CSJ. Decizia nr. 1433/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1433/2003
Dosar nr. 4493/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138 din 6 iunie 2002, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpaţii:
1. C.I. şi
2. C.G. la câte 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol în forma prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a aplicat, fiecărui inculpat, pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
Soluţionând latura civilă, instanţa a obligat pe inculpaţi, în solidar, la 60.000.000 lei daune morale către partea civilă B.N.C.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la 22.000.000 lei cheltuieli de judecată către aceeaşi parte civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În după amiaza zilei de 15 august 2000, martorii Ş.G. şi Ş.A., în timp ce se întorceau acasă au văzut că inculpaţii C.I. şi C.G. ieşeau dintr-un canal de irigaţii, plecând apoi spre vitele care erau la păşunat în apropiere. În momentul când au ajuns la acel canal, martorii au observat pe minora B.N.C. care îşi aranja hainele şi se încheia la pantaloni. A doua zi, martorul Ş.G., a sesizat momentul când inculpatul C.G. a luat-o de mână pe partea vătămată şi au intrat în canal, după care s-a deplasat la locuinţa părinţilor minorei, relatându-le ce a văzut.
Fiind sesizate organele de poliţie, s-au efectuat cercetări la faţa locului, dispunându-se totodată examinarea părţii vătămate de către Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi, care prin raportul medico-legal nr. 579 din 17 septembrie 2000 a concluzionat că B.C. prezenta deflorare veche şi că nu are discernământ.
Fiind audiaţi în cauză inculpaţii C.I. şi C.G. au recunoscut că au avut raport sexual cu partea vătămată la data de 15 august 2000, în canal, deşi cunoşteau că acesta este minoră, fiind şi bolnavă mintal.
În declaraţia pe care partea vătămată a dat-o a precizat că inculpaţii, după ce au avut raport sexual cu ea, ia dat să consume băuturi alcoolice.
Împotriva hotărârii pronunţate inculpaţii au declarat apel cu motivarea că pedepsele aplicate sunt prea aspre.
Prin Decizia penală nr. 402 din 25 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.
Hotărârea mai sus menţionată a fost recurată în termen legal de inculpaţii C.I. şi C.G.
Criticile formulate de inculpaţi îşi găsesc sediul în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Din examinarea probelor şi lucrărilor din dosar se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestate de inculpaţi şi au făcut, de asemenea, o corectă încadrare juridică a faptei reţinute.
Totodată, se constată că instanţa a individualizat în mod just pedepsele în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârşite, asupra unui minor, cu capacitate de exerciţiu restrânsă, bolnavă psihic şi al persoanei inculpaţilor recurenţi, cu antecedente penale şi în vârstă, astfel justificându-se aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al sancţiunii prevăzută de art. 197 C. pen., în vederea realizării corecte a scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a inculpaţilor şi prevenirea de noi infracţiuni.
Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
În consecinţă, recursurile vor fi respinse ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpaţii C.I. şi C.G. împotriva deciziei penale nr. 402 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.300.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1432/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1435/2003. Penal → |
|---|
