CSJ. Decizia nr. 1535/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1535/2003
Dosar nr. 562/2003
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 242 din 28 august 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata T.G. la pedepsele de câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a trei fapte prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei şi s-a dispus deducerea detenţiei acesteia cu începere de la 9 iulie 2002, la zi.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
S-a dispus confiscarea specială de la denunţătorul B.I. a sumei de 7.400.000 lei, de la denunţătorul C.A. a sumei de 125 dolari S.U.A. şi de la denunţătorul J.M.V. a sumei de 425 dolari S.U.A.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, în cursul lunii martie 2002, inculpata T.G. a intrat în legătură cu denunţătorul B.I. din municipiul Tg. Jiu, prezentându-se ca fiind procuror şi atribuindu-şi numele de D.G.G., susţinând că este o persoană cu multă influenţă. Pentru a-şi întări susţinerile, inculpata confecţionase din timp cărţi de vizită sub numele „D.G. inspector economic", „D.G.G. procuror prin penale".
Inculpata a pretins de la această persoană sumele de 1200 dolari S.U.A. şi 4.100.000 lei, susţinând că prin influenţa pe care o are asupra unei funcţionare de la Ambasada Franţei din Bucureşti, va aranja plecarea cu forme legale pentru lucru în Franţa. În plus, inculpata, aflând că B.I. avea pe rolul Tribunalului Gorj, dosarul penal nr. 1125/2002, a dat asigurări acestuia că va face intervenţii şi la funcţionarii din cadrul Ministerului de Interne pentru a-i aproba plecarea din ţară.
Timp de aproape două luni, inculpata s-a întâlnit şi a purtat convorbiri telefonice cu denunţătorul B.I., primind în final, de la acesta sumele de 100 dolari S.U.A. şi 4.000.000 lei.
La sfârşitul lunii iunie 2002, inculpata a cunoscut pe denunţătorul C.A., căruia i-a relatat că lucrează în justiţie, că se numeşte G.G. şi căruia i-a dat asigurări că prin influenţa pe care o are, poate aranja plecarea la muncă în Franţa cu contract încheiat prin ambasadă a două persoane, în schimbul sumei de 850 - 900 dolari S.U.A.
Numitul C.A. a prezentat inculpatei şi pe cumnatul său J.M.V. şi, convinşi fiind, de afirmaţiile acesteia că are influenţă asupra unor funcţionari care le pot aranja dosarele de plecare în străinătate, i-au înmânat acesteia la datele de 4 şi 8 iulie 2002, suma totală de 550 dolari S.U.A.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel denunţătorul parte civilă J.M.V. şi inculpata T.G.
Partea civilă a solicitat înlăturarea confiscării speciale a sumei de bani ce i-a fost restituită în cursul urmăririi penale, susţinând că a fost prejudiciat prin fapta inculpatei.
Inculpata a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât cărţile de vizită folosite de ea nu sunt înscrisuri sub semnătură privată, apte de a produce consecinţe juridice.
Curtea de Apel Craiova, prin decizie penală nr. 582 din 19 decembrie 2002, a admis apelul inculpatei, a desfiinţat hotărârea atacată, a descontopit pedepsele şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. şi a dispus achitarea acesteia pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele în cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus în continuare detenţia acestuia cu începere de la 28 august 2002, la zi.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă J.M.V. şi a fost obligată să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpata T.G. şi parte civilă J.M.V.
Inculpata a solicitat, prin apărătorul său, casarea hotărârilor pronunţate, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Partea civilă în recurs, a reiterat motivele din apel, în sensul înlăturării confiscării sumei de 425 dolari S.U.A.
Recursurile sunt nefondate.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reţinută, este în concordanţă cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăţia inculpatei rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Aspectul netemeiniciei invocat de inculpată, privitor la proporţionalitatea pedepsei este întemeiat, întrucât instanţele, prin considerarea criteriilor de individualizare a procedat la stabilirea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, evoluând corespunzător, atât gradul de pericol social concret pe care îl prezintă infracţiunea comisă, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatei.
Faptul că inculpata se află la prima încălcare a legii penale şi a recunoscut fapta, sunt elemente care au fost avute în vedere de instanţe, atunci când au dozat cuantumul pedepsei.
Pe de altă parte, potrivit art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen., instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anume durată dacă, pe lângă condiţiile de la lit. a) şi b) este satisfăcută cerinţa ca scopul pedepsei să poată fi atins chiar fără executarea acesteia.
Or, în cauză, instanţele în mod corect au apreciat că scopul pedepsei, acela de prevenire de noi infracţiuni nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor referitoare la suspendarea condiţionată a pedepsei.
În ce priveşte recursul părţii civile se constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen., combinate cu dispoziţiile art. 256 din acelaşi cod, sumele primite de infractor ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă se confiscă, iar dacă nu se găsesc în posesia inculpatului se vor lua de la persoana care le deţine.
Această confiscare operează şi atunci când deţinătorul actual al sumei este însuşi persoana care a dat banii infractorului, dacă aceasta nu a sesizat organele de urmărire penală mai înainte de începerea urmăririi.
În cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 257 alin. (2) C. pen., măsura confiscării speciale de la partea civilă a sumei ce a fost restituită acesteia în cursul urmăririi penale, este legală.
Examinând şi din oficiu recursurile declarate de inculpată şi de partea civilă, nu se constată existenţa unor motive care să conducă la casarea hotărârii atacate.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, ambele recursuri, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive la zi şi vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata T.G. şi partea civilă J.M.V. împotriva deciziei penale nr. 582 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 9 iulie 2002, la 26 martie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1534/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1536/2003. Penal → |
|---|
