 6 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă de la 17 iunie 2001, la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească:
a) suma de 3.069.575 lei, Spitalului de Urgenţă „Prof. Dr. Bagdasar" pentru îngrijirea victimei ş.
b) suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat cuţitul cu care inculpatul a lovit victima.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 16 iunie 2001, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a avut o altercaţie cu numitul S.B.M. (46 ani), pe care l-a lovit, cu cuţitul, în abdomen, cauzându-i leziuni vindecabile în 25 de zile şi punându-i viaţa în primejdie.
Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia nr. 444/ A din 7 august 2002, a respins, ca nefondat, apelul, a dedus, în continuare, detenţia preventivă a apelantului şi l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia reiterând cererea din apel, la care adaugă că ar fi fost provocat de către victimă.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt temeiuri că, atunci când a comis agresiunea, inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
De altfel, la interogator, inculpatul declară, constant, că, din cauza consumului de alcool, nu-şi aminteşte cum şi de ce a lovit victima.
Pedeapsa aplicată este just individualizată.
Inculpatul a mai fost condamnat, la: un an şi şase luni de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, în 1989; la 2 ani şi 6 luni de închisoare, pentru furt calificat, în 1993; la 3 ani de închisoare, tot pentru infracţiunea de furt calificat, în anul 1995, antecedente care atestă că, pentru revocarea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Şt. împotriva deciziei penale nr. 444/ A din 17 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 iunie 2001, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1230/2003. Penal. Extradare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1232/2003. Penal → |
|---|
