CSJ. Decizia nr. 1436/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1436/2003
Dosar nr. 3934/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc definitivă prin neapelare a condamnat pe inculpatul H.L. la 2 ani şi, respectiv, 3 ani închisoare pentru infracţiunile silvice prevăzute de art. 97 alin. (1) şi (3) şi art. 98 alin. (1) şi (3) C. silvic.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în baza art. 81 din acelaşi cod, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 5 ani.
S-a reţinut că, în ultima decadă a lunii noiembrie 2000, inculpatul a tăiat fără drept 8 arbori dintr-o zonă împădurită aflată în administrarea Consiliului local al comunei Lueta, pe care şi i-a însuşit. Volumul masei lemnoase tăiate şi sustrase de inculpat a fost de 19,551 mc, reprezentând 27.223.034 lei.
Împotriva hotărârii sus menţionate în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi 71 teza I C. proc. pen. Procurorul General a declarat recurs în anulare, considerând că s-a stabilit o greşită încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpat, şi drept urmare aplicarea unor pedepse cu alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996, tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept de arbori, pueţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute de art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani se pedepsea cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Când fapta avea ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa era, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, închisoare de la 2 la 7 ani.
Acest text de lege a fost însă modificat prin OG nr. 96 din 27 august 1998, privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier, aprobată prin Legea nr. 141 din 23 iulie 1999 (M.Of., nr. 23/24.01.2000).
În noua reglementare, art. 31 alin. (1) din OG nr. 96 din 27 august 1998, prevede că tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri, indiferent de forma de proprietate, de arbori şi lăstari, de către proprietari, deţinători sau oricare altă persoană, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste 5 metri cubi sau dacă volumul acesteia este sub această limită, iar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
În cauză, fapta de tăiere fără drept a arborilor fiind comisă în luna noiembrie 2000, instanţa era obligată să dea eficienţă principiului activităţii legii penale, prevăzut de art. 10 C. pen. şi să constate că încadrarea juridică a acesteia este prevăzută de art. 31 alin. (1) din OG nr. 96/1998 aprobată prin Legea nr. 141/1999, iar nu cea prevăzută de art. 97 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1996.
Acest aspect, pe lângă acurateţea juridică impusă unei hotărâri judecătoreşti, prezintă importanţă, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de OG nr. 96/1998 sunt sensibil reduse faţă de Legea nr. 26/1996.
În acest context, individualizarea pedepsei ar fi trebuit circumscrisă sancţiunii prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii faptei, iar nu celei existente într-o lege inaplicabilă.
Pe de altă parte, potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă postexecutorie când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Pe de altă parte din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior, prin sentinţa penală nr. 238 din 28 februarie 1996 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsă în a cărei executare a fost arestat de la 19 februarie 1997, la 15 septembrie 1998, fiind eliberat condiţionat, având un rest neexecutat de 337 zile.
Cum faptele deduse în prezent judecăţii au fost săvârşite în luna noiembrie 2000, după considerarea ca executată, la 18 august 1999, a pedepsei anterioare, instanţa trebuia să constate că, în speţă, erau incidente şi dispoziţiile care reglementează recidiva postexecutorie.
În această situaţie instanţa trebuia să schimbe încadrarea juridică din art. 97 alin. (1) şi (3) C. silvic, în art. 31 alin (1) din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi din art. 98 alin. (1) şi (3) C. silvic în art. 98 alin. (1) şi (3) C. silvic, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Potrivit art. 81 instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă, infractorul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de situaţia când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38, şi se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată, conform art. 81 alin. (2) C. pen., şi în caz de concurs de infracţiuni, doar dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).
Nesocotind aceste reglementări legale, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată pentru cele două infracţiuni concurente, deşi depăşea limita de 2 ani impusă în astfel de situaţii, iar inculpatul aşa cum am arătat a fost anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni.
În consecinţă admiţându-se recursul în anulare se vor înlătura dispoziţiile art. 81 C. pen., dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 436 din 23 noiembrie 2001 a Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, privind pe inculpatul H.L.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Descontopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare în pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 97 alin. (1) şi (3) C. silvic, în art. 31 alin. (1) din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi din art. 98 alin. (1) şi (3) C. silvic, în art. 98 alin. (1) şi (3) C. silvic, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul H.L. la câte 2 ani respectiv 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Înlătură dispoziţiile art. 81 C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1435/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1437/2003. Penal → |
|---|
