CSJ. Decizia nr. 1441/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1441/2003
Dosar nr. 155/2003
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 916 din 10 octombrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3642/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A.A., în temeiul dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond, a reţinut că petentul condamnat prin cererea formulată la data de 28 iunie 2002, sub nr. 3642/2002, a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 15 C. pen., art. 460 şi art. 461 lit. d) C. proc. pen., reducerea cuantumului pedepsei rezultante de 14 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 2429 din 15 mai 2001, pronunţată în dosarul nr. 2865/2000 al Curţii Supreme de Justiţie, secţia I penală, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1) raportat la art. 284 C. pen. şi art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., şi art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.; art. 25 raportat la art. 291 C. pen.; art. 25 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.
Instanţa fondului a reţinut, că diminuarea cuantumului pedepsei aplicate nu ar putea fi făcută decât în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., situaţie ce nu poate fi posibilă pe calea unei contestaţii la executare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul declarat a susţinut, că prin Legea nr. 546/2001 s-a modificat art. 146 C. pen., în sensul că „prin consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei, iar prejudiciul pe care l-a creat prin infracţiunile săvârşite şi la care a fost obligat să-l acopere în solidar cu ceilalţi doi inculpaţi este de 175.859,32 dolari S.U.A. (echivalentul a 1.650.352.000 lei conform raportului leu - dolar din octombrie 1998; un dolar S.U.A. = 9.377,71 lei) şi, deci sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 C. pen., privind aplicarea facultativă a legii mai favorabile.
Curtea, examinând apelul declarat sub aspectul criticilor aduse hotărârii, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., consideră că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Analizând conţinutul art. 15 C. pen., Curtea constată, că acest text face referire clară, fără echivoc, la apariţia unei legi care prevede „o pedeapsă mai uşoară", ori modificarea art. 146 C. pen. prin O.U. nr. 207/2000 vizează înţelesul termenului de consecinţe deosebit de grave, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea, a cărei limite de pedeapsă este cea mai mare art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., rămânând neschimbată.
În atare situaţie, o reexaminare a pedepsei de către Curte nu s-ar putea face decât prin reaprecierea de către instanţă a gravităţii infracţiunii în raport cu valoarea pagubei produse, deci prin schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care petentul a fost judecat şi condamnat definitiv printr-o hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Ori, art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, este aplicabil numai în „cursul judecăţii", iar în speţă judecata este finalizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, încadrarea juridică a faptei fiind o chestiune de fond ce nu mai poate fi pusă în discuţie pe calea unei contestaţii la executare.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 458 C. proc. pen. şi în consecinţă, apelul declarat este respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 755 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia I penală.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, apreciind, că cererea sa este fondată în raport de dispoziţiile art. 146 şi art. 15 C. pen. şi art. 458 C. proc. pen., precum şi dacă se are în vedere infracţiunea săvârşită, persoana condamnatului, conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare se poate invoca printre altele şi orice cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 15 C. pen., reglementează principiul aplicării legii mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, aceasta presupunând intervenţia unei legi care prevede o pedeapsă mai uşoară, situaţie care poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Totodată, aplicarea legii mai favorabile este o facultate şi nu o obligaţie a instanţei, în aplicarea ei ţinându-se seama de îndeplinirea condiţiilor referitoare la pedeapsa aplicată, la datele ce caracterizează persoana inculpatului, la timpul executat din pedeapsă.
Raportate la speţă, aceste criterii nu justifică reducerea pedepsei aplicate condamnatului dat fiind pericolul social ridicat al faptei generat de modul în care a fost săvârşită, dar şi de cuantumul ridicat al prejudiciului.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul A.A., împotriva deciziei penale nr. 755 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 755 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 145/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs în... → |
|---|
