CSJ. Decizia nr. 1418/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1418/2003

Dosar nr. 1106/2003

Şedinţa publică din 19 martie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 438 din 11 februarie 2003, inculpatul L.M. a formulat plângere împotriva ordonanţei de arestare preventivă emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în dosarul penal nr. 8 / P / 2003 în temeiul dispoziţiilor art. 1401 C. proc. pen.

În motivarea cererii se arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi că are în întreţinere un copil minor care suferă de hepatită cronică virală tip B care necesită o îngrijire specială.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea de şedinţă din 20 februarie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 438/2003 a respins cererea formulată de inculpatul L.M. ca nefondată şi a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200.000 lei.

S-a reţinut că în perioada noiembrie - decembrie 2002, inculpatul a călăuzit mai multe persoane pentru trecerea frauduloasă a frontierei României, cunoscând că acestea deţin paşapoarte false a căror folosire a facilitat-o, fapte ce constituie infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 C. pen., art. 26 raportat la art. 291 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 70 din OG nr. 105/2001, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Temeiul juridic al măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpatului îl constituie dispoziţiile art. 148 lit. b) C. proc. pen.

Instanţa de fond a considerat că măsura arestării preventive s-a dispus cu respectarea dispoziţiilor art. 136 şi următoarele C. proc. pen. şi că în cauză sunt probe temeinice că inculpatul a săvârşit faptele cu privire la care este cercetat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia şi punerea sa în libertate, de îndată.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Condiţiile cumulative cerute prin art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sunt îndeplinite, deoarece faptele imputate inculpatului constituie infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar modalităţile în care s-au comis faptele, natura relaţiilor sociale afectate, numărul mare de participanţi conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea genera o stare de neîncredere, ceea ce ar prezenta pericol pentru ordinea socială.

Organele de urmărire penală au avut probe sau indicii temeinice că inculpatul L.M. a săvârşit faptele pentru care este cercetat, astfel că, în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 148 alin. (1) şi art. 143 C. proc. pen.

Cât priveşte motivul privind starea de sănătate precară a fiului inculpatului, Curtea constată că acest argument nu este de natură să justifice admiterea cererii şi punerea în libertate a inculpatului întrucât minorul beneficiază de îngrijirea şi sprijinul celuilalt părinte şi de asistenţa medicală de specialitate necesară.

Aşa fiind, se constată că, criticile aduse încheierii, prin motivele de casare formulate, nu sunt fondate, măsura arestării preventive fiind justificată.

Recursul urmează a fi respins, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 20 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 438/2003 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1418/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs