CSJ. Decizia nr. 1407/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1407/2003
Dosar nr. 4201/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 192 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial, inculpatul col. (r) P.A.V. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.; 3 luni închisoare pentru infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen.; în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare; conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, pe un termen de încercare de 4 ani; s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. Prin aceeaşi sentinţă, potrivit art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., admiţându-se acţiunea civilă a Asociaţiei de Proprietari, a fost obligat inculpatul să plătească 255.050.773 lei despăgubiri civile şi 8.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pe baza probelor administrate, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul col. (r) P.A.V. a fost ofiţer activ şi şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale până la data de 15 iunie 2000, când prin Ordinul D.P. 8 - 389 din 14 iunie 2000, a fost trecut în rezervă din motive medicale.
În luna octombrie 1997, inculpatul a fost ales în mod legal preşedinte al Asociaţiei de locatari a blocului din str. Valea Oltului, Bucureşti, funcţie pe care a deţinut-o până la data de 15 august 1999, dată la care proprietarii apartamentelor din blocul respectiv, disperaţi din cauza întreruperii unor servicii prestate de R.A.D.E.T., R.G.A.B., R.E.B.U. şi R.O.M.G.A.Z. şi a somaţiilor de plată primite de la aceşti furnizori de servicii, constatând grave nereguli în activitatea col. (r) P.A.V., s-au întrunit în Adunarea Generală şi au hotărât înlocuirea lui cu un alt preşedinte, precum şi normalizarea raporturilor contractuale cu agenţii economici sus-menţionaţi.
Cu această ocazie, în urma verificărilor listelor de întreţinere şi a documentelor de plată către furnizori, s-a constatat că pentru perioada 17 ianuarie 1999 – 12 august 1999, Asociaţia de locatari are de plătit facturi restante într-un cuantum total de 131.603.893 lei, în condiţiile în care suma neîncasată de la locatari şi proprietari era doar de 38.513.231 lei.
În această situaţie, Asociaţia de locatari i-a cerut inculpatului explicaţii cu privire la sumele de bani care, deşi plătite de locatari şi proprietari, nu au ajuns totuşi în contul furnizorilor, dar ofiţerul a refuzat orice dialog cu noul preşedinte ales şi noul comitet de bloc, tratându-i cu aroganţă.
Mai mult decât atât, deşi i s-a solicitat în mod repetat, a refuzat să restituie documentele financiar-contabile şi arhiva asociaţiei, cu toate că nu mai avea nici o calitate sau funcţie care să-i permită posesia lor. A fost necesară dispunerea de către organul de urmărire penală a unei percheziţii domiciliare pentru ridicare silită a acestor înscrisuri, după ce i s-a pus în vedere cu ocazia audierii lui ca făptuitor, că are obligaţia predării documentelor respective, fie noilor reprezentanţi ai asociaţiei, fie procurorului anchetator, ofiţerul angajându-se în scris în acest sens, dar fără a da curs angajamentului făcut.
Din dosarul cauzei, rezultă că în perioada noiembrie 1997 – august 1999, încasarea cotelor de întreţinere s-a făcut de către martora O.D., în calitate de casier-încasator, în baza listelor de întreţinere calculate, întocmite, semnate şi afişate de către inculpatul col. (r) P.A.V.
Sumele încasate ca „întreţinere" erau predate în aceeaşi zi, pe bază de monetar, cu semnătură de predare-primire a inculpatului, care a efectuat plăţile în cash către furnizorii de servicii, cu excepţia R.E.N.E.L., unde fiecare proprietar îşi plătea individual contravaloarea consumului de energie electrică.
Pe lângă aceste plăţi, inculpatul a efectuat plăţi privind lucrările de reparaţii şi amenajări făcute de diverse persoane fizice şi juridice pe bază de convenţii civile, semnate numai de ele în calitate de preşedinte al Asociaţiei de bloc şi de respectivul prestator de servicii, fără să aibă aprobarea comitetului executiv şi nici a comisiei de cenzori.
