ICCJ. Decizia nr. 145/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.145
Dosar nr.5084/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Făgăraş, prin sentinţa penală nr.511 din 15 noiembrie 2002, a admis în parte cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.B. A.-T. şi în consecinţă:
A constatat că prin Decizia penală nr.952/1997 a Tribunalului Prahova, menţinută prin Decizia penală nr.720/1998 a Curţii de Apel Ploieşti a fost modificată sentinţa penală nr.468/1995 a Judecătoriei Braşov, iar inculpatula fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă calificată, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2) din acelaşi cod, pedeapsă pe care petentul a executat-o în baza mandatului de executare emis de Judecătoria Braşov, în baza hotărârilor judecătoreşti mai sus arătate.
A constatat că prin sentinţa penală nr.482/2001 a Judecătoriei Făgăraş, menţinută prin Decizia penală nr.240/A/2002 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 758/R/2002 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul a fostcondamnat la mai multe pedepsecu închisoarea pentru 11 fapte penale aflate în concurs real de infracţiuni, din care, 7 pedepse au fost graţiate, iar pentru 4 pedepse s-au aplicat regulile concursului de infracţiuni, stabilindu-se, în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. (13) C. pen.; 2 ani închisoare pentru art.12 din Legea nr. 87/1994; 2 ani închisoare pentru art. 12 din Legea nr.87/1994; 2 ani închisoare pentru art. 14 alin. (2)din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 36 alin. (2), art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea celor 4 pedepse mai sus arătate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a fost condamnat petentul prin Decizia penală nr. 952/1997 a Tribunalului Prahova pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., raportat la art. 61 alin. (1) teza I din acelaşi cod a constatat executată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A dispus anularea mandatului de executare nr. 985/J/2001 din 1.11.2002 emis de Judecătoria Făgăraş în baza sentinţei penale nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraş, menţinută prin Decizia penală nr. 240/A/2002 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 758/R/2002 a Curţii de Apel Braşov.
În baza art.192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
A respins cererea petentului privind amânarea executării pedepsei aplicată acestuia prin sentinţa penală nr.4 82/2001 a Judecătoriei Făgăraş până la rămânerea definitivă a sentinţei pronunţată în cauză.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Făgăraş sub nr. 2694/2002, petentul C.B.A.-T. a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat pentru infracţiuni concurente prin două hotărâri penale – definitive – şi să se constate că a executat din pedeapsa, ce se va stabili în urma contopirii, timpul de 1 an 9 luni şi 15 zile, şi să se dispună deducerea acestuia din pedeapsa stabilită. De asemenea, petentul a mai solicitat ca instanţa să dispună prin încheiere amânarea executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraş, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi recursului, până la rămânerea definitivă a sentinţei ce se va pronunţa în cauză.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, prima instanţă a constatat că faptele pentru care a fost condamnat petentul prin sentinţa penală nr. 482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin Decizia penală nr. 758 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 720 din 21 iulie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti.
A constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 36 alin. (2), art. 33 şi art. 34 lit.b) C. pen. şi a dispus contopirea celor 5 pedepse stabilite prin cele două sentinţe penale şi a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pe care, în baza art.36 alin. (3), raportat la art. 61 alin. (1) C. pen. a considerat-o executată, impunându-se şi anularea mandatului de executare nr. 985/J/2001 din 1 noiembrie 2002 emis de Judecătoria Făgăraş, în baza sentinţei penale nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraş.
Referitor la cererea petentului privind amânarea executării pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraş, până la rămânerea definitivă a sentinţei pronunţate în cauză, prima instanţă a reţinut că aceasta nu îndeplineşte cerinţele art. 453 C. proc. pen.
Sentinţa penală nr. 511 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Făgăraş a rămas definitivă prin neapelare.
În baza art. 409 şi a art. 410 alin.2 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunţată cu încălcarea legii, deoarece instanţa a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art.36 alin.2, cu referire la art. 35 alin. (1) C. proc. pen.
