CSJ. Decizia nr. 1527/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1527/2003
Dosar nr. 3184/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 9 aprilie 2002 a Tribunalului Argeş, inculpaţii:
1. I.G.;
2. I.A.;
3. I.V.;
4. S.I.;
5. Z.D.;
6. Z.F. şi
7. Z.G.S. au fost condamnaţi la 6 ani închisoare (inculpatul I.G.) la câte 5 ani închisoare (inculpaţii I.A., I.V. şi S.I.) şi la câte 3 ani şi 6 luni închisoare (inculpaţii Z.D., Z.F. şi Z.G.S.) pentru infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), numai în ce-l priveşte pe inculpatul I.G.
Faţă de inculpaţii Z.D., Z.F. şi Z.G.S., în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe un termen de încercare de 6 ani.
Totodată tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor I.G., I.A. şi S.I., a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 18 august 2000 pentru inculpatul I.G. şi de la 16 august 2000 pentru inculpaţii I.A. şi S.I., la zi, şi a obligat pe primii patru inculpaţi în solidar la 37.000.000 lei despăgubiri civile şi 40.000.000 lei daune morale, către partea civilă D.M. şi pe toţi inculpaţii la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că între familiile inculpaţilor I.G., pe de o parte şi Z.D., pe de altă parte au existat neînţelegeri şi litigii în legătură cu un teren situat în comuna Vedea, sat Jugănari, judeţul Argeş.
În seara zilei, de 15 august 2000, fiind sărbătoare religioasă (Sf. Maria) inculpaţii Z.D., Z.F. (soţi) împreună cu copiii lor printre care şi Z.G.S., se îndreptau spre locuinţa soţilor D.G. şi D.M.
La aproximativ 10 m de locuinţa soţilor D.M. şi D.G., inculpaţii din familia Z., s-au întâlnit cu inculpaţii din familia I. (I.G., I.A., S.I., I.M. şi I.V.) şi între aceste grupuri a avut loc o altercaţie cu care ocazie şi-au aplicat lovituri reciproce, cu uluci şi pari, suferind fiecare vătămări corporale.
În aceeaşi împrejurare, victima D.G. care a participat la conflict în grupul familiei Z.D., care era socrul acestuia a suferit multiple leziuni printre care şi o fractură de boltă craniană, dublă fractură de mandibulă, fracturi dentare, fracturi costale, rupturi pleuro pulmonare, care au avut drept consecinţă producerea morţii.
Nu s-a putut stabili persoana sau persoanele care au aplicat lovituri victimei, fiecare dintre participanţii celor două grupuri înverşunându-se reciproc.
Prin Decizia penală nr. 186 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul I.G., s-a desfiinţat sentinţa penală în sensul că s-a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de inculpatul I.G. întrucât pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare şi totodată s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.A., I.V., S.I., Z.D., Z.F. şi Z.G.S.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii I.G., I.A., I.V., Z.D., Z.F. şi Z.G.S.
Prin motive comune de recurs, inculpaţii au susţinut că nu sunt vinovaţi şi au solicitat a fi achitaţi, inculpaţii I.G., I.A. şi I.V. prin aplicarea art. 322 alin. ultim C. pen., întrucât au fost prinşi în încăierare împotriva voinţei lor şi au acţionat pentru a respinge atacul celuilalt grup, iar inculpaţii din grupul Z., susţin că au acţionat pentru a respinge atacul grupului I. şi că oricum pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitând reducerea lor şi eventual suspendarea condiţionată a executării lor.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi la instanţe, inculpaţii din ambele grupuri, recunosc relaţiile de duşmănie survenite între ei de mai mulţi ani generate de neînţelegerile asupra proprietăţii unui teren, dar fiecare din membrii grupurilor se acuză reciproc de aplicarea de lovituri cu obiecte contondente smulse din gardurile din apropiere, direcţionate la întâmplare şi pe timpul nopţii într-un loc neiluminat.
De asemenea, din actele medico-legale rezultă că participanţii din cele două grupuri au suferit vătămări corporale (D.M., fractură antebraţ stâng pentru vindecarea căreia a necesitat îngrijiri medicale timp de 70 zile, Z.D., fractură cot stâng - 55 zile îngrijiri medicale, Z.F. şi Z.G.S. câte 8 zile îngrijiri medicale, I.G. 7 zile, I.A. 8 zile, S.I. 2 zile).
Cum între cele două grupuri existau relaţii litigioase de mai mult timp şi fiecare se acuză reciproc, nu se poate stabili persoana sau persoanele care au aplicat lovituri victimei.
De asemenea, în raport de împrejurările concrete în care s-a desfăşurat atacul din partea membrilor celor două grupuri, nu sunt aplicabile prevederile art. 322 alin. (4) C. proc. pen., deoarece nici unul dintre participanţi nu a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale, nu a încercat să despartă sau să apere pe alţii şi nici să respingă actele de violenţă desfăşurate urmărind răzbunarea şi corecţia reciprocă.
Referitor la pedepsele aplicate, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens au ţinut seamă de gradul de pericol social al infracţiunii comise, situaţia personală a fiecărui participant şi vătămările corporale suferite în cadrul încăierării, gradul de afinitate dintre victimă şi grupul inculpaţilor în cadrul căreia a participat, astfel că pedepsele stabilite, în limitele prevăzute de lege, cât şi ca modalitate de executare, sunt necesare pentru reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi şi a fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedepse se va deduce durata arestării pentru inculpaţii arestaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G., I.A., I.V., Z.D., Z.F. şi Z.G. împotriva deciziei penale nr. 186/ A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor I.G. şi I.A., timpul arestării preventive de la 25 iulie 2002, la 26 martie 2003.
Obligă pe recurenţii inculpaţi I.G., I.A. şi I.V. să plătească statului câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi Z.D., Z.F. şi Z.G. să plătească statului sumele de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1526/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1528/2003. Penal → |
|---|