Din dosarul cauzei, rezultă că numai în perioada ianuarie – august 1999, s-a cheltuit suma de 106.454.000 lei pentru diverse materiale şi manopere, care nu au primit avizul comitetului de bloc, fără a exista referate de necesitate pentru executarea lucrărilor respective, fără documente justificative şi fără avizarea convenţiilor civile de către Camera de Muncă conform Legii Locuinţei nr. 114/1996 şi HGR. nr. 446/1997 privind aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 114/1996. Asociaţia de locatari trebuia să aibă comitet de bloc (comitet executiv) şi administrator ales de adunarea generală, dar toate aceste funcţii au fost monopolizate de către inculpat, care a deţinut legal funcţia de preşedinte şi în mod nelegal funcţiile de administrator, casier plătitor şi contabil, pentru aceasta din urmă stabilindu-şi un salariu pe care şi l-a avizat singur.
Din verificarea listelor de întreţinere s-a constatat că inculpatul col. (r) P.A.V. a stabilit în mod arbitrar ca ultimă zi de plată data de 19 a fiecărei luni, fără nici o justificare, fără a se consulta cu locatarii şi fără aprobarea Adunării Generale, dată după care stabilea penalităţi, în condiţiile în care în bloc locuiesc şi pensionari ce-şi primesc pensia ulterior acestui termen.
Deşi persoanele respective şi-au achitat cotele de întreţinere, inculpatul le-a stabilit penalităţi de anticipaţii după formule oculte, lipsite de orice logică matematică şi fără nici o bază legală şi fără ca măcar furnizorii de servicii să solicite penalităţi şi anticipaţii în cuantumul fixat de preşedintele Asociaţiei de locatari.
În perioada februarie – august 1999, s-a încasat de la locatari suma de 270.329.730 lei, cu care se puteau plăti facturile către furnizorii de servicii în cuantum de 131.603.893 lei, rămânând diferenţă disponibilă de 138.725.837 lei.
Cu toate acestea, din sumele încasate de col. (r) P.A.V. pe anul 1999 cu titlul generic de „întreţinere", s-a efectuat doar parţial plata agenţilor economici faţă de care asociaţia avea obligaţii contractuale, fără ca inculpatul să poată justifica neachitarea facturilor restante în cuantum total de 131.603.893 lei.
Listele întocmite, semnate şi afişate de inculpat cuprind o serie de date (sume, penalităţi, număr de persoane) care nu au corespondent în realitate, fiind stabilite în mod arbitrar şi fără a fi avizate de comisia de cenzori.
La apartamentul, proprietatea martorei N.V., erau înscrise la plata cheltuielilor de întreţinere un număr de 1 - 4 persoane lunar, după bunul plac al inculpatului, cu toate că de la achiziţionarea acestui apartament şi până în prezent, nu a fost locuit decât de o singură persoană, timp de o lună în cursul anului 1998.
Pentru justificarea unei sume restante la care a obligat-o pe această martoră, în cuantum de 2.073.482 lei, căreia i-a calculat, după propria-i formulă, o penalitate de 5.628.443 lei, inculpatul a ticluit o cerere în numele proprietarei N.V., nesemnată, prin care i s-ar solicita „scoaterea celor 4 persoane care figurau la întreţinere şi care nu ar mai locui în apartament din data de 1 octombrie 1998".
Deşi martorii G.M. şi B.L.A., în calitate de cenzori, au încercat în mod repetat, direct sau prin poştă să le fie puse la dispoziţie şi să verifice actele întocmite de inculpat, legalitatea şi modalitatea de calcul a cotelor de întreţinere şi a penalităţilor, acesta a refuzat să dea curs solicitărilor legale ce i-au fost adresate şi pentru a nu mai fi stânjenit în activitatea sa infracţională, le-a comunicat celor doi că „prin prezenta vă fac cunoscut că am luat act de demisia dvs. din funcţia de membru în comisia de cenzori a Asociaţiei noastre de Proprietari", în condiţiile în care nu se făcuse nici un demers în acest sens.
Col. (r) P.A.V. a deţinut în mod suveran toate funcţiile specifice unei asociaţii de locatari, semnând, aprobând, vizând, stabilind, administrând şi gestionând toate fondurile băneşti şi bunurile respectivei asociaţii.
