CSJ. Decizia nr. 1437/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1437/2003
Dosar nr. 4184/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., Procurorul General a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 617 din 24 mai 2001 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti şi a deciziei penale nr. 1671/11 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti. Critica vizează greşita aplicare a dispoziţiilor legale cu privire la soluţionarea laturii civile şi a solicitat în consecinţă înlăturarea obligării inculpatei la daune morale către partea civilă.
Se susţine, în esenţă, că în cadrul exerciţiului normal al dreptului, cel ce se foloseşte de dreptul său subiectiv nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva, că exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă, doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci în intenţia de a păgubi o altă persoană.
Ori, articolul scris de inculpată, în exercitarea profesiei de ziarist viza un subiect de interes public şi anume activitatea de prefect al Judeţului Călăraşi, a părţii vătămate, care trebuia să vegheze la respectarea strictă a dispoziţiilor legale, inculpata acţionând astfel în virtutea drepturilor la libera exprimare, în care intră libertatea de opinie şi libertatea de a primi, comunica şi da informaţii. Pe de altă parte, se mai susţine că, din probele dosarului, a rezultat că inculpata a fost de bună credinţă, cu privire la legitimarea afirmaţiilor sale exercitându-şi un drept conferit de Constituţie, activitate ce nu poate fi considerată ilicită, de natură să angajeze răspunderea civilă delictuală a acesteia.
Recursul în anulare nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 617/24 mai 2001 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală 1671/11 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin respingerea recursului declarat de partea vătămată, partea responsabilă civilmente şi inculpată, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d), C. proc. pen., achitarea inculpatei R.R.V. pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.
Totodată, potrivit art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 999 şi următorul C. civ., a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 50 milioane lei cu titlu de despăgubiri - daune morale.
S-a reţinut sub aspectul laturii penale că inculpata, în calitate de ziaristă, nu a acţionat cu intenţia de a denigra sau calomnia partea vătămată, ci cu intenţia ca opinia publică să poată evalua activitatea părţii vătămate în calitate de prefect, concluzionând că fapta imputată inculpatei nu întruneşte elemente constitutive cu infracţiunea de calomnie.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi anume existenţa prejudiciului, fapta ilicită şi legătura de cauzalitate.
Astfel, prin afirmaţiile cu caracter critic şi demascator la adresa prefectului, persoană publică cu atribuţii în bunul mers al unor instituţii importante ale statului, acestuia i s-a adus o lezare a onoarei şi demnităţii, provocându-i o suferinţă afectivă, morală.
Cât priveşte vinovăţia, s-a reţinut că inculpatei i se poate imputa o culpă rezultând din insuficienta informare cu privire la cele înserate în articol, cât şi din modul de redactare a acestuia.
Revenind la critica adusă de Parchet, este reală susţinerea că în cadrul exerciţiului normal al dreptului, cel ce se foloseşte de dreptul său obiectiv nu poate fi socotit că prejudiciază pe cineva.
Este ceea ce au reţinut şi instanţele subliniind în acest sens că libertatea presei nu este absolută, legiuitorul impunând anumite limite exerciţiului acesteia, aşa încât, ea trebuie înţeleasă ca o posibilitate de manifestare numai în cadrul drepturilor garantate de lege.
Ori, inculpata prin publicarea în presă a unor afirmaţii cu caracter demascator a lezat onoarea şi demnitatea părţii vătămate, consecinţele unei asemenea agresiuni morale realizându-se şi în reţeaua de relaţii sociale a părţii vătămate, relaţii influienţate de imaginea socială a acestuia.
Acesta reprezintă un prejudiciu care se înscrie în ordinea morală a realităţilor umane, prejudiciu care trebuie reparat potrivit răspunderii civile delictuale, subzistând vinovăţia civilă care, este ştiut, poate fi angajată şi în cazul celei mai uşoare culpe, principiul de bază fiind repararea integrală a prejudiciului.
În altă ordine de idei, susţinerea Parchetului că inculpata a fost de bună credinţă, ar aduce în discuţie schimbarea temeiului achitării ştiut fiind că buna credinţă reprezintă acea cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei cunoscută ca eroare de fapt şi reglementată în dispoziţiile art. 15 C. pen. Însă recursul în anulare priveşte numai soluţionarea laturii civile, pe de o parte, iar pe de alta, schimbarea temeiului achitării, respectiv în art. 10 lit. e), nu ar atrage o altă rezolvare a laturii civile, întrucât, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., când achitarea s-a pronunţat pentru că instanţa a constatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, instanţa poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile.
Pentru considerentele arătate recursul în anulare este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 617 din 24 mai 2001 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti şi deciziei penale nr. 1671 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat, privind pe intimata inculpată T.R.V.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1436/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1439/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
