CSJ. Decizia nr. 1404/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1404/2003
Dosar nr. 5482/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 13 mai 2002, Tribunalul Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., l-a achitat pe inculpatul D.G. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de deţinere ilegală de droguri de risc, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen.
În acelaşi temei legal i-a achitat pe inculpaţii minori M.Şt. şi C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi următoarele C. pen.; I.D.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 4 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate, cu aplicarea şi a art. 99 şi următoarele C. pen.; Şt.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi următoarele C. pen.
În temeiul art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat fiecărui inculpat sancţiunea amenzii administrative de câte 1.000.000 lei.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea reţetelor false (respectiv 17 reţete) care privesc perioada 6 august – 7 octombrie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada august – octombrie 2001, inculpaţii au consumat Fortral, pe care l-au cumpărat din mai multe farmacii amplasate pe raza municipiului Brăila, folosind reţete falsificate.
Produsul medicamentos Fortral conţine o substanţă activă, numită pentazocinum, considerată drog de risc. Conform Nomenclatorului produselor medicamentoase de uz uman 2001, elaborat de Agenţia Naţională a Medicamentelor Bucureşti, produsul Fortral se eliberează din farmacii pe bază de prescripţie medicală care se reţine în unitate.
Au fost identificate un număr de 17 reţete medicale folosite în 8 farmacii, cu privire la care s-a stabilit că sunt falsificate, atât ca farmacie, cât şi datele înscrise în ele privind pacientul, boala de care suferă şi medicul care a prescris medicamentul.
Cele 17 reţete falsificate privesc perioada 6 august 2001 – 7 octombrie 2001 şi din însumarea fiolelor Fortral înscrise în acestea, rezultă un total de 275 fiole, din care au fost cumpărate un număr de 125 fiole, aşa cum rezultă din evidenţele de eliberare a medicamentelor respectivelor farmacii.
Din cele 17 reţete falsificate pe calculator şi completate cu date nereale, un număr de 16 au ca autor pe inculpatul D.G., iar o singură reţetă îi aparţine inculpatului I.D.E.
În perioada de timp arătată, inculpaţii I.D.E., M.Şt. şi C.A. au uzat de aceste reţete falsificate, cumpărând Fortral.
De asemenea, tot în aceeaşi perioadă, toţi cei cinci inculpaţi au consumat (prin injectare în venă) în mod repetat Fortral, numărul exact de fiole cât a revenit fiecăruia, neputând fi stabilit.
Instanţa de fond, pe baza tuturor probelor administrate a reţinut că, inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, însă a apreciat că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, având în vedere modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de împrejurările în care s-au comis faptelor, de urmările produse, precum şi de persoana fiecărui inculpat, pronunţând achitarea pe acest temei juridic.
Împotriva hotărârii de mai sus, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, care a susţinut că faptele săvârşite de inculpaţi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, situaţie în care se impunea condamnarea lor.
Prin Decizia penală nr. 512 din 25 septembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând cauza a condamnat pe inculpaţi, după cum urmează:
- D.G. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi la 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Inculpaţii minori M.Şt. şi C.A. au fost condamnaţi la următoarele pedepse:
- câte o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), precum şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 74 lit. e) C. pen.;
- câte 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 alin. (1) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca fiecare inculpat să execute o pedeapsă de câte 10 luni închisoare.
Inculpatul minor I.D.E. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- o lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- o lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen.;
- 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 alin. (1) şi lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Inculpatul minor Şt.V. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), precum şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi art. 82 C. pen., cu referire la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante de câte 10 luni închisoare aplicate inculpaţilor minori M.Şt., I.D.E., C.A.M. şi Şt.V., pe durata termenului de încercare de 2 ani.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 C. pen., din sentinţa apelată şi au fost menţinute în rest dispoziţiile acestei hotărâri.
S-a reţinut în considerente că, modalitatea în care inculpaţii au acţionat ca şi amploarea activităţii infracţionale, urmările ce s-ar fi putut produce, nu justifică constatarea că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social necesar unei infracţiuni, aspectele pozitive ce caracterizează persoana făptuitorilor putând conduce la reţinerea în favoarea lor a dispoziţiilor art. 74 - art. 76 C. pen.
În termen legal, împotriva deciziei pronunţată în apel, a declarat recurs doar inculpatul M.Şt. care a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o soluţie greşită, condamnând pe inculpat, deşi atât împrejurările în care s-a comis fapta, cât şi datele personale, justificau soluţia pronunţată de instanţa de fond, respectiv, achitarea pentru lipsa pericolului social necesar unei infracţiuni, soluţie ce a cerut a se menţine.
Examinând hotărârea atacată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, condamnând pe inculpat pentru infracţiunile comise în concurs, prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Astfel, deţinerea şi folosirea unor produse medicamentoase care conţin drog de risc, precum şi obţinerea lor pe baza unor reţete false, cât şi existenţa unei conlucrări între făptuitorii minori şi un major pentru a realiza activităţile infracţionale deduse judecăţii, nu pot constitui, în sensul dispoziţiilor art. 181 C. pen., fapte lipsite în mod vădit de importanţă şi prin care se aduce o atingere minimă unor valori sociale ocrotite de legea penală.
Traficul, cât şi consumul de droguri reprezintă activităţi de mare pericol social pentru societate şi au o reglementare proprie, printr-o lege specială, fiind aspru sancţionate.
Având în vedere urmările ce se puteau produce în cauză, cât şi urmările consumului de droguri în general în plan social şi biologic, activităţile inculpaţilor nu pot fi minimalizate, chiar dacă aceştia au avut conduite bune până la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii.
Ca atare, în mod legal, recurentul inculpat a fost condamnat pentru cele două infracţiuni, cu reţinerea circumstanţelor personale atenuante şi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, critica este nefondată şi cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, urmare a verificării deciziei recurate potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 512 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1403/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 1406/2003. Penal. Reabilitare. Recurs în anulare → |
|---|
