CSJ. Decizia nr. 1439/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1439/2003
Dosar nr. 4760/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 414 din 3 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 1393/2002, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul D.G., privind întreruperea executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 90/1997 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 89/1998 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Condamnatul D.G. a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii de 14 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor, învederând motive familiale grave.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză, la domiciliul condamnatului, pentru a verifica susţinerile acestuia, a rezultat că soţia condamnatului este încadrată, are un venit lunar de 1.800.000 lei. Acesta are doi copii: D.J. de 27 ani, sergent la Poliţia de Frontieră cu un venit de 3.000.000 lei şi D.A. de 26 ani muncitor la Serviciul Public, Administraţia Domeniului Public, cu un venit lunar de 1.700.000 lei. Toţi locuiesc în acelaşi apartament, având un debit restant la plata întreţinerii de 5.000.000 lei.
Instanţa examinând cererea condamnatului a considerat-o neîntemeiată, nerezultând care ar fi consecinţele grave pe care le-ar avea de suportat familia sa, dacă ar executa pedeapsa în continuare.
Împotriva sentinţei penale nr. 414 din 3 septembrie 2002, a Tribunalului Constanţa a declarat apel condamnatul D.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând întreruperea executării pedepsei,datorită situaţiei sale familiale, care impunea prezenţa sa, pentru a nu crea consecinţe grave acestora.
Prin Decizia penală nr. 244/ P din 4 octombrie 2002, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat reţinându-se că motivele invocate nu impun prezenţa sa pentru a se evita consecinţe grave asupra membrilor familiei, pe perioada cât execută pedeapsa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a reiterat criticile susţinute la judecata în fond şi recurs.
Examinând cauza în raport de critica adusă şi din oficiu, constată că recursul este nefondat, din referatul de anchetă socială, rezultă că soţia sa este încadrată în muncă, cei doi fii sunt majori, încadraţi în muncă, toţi realizând deci venituri, astfel încât, cerinţele art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul D.G.
împotriva deciziei penale nr. 244 din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1437/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 144/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
