ICCJ. Decizia nr. 15/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.15.
Dosar nr.3733/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.86 din 16 mai 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul M.N.la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g,i alin.3 lit.b, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.74 şi 76 lit.c C.pen.
În baza art.71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 C.pen.; s-a menţinut starea de arest preventiv şi în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive la zi, începând cu data de 11 martie 2003.
În soluţionarea laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei despăgubiri civile către cumpărătorul de bună credinţă J.F. şi s-a luat act că partea civilă „Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare" SA Buzău nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât prejudiciul cauzat, în valoare de 62.919.262 lei, a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, la sfârşitul lunii ianuarie 2003, inculpatul, în mod repetat, pe timp de noapte, prin escaladare şi efracţie, a sustras de la Staţia de Pompare D.aparţinând S.N.I.F. Buzău, componente metalice ale sistemului de irigaţii (vane, clapete, coturi, roţi şi şuruburi) pe care le-a predat societăţii de achiziţionare de fier vechi SC „J.F." SNC.
În cursul urmăririi penale, componentele metalice sustrase de inculpat, au fost ridicate de la societatea de achiziţionare de fier vechi şi predate părţii civile, aşa încât prejudiciul cauzat, în valoare de 62.919.262 lei, a fost recuperat prin restituire în natură, aceasta nemaisolicitând obligarea inculpatului la despăgubiri.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru netemeinicie, susţinând, în esenţă, că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale, solicitând reducerea pedepsei către minimul general, acordându-se astfel o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Prin Decizia penală nr.344 din 28 iulie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, reducerea pedepsei şi aplicarea prevederilor art.81 C.pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către acesta.
Cât priveşte motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei şi aplicarea prevederilor art.81 C.pen., se constată că la stabilirea pedepsei, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen. şi scopurile pedepsei prevăzute de art.52 C.pen.
Astfel, s-a ţinut seama de pericolul social concret al faptei comise şi de persoana inculpatului (a recunoscut fapta, nu are antecedente penale), iar prejudiciul cauzat a fost restituit, toate aceste aspecte determinând reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că, nu se impune o nouă reducere a pedepsei, urmând să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 C.proc.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.împotriva deciziei penale nr.344din 28 iulie 2003a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsădurata reţinerii şi arestării preventive de la11 martie 2003până la 13 ianuarie 2004.
Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1529/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1531/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
