CSJ. Decizia nr. 1531/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1531/2003
Dosar nr. 99/2003
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11/ S din 12 aprilie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul D.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.E., suma de 3.100.000 lei despăgubiri civile şi către stat suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, inculpatul D.A., în vârstă de 27 ani, locuieşte în comuna Ozun, împreună cu concubina sa, M.V., din relaţiile lor de concubinaj rezultând un copil. Acesta nu are vreo ocupaţie, asigurându-şi existenţa din munci ocazionale.
Partea vătămată P.E. are domiciliul în satul Sîntiolunca, aparţinând comunei Ozun şi lucrează în localitatea Bod, la firma SC P. SRL, ca morar.
În ziua de 14 ianuarie 2002, a plecat, ca de obicei, dimineaţa, la locul de muncă, luând asupra sa suma de 1.200.000 lei, pentru ca la terminarea programului să facă unele cumpărături.
După terminarea programului de muncă, fiind zi de plată, şi-a ridicat salariul în sumă de 784.524 lei, precum şi salariul colegului său B.C., din Ozun, în sumă de 1.207.777 lei, deplasându-se apoi cu trenul până în localitatea Ozun, unde a ajuns în jurul orelor 20,30.
Apoi, s-a deplasat la domiciliul colegului său pentru a-i preda salariul, dar negăsindu-l acasă, s-a deplasat, întâi la barul S.C. şi după aceea la barul H. SRL, unde a consumat diferite băuturi alcoolice, în cantităţi mici. La ultimul bar, situat între ieşirea din Ozun spre Sîntiolunca, se afla şi inculpatul care consumase o cantitate considerabilă de băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate. Inculpatul i-a oferit părţii vătămate, spre cumpărare, un telefon mobil, fiind însă, refuzat.
Inculpatul, intrând în vorbă cu partea vătămată, a invitat-o să joace la jocurile mecanice aflate în bar.
După ce au mai consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 23,oo, partea vătămată a pornit spre casă, pe jos. După ce a parcurs aproximativ 500 m, a simţit o lovitură puternică la cap, în urma căreia şi-a pierdut cunoştinţa, căzând la pământ, în şanţ. Şi-a revenit după circa o oră, constatând că îi lipseau toţi banii, în total 3.100.000 lei, precum şi ceasul de la mână, marca Japona.
Partea vătămată s-a întors în bar, a anunţat că a fost tâlhărit şi a solicitat să fie chemate organele de poliţie. În bar se afla şi inculpatul, care bănuit fiind ca autor al faptei, a negat orice legătură cu agresiunea. A doua zi, cu prilejul percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului, s-a găsit ceasul părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul D.A.
Parchetul a criticat soluţia pentru netemeinicie în ce priveşte individualizarea juridică a pedepsei, arătând că faţă de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi de lipsa de sinceritate a inculpatului se impune majorarea pedepsei.
Inculpatul a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a săvârşit el fapta pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 279/ Ap din 27 noiembrie 2002, a respins apelurile parchetului şi inculpatului, a dispus adăugarea la arestarea preventivă a inculpatului şi perioada de la 12 mai 2002, la zi şi a menţinut în continuare starea de arest a acestuia. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul D.A.
Parchetul a solicitat, în recurs, desfiinţarea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi în cadrul rejudecării, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Inculpatul a solicitat, în recurs, prin apărătorul său, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând recursurile declarate în cauză, se constată următoarele:
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reţinută este în deplină concordanţă cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală şi vinovăţia inculpatului rezultă din actele dosarului.
Se constată, însă, că sancţiunea aplicată inculpatului este prea blândă, faţă de criteriile învederate prin recursul parchetului, dar mai ales în raport de starea de recidivă în care a fost săvârşită fapta şi de împrejurările în care a comis infracţiunea, noaptea, prin lovirea puternică în cap a părţii vătămate.
Ca urmare, Curtea, va admite recursul declarat de parchet şi va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
În ce priveşte recursul inculpatului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt, verificând probele administrate, Curtea constată că este nefondat.
Din examinarea textului art. 211 alin. (1) C. pen., rezultă că infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte cu intenţie directă, această formă de vinovăţie trebuind să existe, atât în raport cu acţiunea principală, de furt, cât şi în raport cu acţiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra prin exercitarea de violenţe sau ameninţări asupra acesteia.
Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infracţiuni, este obligatoriu ca, prin acţiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiunii.
În speţă, corect instanţele au apreciat că fapta inculpatului de a o lovi pe partea vătămată, în cap, provocându-i o stare de inconştienţă şi de a o deposeda de suma de 3.100.000 lei, două pachete de ţigări şi un ceas, reprezintă infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen.
Întrucât motivul de casare este neîntemeiat, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul inculpatului cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 279/ Ap din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 11 din 12 aprilie 2002 a Tribunalului Covasna, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o majorează, de la 5 ani închisoare, la 8 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva aceleaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la 26 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1533/2003. Penal → |
|---|