În acest sens, s-a arătat că, prin insuficienta corelare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, admiţând cererea de contopire, instanţa a omis să se pronunţe şi cu privire la pedeapsa complementară aplicată pentru una dintre faptele concurente.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) lit.b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracţiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Totodată, art. 36 alin. (1) C. pen. prevede că, dacă făptuitorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi art. 35, iar conform art.35 alin. (1) din acelaşi cod, dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.
Pe de altă parte, conform art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită la Oficiul Registrului Comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni, a căror înregistrare este cerută de lege (pct.1), prin care instanţa va dispune şi efectuarea înregistrării menţiunilor (pct.2), iar potrivit art. 21 lit.g) din aceeaşi lege, în registrul comerţului se înregistrează menţiuni ce se referă la hotărârile de condamnare a comerciantului pentru fapte penale ce îl fac nedemn de a exercita această profesie.
Revenind la cauză, se constată că prin sentinţa penală nr.468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul penal nr.771/1993, modificată în apel şi definitivă prin Decizia penală nr.720 din 21 iulie 1998 a Curţii de Apel Ploieşti, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 10 ani, constând în interzicerea dreptului de a exercita activitate de comerciant, stabilită în baza art. 64 lit.c) C. pen.
Prin sentinţa penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş, pronunţată în dosarul penal nr. 1857/2001, definitivă prin Decizia penală nr. 758 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani închisoare.
Prin urmare, în prezenta cauză, instanţa trebuia să constate că sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. şi să dispună ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 10 ani, prevăzută de art.64 lit.c din acelaşi cod, măsură care, potrivit prevederilor art. 7 şi art. 21 lit.g) din Legea nr. 26/1990, republicată, trebuia comunicată Oficiului Registrului Comerţului pentru opozabilitate faţă de terţi, în caz contrar, pedeapsa complementară fiind practic lipsită de efecte.
Aceasta se impunea în condiţiile în care, cu ocazia punerii în executare a sentinţei penale nr. 468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Braşov, hotărâre prin care s-a aplicat iniţial pedeapsa complementară, nu au fost respectate dispoziţiile legale menţionate privind obligaţia instanţelor judecătoreşti de a trimite Oficiului Registrului Comerţului copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive care se referă, printre altele, la condamnarea comerciantului pentru fapte penale ce îl fac nedemn de a exercita această profesie.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite în cauză cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. (2) lit.d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentinţa penală nr. 511 din 15 noiembrie 2002 prin care Judecătoria Făgăraş a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Cofaru Baciu Adrian Tiberiu, cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 35 alin.(1) C. pen. şi omisiunea comunicării la Oficiul Registrului Comerţului a unei copii de pe sentinţa penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va dispune ca acesta să execute pe lângă pedeapsa privativă de libertate stabilită în cauză şi pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a dreptului de a exercita profesia de comerciant, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş, în temeiul art. 64 lit. c) C. pen..
Va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 21 din Legea nr.26/1990, republicată şi va dispune comunicarea la Oficiul Registrului Comerţului a copiei legalizate de pe hotărârea judecătorească prin care C.B.A.-T. a fost condamnat şi la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de comerciant.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr.511 din 15 noiembrie 2002a Judecătoriei Făgăraş, privind pe inculpatul C.B.A.-T.
Casează hotărârea atacată, referitor la neaplicarea dispoziţiilor art. 35 alin.(1) C. pen. şi omisiunea comunicării la Oficiul Registrului Comerţului a unei copii de pe sentinţa penală nr. 482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. dispune ca inculpatul c.b.a.-t. să execute pe lângă pedeapsa privativă de libertate stabilită în cauză şi pedeapsa complementară a interzicerii,pe timp de 10 ani a dreptului de a exercita profesia de comerciant, aplicată prin sentinţa penală nr. 482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraş, în temeiul art. 64 lit.c) C. pen.
Face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată, şi dispune comunicarea la Oficiul Registrului Comerţului a copiei legalizate de pe hotărârea judecătorească prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei de comerciant de către condamnatul C.B.A.-T.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1441/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 1451/2003. Penal → |
|---|
