CSJ. Decizia nr. 1402/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1402/2003
Dosar nr. 4319/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 1 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Buzău s-a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul c.i. din 2 infracţiuni prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul C.I. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 256 alin. (1) C. pen., la un an închisoare pentru fapta din 16 mai 1998;
- în baza art. 256 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei consemnată pe un certificat de depozit cu parola „C." lichidat la 27 august 1998.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 lei de la inculpat.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin aceiaşi sentinţă s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei G.A.D.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 16 mai 1998, inculpata G.A.D. a dat inculpatului C.I. un certificat de depozit bancar pe care era consemnată suma de 500.000 lei pentru ca acesta să-l angajeze pe fratele său A.N. la SC F. SA Buzău, unde inculpatul ocupa funcţia de director.
S-a mai reţinut că în luna aprilie 1999, inculpata a dat inculpatului C.I. cafea şi ţigări în valoare de 50.000 lei pentru ca acesta să anuleze Decizia de disponibilizare a numitului A.N. şi să-i menţină contractul de muncă.
Prima instanţă a reţinut că cererea de angajare prezentată de inculpatul G.A.D. a fost avizată favorabil de inculpat la 15 mai 1998, iar certificatul de depozit a fost înmânat inculpatului la 16 mai 1998, iar bunurile în valoare de 50.000 lei au fost refuzate de inculpat, iar G.A. le-a lăsat martorei D.V., care le-a remis inculpatului după ce acesta anulase Decizia de disponibilizare a numitului A.N.
Aşa fiind s-a considerat că faptele inculpatului nu pot fi considerate ca infracţiuni de luare de mită ci constituie infracţiuni de primire de foloase necuvenite.
Drept consecinţă s-a reţinut că faptele inculpatei G.A.D. de a da inculpatului C.I. foloase necuvenite nu sunt sancţionate de legea penală.
Prin Decizia penală nr. 18 din 15 ianuarie 2001, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi a desfiinţat în parte sentinţa.
S-au înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la inculpatul C.I.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 254 alin. (1) C. proc. pen.
În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul C.I. a fost condamnat la un an închisoare pentru fapta din 16 mai 1998.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul C.I. a fost achitat pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., din luna mai 1999.
S-a înlăturat măsura confiscării sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.I.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen., inculpat G.A.D. a fost condamnată la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata G.A.D. a fost achitată pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., din luna mai 1999.
Prin Decizia nr. 216 din 24 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile inculpaţilor, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelului procurorului, reţinând existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., întrucât, au fost încălcate dispoziţiile relative la compunerea instanţei.
Curtea de Apel Ploieşti, rejudecând a admis prin Decizia penală nr. 420 din 23 septembrie 2002 apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a desfiinţat în parte sentinţa în ceea ce priveşte latura penală.
A înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.I. cu privire la fapta din 16 mai 1998 din art. 256 alin. (1) în art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul C.I. a fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 3 ani atrăgându-se acestuia atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul C.I. a fost achitat pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., pentru fapta din luna mai 1999.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen., inculpata G.A.D. a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de dare de mită.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 2 ani şi 6 luni atrăgându-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiei art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata G.A.D. a fost achitată pentru infracţiunea de dare de mită din luna mai 1999.
S-a înlăturat măsura confiscării sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.I.
S-a reţinut că este întemeiată critica formulată de procuror cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor comise de inculpatul C.I.
Astfel din probele dosarului s-a constatat că inculpatul G.A.D. a consemnat pe un certificat cu parolă suma de 500.000 lei la data de 15 mai 1998 şi a predat inculpatului C.I. certificatul la 16 mai 1998, iar acesta a vizat favorabil cererea de angajare a fratelui inculpatei la 18 mai 1998.
Aşa fiind, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului, care în calitate de director a primit de la inculpata G.A.D., pentru angajarea lui A.N., fratele acestuia, un certificat de depozit cu parola „C.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită şi nu pe cele ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite cum greşit a concluzionat prima instanţă.
Pe de altă parte s-a constatat că este greşită achitarea inculpatului G.A.D. pentru infracţiunea de dare de mită din 16 mai 1998, când inculpatul a dat lui C.I. suma de 500.000 lei, consemnată pe un certificat de depozit cu parolă, pentru ca acesta să-l angajeze pe fratele ei la societatea unde era director.
Referitor la cea de a doua faptă pentru care inculpatul C.I. a fost trimis în judecată s-a reţinut că nu există dovezi certe că inculpatul ar fi primit bunuri în valoare de 50.000 lei, pentru a anula sau după ce a anulat Decizia de disponibilizare a fratelui inculpatei G.A.D.
S-a constatat că din probe rezultă că inculpatul a refuzat să primească bunurile oferite de inculpata G.A.D. situaţie în care aceasta a lăsat bunurile martorei D.V. pentru a le remite inculpatului şi nu există nici o dovadă că martora le-a predat inculpatului.
Faţă de cele constatate instanţa de apel a reţinut că fapta din luna mai 1999 nu există, impunându-se achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 256 C. pen. şi în consecinţă şi înlăturarea măsurii confiscării sumei de 50.000 lei.
Tot astfel, s-a reţinut că se impune achitarea inculpatului G.A.D. pentru fapta reţinută în sarcina sa ca fiind comisă la aceiaşi dată.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate în apel.
Inculpata G.A.D. a susţinut că se impune a fi achitată şi pentru fapta din 16 mai 1998, deoarece a remis suma de bani consemnată pe un certificat de depozit după ce inculpatul C.I. aprobase cererea de angajare a fratelui său, astfel încât, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Inculpatul C.I. a susţinut că a primit bani după ce aprobase cererea de angajare, astfel încât, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
În subsidiar a solicitat aplicarea art. 181 C. pen.
Recursul inculpatei îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., iar cel al inculpatului în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi respectiv 171 C. proc. pen., dar nici unul dintre acestea nu este fondat.
Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Pe de altă parte constituie infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile şi scopurile arătate în art. 254 C. pen.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul C.I. în calitate de director la SC F. SA Buzău avea printre atribuţiunile de serviciu şi pe aceea de a selecta, angaja şi concedia personalul salariat.
Se constată, de asemenea, că în mod corect, prin coroborarea celor ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, cu declaraţiile martorei D.V. şi chiar cu unele afirmaţii ale inculpaţilor, instanţa de apel a reţinut că inculpata G.A.D. a dat la 16 mai 1998, inculpatului C.I., pentru ca acesta să aprobe angajarea fratelui ei A.N., un certificat de depozit cu parolă pe care consemnase la 15 mai 1998 suma de 500.000 lei. Inculpatul, în virtutea atribuţiunilor sale de serviciu a aprobat la 18 mai 1998 cererea de angajare, după ce primise suma de 500.000 lei.
Faţă de situaţia de fapt, care a fost corect stabilită, se constată că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat la 16 mai 1998 este cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., aşa cum a reţinut instanţa de apel.
Pe de altă parte corect s-a reţinut că fapta inculpatei G.A.D. este încriminată de legea penală ca infracţiune de dare de mită.
Se reţine, de asemenea, că nu se poate aprecia că prin fapta inculpatului, care în calitate de director a primit suma de 500.000 lei pentru a angaja un salariat, s-a adus o atingere minimă valorii apărate de lege şi că prin conţinutul ei este în mod vădit lipsită de importanţă, astfel încât, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Aşa fiind, este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se aplica dispoziţiile art. 181 C. pen.
Cum nici din examinarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în continuare din oficiu în recursurile inculpaţilor acestea vor fi respinse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi G.A.D. împotriva deciziei penale nr. 429 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă inculpaţii la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1401/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1403/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
