CSJ. Decizia nr. 1528/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1528/2003
Dosar nr. 3984/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 5 februarie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul G.I. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi la 7 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită la 2 ani şi 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 3 noiembrie 2001, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate V.S. pe care a bătut-o cu pumnii şi picioarele şi i-a furat 800.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 348/27 iunie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care a criticat hotărârile pentru greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Critica formulată de procuror este caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nu 3859 pct. 171 cum motivează procurorul în recurs.
Recursul este fondat.
Întradevăr potrivit art. 3859 pct. 14 hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Între criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sunt enumerate şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală adică circumstanţele atenuante sau agravante.
În cauză instanţa de fond, a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante constând în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii.
Din examinarea textului art. 74 C. pen., rezultă că împrejurările enumerate pot fi considerate circumstanţe atenuante, spre deosebire de situaţia reglementată la art. 73 C. pen., potrivit căruia o dată constatate circumstanţele atenuante sunt obligatoriu de aplicat pentru instanţe.
Aşa fiind, rezultă că în cazul art. 74 instanţele de judecată sunt ţinute nu doar de constatarea existenţei unor împrejurări enumerate în lege în cauzele pe care le judecă, dar şi de examinarea oportunităţii aplicării ca circumstanţe atenuante a acestor împrejurări în relaţie cu celelalte criterii de individualizarea pedepselor.
Astfel într-o infracţiune gravă, atentând la valori sociale importante, comisă prin mijloace periculoase, cu urmări însemnate pentru partea civilă, lipsa antecedentelor penale nu poate căpăta relevanţa unei circumstanţe atenuante.
Dimpotrivă în cazul infracţiunilor mai uşoare în care sunt lezate valori mai puţin importante prin fapte ce pot fi comise sub forma unei vinovăţii mai uşoare, lipsa antecedentelor poate căpăta relevanţă juridică şi este posibilă reţinerea acestei împrejurări ca circumstanţă atenuantă.
În cauză inculpatul a comis o infracţiune deosebit de periculoasă, tâlhăria în formă calificată respectiv pe timp de noapte şi într-o locuinţă. A fost tâlhărită o femeie în vârstă care locuia singură, bătută crunt cu pumnii şi picioarele de un bărbat tânăr, în putere.
Pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 5 şi 20 de ani închisoare ceea ce relevă că instanţele au o scală largă de apreciere a sancţiunii.
Aşa fiind, în raport de toate aceste considerente reţinerea circumstanţei atenuante judiciare de către instanţe este greşită şi urmează a fi înlăturată.
Examinând şi din oficiu hotărârile atacate, potrivit art. 3859 alin. (3) C. pen., Curtea constată că în mod greşit inculpatul a fost condamnat şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 C. pen.
Potrivit art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., tâlhăria comisă într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia constituie infracţiunea de tâlhărie şi se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Din examinarea textului, rezultă că această infracţiune este complexă nu numai pentru că absoarbe infracţiunile de furt şi acţiunile de violenţă, dar şi acţiunile de pătrundere într-o locuinţă sau dependinţă, faptă care altfel poate căpăta profilul infracţiunii independente de violare de domiciliu.
Prin urmare prin voinţa legiuitorului s-a decis ca ori de câte ori tâlhăria este comisă prin violare de domiciliu va exista o singură infracţiune aceea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., ca şi în cauza de faţă.
În concluzie, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa hotărârile pronunţate, va înlătura aplicarea art. 74 C. proc. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu într-o singură infracţiune, aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., pentru care va aplica pedeapsa de 7 ani închisoare.
Se va computa din pedeapsă durata arestului preventiv iar onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 348/ A din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul G.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 53/ F din 5 februarie 2002 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi pedeapsa aplicată.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, din infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., în baza căreia condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 noiembrie 2001, la 26 martie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1527/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1529/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