Refuzând să i se verifice activitatea, inculpatul a continuat să stabilească penalităţi de sute de milioane de lei, în condiţiile în care obligaţiile faţă de furnizori erau de zeci de milioane, penalităţile depăşind valoarea cotelor de întreţinere, contrar prevederilor Legii nr. 114/1996 şi normelor de aplicare, iar sumele trecute ca restante n-aveau nici o justificare logică.
Nemulţumit de faptul că locatarii au început să se adreseze cu sesizări diferitelor autorităţi publice şi presei, arătând abuzurile şi neregulile din activitatea preşedintelui Asociaţiei de locatari care le-a încasat şi sumele necesare pentru transformarea acesteia în Asociaţie de Proprietari, fără a putea da explicaţii cu privire la cheltuiala lor, fiindcă transformarea respectivă nu s-a mai realizat, inculpatul col. (r) P.A.V. a formulat plângeri penale şi memorii la poliţie, parchet şi instanţe împotriva colocatarilor săi, pentru a determina în mod indirect să renunţe la demersurile lor, fără a avea însă satisfacţia unor soluţii favorabile.
Acţiunile întreprinse de inculpat în sensul celor prezentate mai sus, au intrat în sfera şi sub incidenţa legii penale cu ocazia ameninţării pe care a făcut-o împotriva părţii vătămate B.V., în prezenţa martorei O.D., în sensul că „pune unii deţinuţi să mă bată".
Pentru aceste ameninţări, partea vătămată B.V. a cerut tragerea ofiţerului la răspundere penală.
La data de 6 noiembrie 1999, inculpatul col. (r) P.A.V. s-a adresat comandantului U.M. 02605 Bucureşti, pentru ca acesta la rândul său să sesizeze organele judiciare, învinuindu-l în mod mincinos pe partea vătămată cpt. O.V.E. de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., depunând în acest sens, copie xerox, o plângere ce i-ar fi fost înmânată la data de 14 noiembrie 1999 de către actorul HGK., care la rândul lui i s-ar fi plâns că este victima unei înşelăciuni.
Adresa nr. 542 din 6 noiembrie 1999, a fost redactată şi semnată de inculpat în calitate de preşedinte al Asociaţiei de locatari, deşi fusese destituit din funcţia respectivă încă din 15 august 1999, iar ştampila folosită nu mai era valabilă, întrucât din septembrie 1999, asociaţia se transformase, potrivit Legii nr. 114/1996 în Asociaţie de Proprietari, locatarii suportând încă o dată cheltuielile acestei transformări, care abia atunci s-a realizat.
Fiind audiat cu privire la presupusa plângere, martorul HGK. precizează că nu i-a adresat niciodată inculpatului o asemenea sesizare şi că „nu i-am acuzat niciodată pe soţii O. de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune sau abuz de încredere, aşa cum se arată în înscrisul cu nr. 542 din 15 octombrie 1999. Arăt că actul cu numărul de mai sus nu este scris de mine".
Asociaţia de Proprietari, prin reprezentanţii săi legali, respectiv preşedintele şi comitetul asociaţiei, s-a adresat cu o plângere Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, după ce anterior adresase plângeri asemănătoare organelor de poliţie şi organelor judiciare civile, solicitând prin actele de sesizare formulate, tragerea la răspundere penală a inculpatului col. (r) P.A.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă şi abuz de încredere, precum şi instituirea unui sechestru asigurator pe apartamentul nr. 84 din acelaşi bloc, apartament aparţinând ofiţerului.
Totodată, Asociaţia de Proprietari s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 419.109.999 lei plus dobânzile aferente.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă dispusă prin ordonanţa nr. 1382 / P / 1999 din 30 martie 2000, care a concluzionat că „valoarea prejudiciului adus de inculpatul col. (r) P.A.V. este de 151.996.885 lei, format din:
- 131.603.893 lei – sume încasate şi neachitate furnizorilor;
- 20.392.992 lei – disponibil rămas în sold la 15 august 1999, stabilind totodată, că deşi în anul 1999 s-au încasat cotele de întreţinere de la locatari, inculpatul nu a achitat facturile către furnizorii de servicii, în condiţiile în care acesta, cumulând funcţiile de preşedinte, administrator şi contabil (plătit), a administrat şi gestionat singur bunurile şi fondurile băneşti ale Asociaţiei".
Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice a comunicat faptul că rata inflaţiei a fost de 67,8. Rezultă deci că prejudiciul calculat de expert actualizat cu indicele de inflaţie se ridică la 255.050.773 lei (151.996.885 x 167,8 = 255.050.773).
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe penale a fost admis prin Decizia nr. 15 din 7 februarie 2002 a Curţii Militare de Apel, desfiinţând sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, numai în ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen., pentru care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate B.V.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Criticile formulate de inculpat cu privire la reţinerea greşită în sarcina sa a infracţiunilor pentru care a fost condamnat şi cu privire la normele procedurale care au fost încălcate, au fost respinse ca nefondate.
Motivarea instanţei de apel, cu trimitere la proba care confirmă reţinerea corectă a situaţiei de fapt şi trimiterea la dispoziţiile legale cu privire la încadrările juridice legale aplicate în cauză, se regăseşte în conţinutul deciziei şi nu se mai impune reluarea acesteia.
Examinând şi din oficiu apelul declarat de inculpat, instanţa de apel a constatat că soluţionarea cauzei în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 193 C. pen., s-a făcut fără a fi legal îndeplinită procedura de citare cu partea vătămată B.V.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul P.A.V., criticând-o pentru nelegalitate întrucât greşit s-a reţinut vinovăţia pe baza unui material probator confuz, iar pentru infracţiunea de abuz de încredere şi gestiune frauduloasă nu există plângerile prealabile ale Asociaţiei de Proprietari.
Prin Decizia penală nr. 3598 din 9 iulie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.V., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată în cauză de instanţele anterioare.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat contestaţie în anulare, solicitând pe fond, trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului întrucât, la data soluţionării recursului său, nu a fost îndeplinită procedura de citare conform prevederilor legale, iar instanţa de recurs nu a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., ca efect al lipsei plângerii prealabile a părţii civile.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată ca fiind nefondată contestaţia în anulare formulată pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv invocat de petiţionar şi care vizează procedura de citare cu acesta, ca fiind viciată la data soluţionării recursului în cauză, se constată că la termenul din 2 iulie 2002, contestatorul a fost prezent şi a pus concluzii orale de admitere a recursului său, solicitând termen în vederea depunerii concluziilor scrise.
Avându-se în vedere şi faptul că pronunţarea a fost amânată la 9 iulie 2002, aşa încât, petiţionarul a avut timpul necesar pentru a depune şi concluzii scrise, se constată că procedura de citare nu a fost viciată, fiind acoperită prin prezenţa procesuală a petiţionarului, iar dreptul la apărare al acestuia, nu a fost încălcat.
Cât priveşte al doilea motiv invocat de contestator şi anume lipsa plângerii prealabile a părţii civile Asociaţia de Proprietari din str. Valea Oltului, se constată următoarele:
La 10 februarie 1999, Asociaţia de Proprietari a formulat plângere împotriva inculpatului, reclamând faptul că inculpatul nu justifică suma de 105.000.000 lei şi refuză să prezinte comisiei de cenzori documentele de evidenţă contabilă.
Această plângere a fost înregistrată la Secţia 22 Poliţie, fiind ataşat şi procesul verbal al Adunării Generale din 31 ianuarie 1999, care exprimă voinţa membrilor asociaţiei cu privire la sesizarea organelor judiciare pentru lipsa în gestiune a inculpatului şi pentru refuzul acestuia de a preda actele de evidenţă contabilă.
Cu privire la lipsa ştampilării cererii, acest lucru se explică prin aceea că inculpatul, la acea dată, era preşedintele asociaţiei şi deţinea ştampila acesteia.
La 11 noiembrie 1999, Comitetul ales al Asociaţiei de Proprietari a formulat plângere înregistrată la Parchetul Militar Teritorial, în susţinerea plângerii din 10 februarie 1999, semnată şi ştampilată de preşedintele ales, prin care, solicită cercetarea inculpatului pentru delapidare şi refuzul predării documentelor contabile.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respinsă contestaţia în anulare, ca nefondată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de petiţionarul A.P.V. împotriva deciziei penale nr. 3598 din 9 iulie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1406/2003. Penal. Reabilitare. Recurs în anulare | CSJ. Decizia nr. 1408/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
