CSJ. Decizia nr. 1526/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1526/2003
Dosar nr. 804/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 345 din 21 august 2001, Tribunalul Cluj i-a condamnat pe următorii inculpaţi:
- C.B.V.L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 257, cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5), art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea acestei noi pedepse cu pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 224 din 7 aprilie 1997 a Judecătoriei Zalău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică aceea de 4 ani închisoare, sporită cu un an, în final 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 12 februarie 1999, la zi.
- M.A. la 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii săvârşite prevăzute de art. 257, cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 311 din 15 februarie 1996 a Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o va executa alături de noua pedeapsă, stabilită prin această hotărâre, în final 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 12 februarie 1999, la zi.
În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 1.000.000 lei reprezentând totalul sumei de 2.000.000 lei primită de la partea vătămată M.R. şi care nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligaţi cei doi inculpaţi să plătească, în solidar, următoarele despăgubiri civile părţilor civile astfel: S.R. – 2000 mărci germane; T.E. – 350 mărci germane; L.I. – 350 mărci germane; H.I. – 300 mărci germane; B.I. – 300 mărci germane; M.M. – 300 mărci germane; P.A. – 2.000.000 lei; P.A. – 1.000.000 lei; D.C. - 350 mărci germane; C.E. – 350 mărci germane; M.L. – 3.100.000 lei; F.D. – 300 mărci germane; C.G. – 600 mărci germane; C.C. – 2500 mărci germane; I.R. – 2500 mărci germane; A.V. – 2500 mărci germane; N.V. – 2500 mărci germane; S.I. – 1000 dolari S.U.A. ori echivalentul în lei la data efectuării plăţii.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul C.B.V.L. a fost obligat să plătească 150 mărci germane (ori echivalentul în lei la data efectuării plăţii) despăgubiri civile către partea civilă C.I.
Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul avocaţial din oficiu de 300.000 lei pentru inculpatul M.A. s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.B.V.L. să plătească 2.500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe inculpatul M.A. la suma de 2.800.000 lei.
S-a reţinut că, în cursul lunii septembrie 1998, inculpaţii C.B.V.L. şi M.A. s-au hotărât să publice anunţuri în ziarul P. din Cluj, cum că ei facilitează obţinerea de vize pentru spaţiul Schengen, precum şi locuri de muncă în acele ţări. Astfel, pentru acest scop, inculpatul M.A. a închiriat un spaţiu.
La telefonul indicat de inculpaţi a sunat numitul B.R., acesta s-a arătat interesat de ofertele de muncă în străinătate. Inculpatul M.A. a arătat că şi el este de meserie inginer, că muncitorii români sunt căutaţi în străinătate şi dacă numitul B.R., în schimbul obţinerii, fără plată a vizei Schengen proprii, nu poate găsi alte persoane doritoare, cărora inculpaţii prin firma lor, să le obţină vize.
Ulterior, numitul B.R. s-a întâlnit şi cu inculpatul C.B.V.L., care s-a prezentat ca maneger al unei firme mai mari din Bucureşti, ce dorea să-şi deschidă o filială şi la Cluj. Până când problemele juridice, administrative cerute de deschiderea filialei se vor rezolva, inculpatul C.B.V.L. i-a cerut lui B.R. să capteze persoane pentru a obţine vize pe firma unde era asociat, adică B.R. SNC.
Înţelegerea a fost ca doritorilor să li se comunice că viza se obţine în 30 zile, contra sumei de 2000 mărci germane, din care trebuie să plătească un avans de 300 mărci germane.
Numitul B.R. a luat legătura cu un fost angajat al său, G.A. pe care l-a prezentat celor doi inculpaţi, care l-au acceptat ca secretar, spunându-i ce trebuie să facă, respectiv să-i prezinte ca dr. C.B.V.L. şi dr. M.A., care prin relaţiile pe care le au la ambasadele diferitelor ţări, pot rezolva vize Schengen, în schimbul sumei de 2000 mărci germane, dar trebuie plătit un avans de 300 mărci germane
În perioada septembrie 1998 – începutul lunii februarie 1999, în aşa zisul sediu al firmei din Cluj Napoca s-au prezentat mai multe persoane, dintre care doar 17 au fost identificate în cursul urmăririi penale. Acestor persoane, inculpatul M.A. le-a spus că, prin relaţiile lor de la diferitele ambasade, le pot obţine vize Schengen, să plătească avansul de 300 mărci germane din cei 2000 mărci germane, să predea paşaportul şi să aştepte 30 zile.
Persoanelor care s-au prezentat şi au achitat avansul ori integral li s-au înmânat o chitanţă pe firma B.R. sau chitanţă de mână scrisă de inculpatul M.A., numitul G.A. sau B.R. Aceste persoane, identificate, şi-au specificat pretenţiile civile, după cum urmează: S.R. – 200 mărci germane; T.E. – 350 mărci germane; L.I. – 350 mărci germane; H.A. – 2.000.000 lei, P.A. – 1.000.000 lei; B.I. – 300 mărci germane; M.M. – 300 mărci germane; P.A. – 2.000.000 lei; D.C. – 350 mărci germane; C.E. – 350 mărci germane; M.L. – 3.100.000 lei; F.D. – 200 mărci germane; C.G. – 600 mărci germane.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.B.V.L., care a solicitat, prin apărătorul său, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele comise nu există, iar în subsidiar, dacă instanţa va considera că activitatea sa infracţională există în realitate să constate că, faptele cu caracter penal nu au fost săvârşite de către el, ci de inculpatul M.A.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 376/ A din 18 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de 300.000 lei să se achite din fondul Ministerului Justiţiei şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.B.V.L. care, prin apărătorul său, a solicitat în principal achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.B.V.L. în săvârşirea în perioada septembrie 1998 – februarie 1999 a infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, este dovedit, în baza declaraţiilor martorilor G.A., B.R. şi a coinculpatului M.A. că, inculpatul C.B.V.L. a comis personal acte materiale de trafic de influenţă.
Astfel, martorul G.A. arată în declaraţia sa: „când se prezenta o persoană la mine în birou şi solicita viză Schengen, îi spuneau că în termen de 30 – 45 zile contra sumei de 1800 mărci germane cu un avans de 300 mărci germane, doctor C.B.V.L. rezolvă viza pe o durată de 15 zile prin relaţiile pe care le are la Ambasada Austriei din Bucureşti şi Consulatul German de la Sibiu".
În acelaşi sens, martorul B.R. precizează că inculpatul C.B.V.L. „le spunea persoanelor care se prezentau la firmă, că vizele le obţine prin relaţiile sale, pe care le are la diferite ambasade.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţele au condamnat pe recurent pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât, criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Constată că, în prezent, inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1525/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1527/2003. Penal → |
|---|
