CSJ. Decizia nr. 1411/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1411/2003
Dosar nr. 293/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 332 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.N.S., dispunându-se astfel:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 856/2000 a Judecătoriei Giurgiu în pedepsele componente:
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 488/2001 a Tribunalului Bucureşti, în pedepsele componente de:
- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)lit. g) şi c) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 449 C. proc. pen., a contopit pedepsele de: 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 586/2000 a Judecătoriei Ploieşti şi 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 735/2000 a Tribunalului Bucureşti.
A aplicat petentului pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe care a sporit-o cu un an, dispunând ca, în final, petentul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost privat petentul de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest a condamnatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de o zi din 21 august 1998 şi de la 1 decembrie 1999, până la 30 octombrie 2000.
A anulat mandatele de executare:
760/2000, emis de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 1574/1999;
1612/2000, emis de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 3916/2000.
1022/2001, emis de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 4487/2000.
611/2002, emis de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 2817/2001 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 488/2001 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat petentul C.N.S. la:
- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că faptele au fost comise în data de 25 septembrie – 15 noiembrie 1999.
A constatat că prin sentinţa penală nr. 856/2000 a Judecătoriei Giurgiu a fost condamnat petentul C.N.S. la:
- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 586/2000 a Judecătoriei Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 15745/1999, rămasă definitivă la 18 iulie 2000, petiţionarul C.N.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g şi i) C. pen. (faptă comisă la 22 decembrie 1998).
Prin sentinţa penală nr. 735/2000 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 4487/2000 şi rămasă definitivă prin respingerea recursului la 8 iunie 2001, petiţionarul C.N.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (faptă comisă la 21 august 1998).
Instanţa de fond a constatat că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele prin sentinţele sus menţionate sunt concurente şi a procedat la contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., care a fost sporită la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a condamnatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de o zi la 21 august 1998 şi de la 1 decembrie 1998, la 30 octombrie 2002.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza celor patru sentinţe şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe, respectiv pentru 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petiţionarul C.N.S., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, să se procedeze la înlăturarea sporului aplicat, care este prea mare în raport cu pedepsele ce au format obiectul contopirii.
Prin Decizia penală nr. 359 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.N.S., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul C.N.S. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile de individualizare a pedepsei, cât şi prevederile art. 52 C. pen., privind scopurile pedepsei, în raport de situaţia existentă în cauză (condamnatul având cinci pedepse situate între 4 luni şi 7 ani închisoare), Curtea apreciază că nu sunt motive temeinice care să impună înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.
Aşa fiind, instanţa de fond a procedat în mod just la aplicarea acestui spor de pedeapsă, în raport de prevederile art. 33, art. 34 şi art. 36 C. pen., pronunţând o soluţie legală şi temeinică.
În consecinţă, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N.S., conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N.S. împotriva deciziei penale nr. 359 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1409/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1418/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
